Site icon Editia de Dimineata

Primul șef al diplomației române: medic și aromân. Departamentul Trebilor Streine a fost înființat de Cuza

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859) şi al ţării Româneşti (24 ianuarie 1859), va consacra unirea formală a celor două principate dunărene, care va fi desăvârşită prin recunoaşterea de către Europa a dublei alegeri şi acceptarea de către puterea suzerană şi puterile garante a unificării administrative şi legislative a celor două principate.

Decret domnesc

Astfel, formarea primului guvern unitar al României şi a primului ei Parlament (ianuarie 1862) marchează înfiinţarea, la 27 iulie/ 8 august 1862, prin Decretul domnesc nr. 537 semnat de domnitorul Al. I. Cuza, instituţiei moderne a diplomaţiei româneşti sub denumirea de „Departamentul Trebilor Streine şi de Stat”.

În cadrul acestuia funcţionau Secretariatul Consiliului de Miniştri şi trei secţii: „afaceri consulare”, „afaceri politice”, şi secţia „contenciosul şi trebile statului”, arată mae.ro.

Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe reprezintă una dintre cele mai vechi structuri ale instituției, încă de la 1831, când au fost create Ministerele Trebilor din Afară ale Principatelor Țara Românească și Moldova.

După Unirea Principatelor din 1859, cele două instituții s-au unit într-una singură, Ministerul Trebilor Străine.

Posturi

În postul de „arhivar al cancelariei Consiliului” era numit Nicolae Târnoveanu, ajutat de un „registrator”.

Pentru secţiile I şi II era prevăzut un post de „şef arhivar” (Ioan Temeli), la fel şi pentru secţia a III-a (Gheorghe Bută). De asemenea, era numit un „registrator general al Ministeriului”, precum şi un caligraf al instituţiei.

Ministerului astfel organizat îi revenea sarcina rezolvării cu predilecţie a chestiunilor legate de activitatea consulatelor, „marea politică externă” rămânând în competenţa cancelariei domneşti şi a agenţiilor diplomatice de la Constantinopol, Paris (1860) şi Belgrad (1863).

Primul ministru de Externe

Înfiinţarea Ministerului Afacerilor Străine al Principatelor Unite prin decretul domnesc din 27 iulie/8 august 1862 a marcat intrarea într-o nouă etapă a statului român modern, în raporturile sale cu statele europene.

Apostol Arsache a fost primul ministru de Externe al României, după unirea administrativă a celor două Principate, înfăptuită la 24 ianuarie 1862, dar alături de el trebuie amintiţi Vasile Alecsandri, primul titular după Unirea de la 24 ianuarie 1859, şi Mihail Kogălniceanu, cel ce va fi de câteva ori ministru de Externe, în momente cheie ale istoriei României secolului XIX.

Apostol Arsache a devenit astfel primul din galeria marilor personalităţi ale istoriei României care au ocupat această onorantă poziţie, notează jurnalfm.ro.

Doctorat în medicină

Apostol Arsache s-a născut în 1792 în satul Hotahova din Epir, o zonă din nordul actualei Grecii. A studiat la Viena, şi-a luat doctoratul în medicină la Halle în Saxonia, iar din 1814 a profesat medicina la Bucureşti.

Arsache a intrat în diplomaţia Valahiei încă din anul 1822, apoi şi în viaţa politică a principatului.

Între 22 ianuarie şi 24 iunie 1862 a fost ministru la Ministerul Afacerilor Străine, iar între 8 şi 24 iunie 1862 Arsache a fost preşedinte ad interim al Consiliului de Miniştri, echivalentul primului-ministru, după asasinarea lui Barbu Catargiu.

Mare filantrop

Arsache a fost şi unul dintre marii filantropi care au ajutat cu bani statul grec, una dintre instituţiile de învăţământ pe care le-a finanţat cu generozitate poartă şi azi numele său – Arsakeion.

Sediu al Ministerului Afacerilor Străine a fost Palatul Sturdza, construit între anii 1898 şi 1901 de arhitectul Iulius Reiniqke pentru Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834 şi 1849.

Sediul ministerului

După moartea prinţului Sturdza, palatul a devenit sediul Ministerului Afacerilor Externe deşi în epocă palatul nu era prea apreciat, reproșându-i-se amestecul de stiluri, ornamentaţia încărcată şi turnuleţele.

Din 1937 ministerul s-a mutat într-o clădire alăturată nouă – actualul Palat Victoria. Palatul Sturdza a fost bombardat în timpul războiului şi apoi demolat în anul 1946.

Înfiinţarea Ministerul Afacerilor Străine, condus de Apostol Arsache, a fost dovada recunoaşterii importanţei reprezentării intereselor naţionale ale statului nou format şi a promovării unităţii de neam şi de limbă, iar diplomaţia română a acţionat imediat pentru stabilirea de relaţii cu celelalte state ale lumii, în scopul recunoaşterii Unirii, al menţinerii integrităţii teritoriale şi pentru obţinerea Independenţei de stat.

 

Regat modern

Sub Alexandru Ioan Cuza, iar din 1866 sub principele, apoi regele Carol I ţara şi-a proclamat independenţa, câştigată pe câmpurile de luptă şi recunoscută internaţional de Congresul de la Berlin din 1878, şi a devenit un regat modern.

În prima parte a secolului al XX-lea şi apoi dupa unirea din 1918 a Regatului României cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, elitele diplomatice au acţionat pentru reprezentarea intereselor României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Ideile vizionarea ale diplomaţilor de excepţie Vasile Alecsandri, Costache Negri, Ion Ghica, Mihai Kogălniceanu, Ion C. Bratianu, Tache Ionescu, Alexandru Vaida Voievod, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Vespasian Pella, Constatin Caragea, sau ale altor diplomaţi, rămaşi de multe ori anonimi, au consolidat naţiunea română şi prestigiul României în relațiile internaţionale. Între anii 1927 şi 1936 Nicolae Titulescu a fost de trei ori Ministru al Afacerilor Străine.

Reorganizare

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost reorganizată agenţia diplomatică de la Constantinopol şi au fost întemeiate agenţiile diplomatice de la Paris (1860) şi Belgrad (1863).

Opera lui Cuza a fost continuată de succesorul acestuia, Carol I, domnitor (1866-1881), apoi rege al României (1881-1914).

A fost reorganizat ministerul prin Legea organică din 15 martie 1873, au fost înfiinţate noi agenţii diplomatice ale României, la Viena, Berlin, Roma şi Sankt Petersburg.

 

Exit mobile version