Se consideră că emoțiile negative, anxietatea și depresia favorizează apariția bolilor neurodegenerative și a demenței. Dar care este impactul lor asupra creierului și pot fi limitate efectele lor dăunătoare?
Neurologii de la Universitatea din Geneva (UNIGE) au observat activarea creierului unor adulți tineri și mai în vârstă atunci când se confruntă cu suferința psihologică a altora.
Conexiunile neuronale ale adulților mai în vârstă prezintă o inerție emoțională semnificativă: emoțiile negative le modifică în mod excesiv și pe o perioadă lungă de timp, în special în cortexul cingular posterior și în amigdala, două regiuni cerebrale puternic implicate în gestionarea emoțiilor și a memoriei autobiografice. Aceste rezultate, care vor fi publicate în Nature Aging, indică faptul că o mai bună gestionare a acestor emoții – prin meditație, de exemplu – ar putea contribui la limitarea neurodegenerării.
Cum reacționează creierul
În ultimii 20 de ani, cercetătorii în neuroștiințe au analizat modul în care creierul reacționează la emoții. ”Începem să înțelegem ce se întâmplă în momentul perceperii unui stimul emoțional”, explică Dr. Olga Klimecki, cercetător la Centrul elvețian de științe afective al UNIGE și la Deutsches Zentrum für Neurodegenerative Erkrankungen, care este ultimul autor al acestui studiu realizat în cadrul unui proiect european de cercetare co-dirijat de UNIGE. ”Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă după aceea rămâne un mister. Cum face creierul să treacă de la o emoție la alta? Cum revine la starea inițială? Variabilitatea emoțională se schimbă odată cu vârsta? Care sunt consecințele pentru creier ale unei gestionări greșite a emoțiilor?”’.
Reglarea emoțiilor
Studii anterioare în psihologie au arătat că abilitatea de a schimba rapid emoțiile este benefică pentru sănătatea mintală. În schimb, persoanele care nu sunt capabile să își regleze emoțiile și care rămân în aceeași stare emoțională pentru o perioadă lungă de timp prezintă un risc mai mare de depresie. ”Scopul nostru a fost să determinăm ce urme cerebrale rămân după vizionarea unor scene emoționale, pentru a evalua reacția creierului și, mai ales, mecanismele sale de recuperare. Ne-am concentrat asupra adulților în vârstă, pentru a identifica posibilele diferențe între îmbătrânirea normală și cea patologică”, a declarat Patrik Vuilleumier, profesor la Departamentul de neuroștiințe de bază de la Facultatea de Medicină și la Centrul elvețian de științe afective din cadrul UNIGE, care a co-dirijat această lucrare.
Nu toate creierele sunt create la fel
Oamenii de știință le-au arătat voluntarilor scurte clipuri de televiziune care prezentau persoane aflate într-o stare de suferință emoțională – în timpul unei catastrofe naturale sau a unei situații de angoasă, de exemplu -, precum și videoclipuri cu un conținut emoțional neutru, pentru a le observa activitatea cerebrală cu ajutorul RMN-ului funcțional. Mai întâi, echipa a comparat un grup de 27 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani cu un grup de 29 de persoane cu vârsta de aproximativ 25 de ani. Apoi, același experiment a fost repetat cu 127 de adulți mai în vârstă.
”Persoanele în vârstă prezintă, în general, un model diferit de activitate cerebrală și de conectivitate față de persoanele mai tinere”, spune Sebastian Baez Lugo, cercetător în laboratorul lui Patrik Vuilleumier și primul autor al acestei lucrări. ”Acest lucru este vizibil în special în ceea ce privește nivelul de activare a rețelei de mod implicit, o rețea cerebrală care este foarte activată în stare de repaus. Activitatea sa este frecvent perturbată de depresie sau anxietate, ceea ce sugerează că este implicată în reglarea emoțiilor. La adulții în vârstă, o parte a acestei rețele, cortexul cingular posterior, care procesează memoria autobiografică, prezintă o creștere a conexiunilor sale cu amigdala, care procesează stimuli emoționali importanți. Aceste conexiuni sunt mai puternice la subiecții cu scoruri ridicate de anxietate, cu ruminații sau cu gânduri negative”.
Empatia și îmbătrânirea
Cu toate acestea, persoanele în vârstă au tendința de a-și regla emoțiile mai bine decât persoanele tinere și de a se concentra mai ușor asupra detaliilor pozitive, chiar și în timpul unui eveniment negativ. Însă modificările în conectivitatea dintre cortexul cingular posterior și amigdala ar putea indica o abatere de la fenomenul normal de îmbătrânire, accentuată la persoanele care prezintă mai multă anxietate, ruminație și emoții negative. Cortexul cingulat posterior este una dintre regiunile cele mai afectate de demență, ceea ce sugerează că prezența acestor simptome ar putea crește riscul de boală neurodegenerativă.
”Oare reglarea emoțională deficitară și anxietatea sunt cele care cresc riscul de demență sau invers? Încă nu știm”, spune Sebastian Baez Lugo. ”Ipoteza noastră este că persoanele mai anxioase nu ar avea capacitate de distanțare emoțională sau ar avea mai puțină capacitate de distanțare emoțională. Mecanismul inerției emoționale în contextul îmbătrânirii s-ar explica atunci prin faptul că creierul acestor persoane rămâne „înghețat” într-o stare negativă prin raportarea suferinței celorlalți la propriile amintiri emoționale”.”
Ar putea fi meditația o soluție?
Ar fi posibil să se prevină demența acționând asupra mecanismului inerției emoționale? Echipa de cercetători desfășoară în prezent un studiu intervențional de 18 luni pentru a evalua efectele antrenamentului cognitiv, pe de o parte, și ale practicii meditației, pe de altă parte. ”Pentru a ne rafina și mai mult rezultatele, vom compara, de asemenea, efectele a două tipuri de meditație: mindfulness, care constă în ancorarea în prezent pentru a se concentra asupra propriilor sentimente, și ceea ce se numește meditație „compasivă”, care vizează creșterea activă a emoțiilor pozitive față de ceilalți”, adaugă autorii.