Un demers cel puțin interesant. Se propune un studiu pe marginea unui cuvânt despre care se presupune că ar exista numai în limba română. Academic și științific, dorul a fost raportat drept fiind o „afecțiune psihosomatică adoptată de distanță”.
Cu ocazia Zilei Naționale a României, Rețeaua de sănătate REGINA MARIA lansează un demers de cercetare referitor la efectele psihosomatice ale dorului asupra comunităților afectate de migrație.
Rezultatele expun cele mai frecvente simptome ale dorului, singura afecțiune transmisă la distanță, precum: scăderea calității somnului, pulsul crescut, tensiunea musculară sau stări de anxietate intensă.
Inițiativa de investigare a dorului vine în completarea acțiunilor de a pune la dispoziția pacienților români plecați în străinătate primul abonament medical dedicat lor prin care REGINA MARIA susține, chiar si peste granițe, grija pentru sănătate și accesul la servicii medicale de calitate.
O suferință cu sens apărută în urma unei îndepărtări
„La inițiativa REGINA MARIA, am demarat un amplu demers de cercetare ce aduce în discuție simptomatologia dorului, a impactului pe care acesta îl are în viața celor de peste hotare și al comunităților rămase în urmă. Am ajuns la concluzia că dorul este o suferință cu sens, care apare în urma unei îndepărtări bruște de lumea trăită a persoanei în cauză, dar care poate distruge sensul celorlalte lucruri din viață, conduce uneori la somatizare și chiar favorizează apariția sau dezvoltarea unor dureri sau boli. Putem, așadar, să ne uitam la dor ca la cea mai tăcută afecțiune. E cu atât mai important să înțelegem ce se întâmplă în contextul de acum, în care sănătatea a devenit o preocupare esențială și în care relațiile s-au reconfigurat, uneori în mod radical. Până la urmă, grija pentru sănătate, din toate punctele de vedere, a devenit importantă pentru stabilitatea acestor două lumi – diaspora și cei lăsați în urmă, într-un context din ce în ce mai incert și precar.” explică Alexandru Dincovici, antropolog și lector S.N.S.P.A.
Afecțiunile și simptomatologia lor evoluează odată cu oamenii și timpurile pe care le trăiesc. De la primele valuri de emigrări și până în acest moment, peste 5 milioane de români au plecat peste hotare, lasând în urmă cel puțin la fel de multe persoane afectate de dor.
Astfel, amploarea fenomenului migrației din România atrage atenția asupra unor simptome psihosomatice ale dorului, analizate și definite în colaborare cu antropologul Alexandru Dincovici.
Două metode de analiză
Deși fiecare persoană definește și resimte dorul în mod diferit, pentru majoritatea respondenților, dorul este un sentiment pe care îl atribuie aproape constant celorlalți, resimțit diferit în funcție de calitatea și intensitatea relațiilor familiale ale celor plecați, însă și în funcție de modul în care se reconfigurează familia datorită plecării din țară.
Studiul se bazează pe două metode principale de analiză: cercetarea cantitativă, realizată prin intermediul unui chestionar online, alături de o importantă componentă calitativă, reprezentată prin interviuri cu români ce trăiesc în afară.
Rezultatele demersului explorează în detaliu somatizarea dorului resimțit de românii plecați în străinătate și grija pentru cei rămași acasă.
Cercetare cantitativă
Cercetarea cantitativă a constat într-un chestionar online la care au participat 733 de persoane, dintre care peste jumătate au părăsit România de mai bine de 10 ani și locuiesc la 2.500 de km distanță de “acasă”.
Simptomele asociate dorului, apreciate ca fiind foarte des întâmpinate sunt: gol în stomac (54%), nod în gât (51%), probleme cu somnul (50%), urmate de puls crescut (49%) și tensiune musculară (48%). În ceea ce privește intensitatea dorului și modul în care acesta este definit de respondenți, 49% susțin că nu se simt întregi fără persoana sau persoanele dragi.
De asemenea, 20% dintre respondenți percep dorul ca fiind senzația permanentă de tristețe sau de singurătate.
„Îmi vine să iau primul avion spre casă, după care îmi dau seama că nu pot face asta și urmează câteva zile cu depresie și atacuri de panică.”, povestește un participant la cercetarea calitativă, în cadrul interviurilor în profunzime.
Stil de viață
Conform raportului, starea de dor conduce frecvent la neglijarea sănătății prin alimentație necorespunzătoare sau influențarea în mod negativ a stilului de viață, obiceiuri care, în timp, pot avea urmări concrete asupra organismului.
„Dorul se poate manifesta printr-o tristețe de moment, ce scade în intensitate odată cu timpul sau se poate transforma în simptome directe, în somatizări reale ce au un impact major din punct de vedere al sănătății. O astfel de manifestare a dorului este resimțită concret, exact la fel ca în cazul unei oricare alte boli. ” – Dan Dimitriu, Director Medical Policlinici REGINA MARIA București.
Grija pentru cei rămași în țară
O altă manifestare importantă a dorului îndeamnă la grija pentru cei rămași în țară. Principalul argument este acela că cei aflați la distanță simt deseori responsabilitate față de destinul celorlalți membri ai familiei. Un incident de sănătate, în acest context, este principala îngrijorare a celor care pleacă peste hotare și provoacă sentimentul de vină. Cu atât mai mult în contextul actual, al blocajelor provocate de situația pandemică, la nivel global.
De asemenea, migrația complică accesul la sănătate al oamenilor, atât din motive evidente precum limitarea accesului la servicii medicale în lipsa cetățeniei sau a asigurărilor medicale, însă și din cauza barierelor de limbaj, concluzie validată de declarațiile respondenților.
„Nu am stat în spital cât nu am știut limba. Ca atunci când nu ai acte și nu te înscrii la medicul de familie. Dar până la urmă găsești cale de înțelegere. Ori iei pe cineva cu tine care știe limba, ori te înțelegi prin semne. Dar nu este deloc confortabil.” – declară un alt respondent al demersului.
Atât în cazul necunoașterii limbii țării de rezidență sau o cunoaștere insuficientă a termenilor de specialitate, dar și pentru că majoritatea celor intervievați recunosc faptul că în intimitatea sănătății lor preferă să comunice în limba maternă, interacțiunea cu cadrele medicale este percepută ca fiind mult mai facilă prin intermediul limbii cu care se identifică cel mai bine.