Site icon Editia de Dimineata

PROCESUL-MAMUT. Când la Nürnberg erau judecați niște monștri cu scoruri de genii la testele IQ

Cu 75 de ani în urmă, Tribunalul de la Nürnberg a tras la răspundere câțiva nazişti de prim rang. Acest proces a fost primul din istorie în care a fost constituit un Tribunal Militar Internaţional şi a condus la stabilirea unor norme juridice internaţionale, între care:

Convenţia privind genocidul, 1948;

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1948;

Convenţia privind Abolirea Prescrierii Crimelor de Război şi Crimelor împotriva Umanităţii, 1968;

Convenţia de la Geneva asupra Legilor şi Cutumelor de Război, 1949, cu protocoalele sale adiţionale din1977.

A fost un proces-mamut, ca răspuns la crime abominabile, care influenţează până astăzi dreptul penal internaţional, comentează Deutsche Welle.

Doar 24, la judecată

Desfășurat între 20 noiembrie 1945 și 1 octombrie 1946, Procesul de la Nürnberg i-a judecat pe 24 dintre cei mai importanți lideri ai celui de-al III-lea Reich.

Dintre aceștia, Martin Bormann a fost judecat in absentia, iar Robert Ley s-a sinucis la o săptămână de la începerea procesului.

Instanța a încercat să descopere nu doar dacă naziștii au comis crime, ci – mai ales – de ce le-au comis, scrie Vintage News.

De ce?

Erau comandanţii care au condus lagărele morții psihopați? Exista vreo boală mentală care i-a determinat pe acești oameni să acționeze astfel? Aveau o inteligență mai mică decât media normală?

Un grup de psihologi și psihiatri americani a fost însărcinat să găsească răspunsurile la aceste întrebări, în cadrul Procesului. Ei trebuia să îi supună pe acuzați la interviuri extinse și la teste specifice, pornind de la premisa că asemenea crime abominabile nu puteau fi opera unor oameni normali.

Testul Wechsler-Bellevue

În încercarea de a afla dacă naziștii erau capabili să facă față acestui proces s-a folosit un test IQ. Wechsler-Bellevue Intelligence Test a fost adaptat de la limba engleză la limba germană. La vremea respectivă, era cel mai folosit test IQ de pe piață.

Conform acestui test, scoruri de 65 sau sub 65 erau considerate drept ”deficiențe”, cele de 80-199 erau considerate normale, iar cele peste 128 erau ”net superioare”, scrie Vintage News.

Sursa citată precizează că doar 2,2% din populație obținea astfel de scoruri.

Media, în cazul naziștilor testați, a fost de 128. Ceea ce înseamnă că mulți dintre aceștia aveau un IQ peste medie.

În ordine, după IQ

Iată mai jos lista rezultatelor obținute de inculpați la testele IQ:

1 Hjalmar Schacht 143
2 Arthur Seyss-Inquart 141
3 Hermann Goering 138
4 Karl Doenitz 138
5 Franz von Papen 134
6 Eric Raeder 134
7 Dr. Hans Frank 130
8 Hans Fritsche 130
9 Baldur von Schirach 130
10 Joachim von Ribbentrop 129
11 Wilhelm Keitel 129
12 Albert Speer 128
13 Alfred Jodl 127
14 Alfred Rosenberg 127
15 Constantin von Neurath 125
16 Walther Funk 124
17 Wilhelm Frick 124
18 Rudolf Hess 120
19 Fritz Sauckel 118
20 Ernst Kaltenbrunner 113
21 Julius Streicher 106

Inteligentul inteligenților

Hjalmar Schacht

Cel mai inteligent dintre toți era așadar Hjalmar Schacht, fost președinte al Băncii Germaniei (1933-1939) în timpul Republicii de la Weimar și apoi fost ministru al Economiei (1934-1937).

Tribunalul de la Nürnberg l-a achitat, mai ales datorită opoziției sale față de politica lui Hitler de înarmare.

Le-a făcut plăcere

Reacția la testarea IQ a fost chiar și mai fascinantă decât aflarea rezultatelor. Naziștii așteptau cu nerăbdare rezultatele și erau foarte satisfăcuți de acestea. Franz von Papen a declarat la un moment dat că testele IQ au reprezentat unul dintre momentele cele mai agreabile din captivitate, scrie Vintage News.

Rudolf Hess era unul dintre cei testați. A obținut un scor de 120. Și, când a fost întrebat despre cariera sa, a recunoscut pe un ton lipsit de emoție că a fost responsabil de moartea a peste două milioane și jumătate de evrei. Când a fost întrebat cum era posibil să ucizi atâtea persoane, a răspuns: ”Tehnic, nu era dificil. N-ar fi fost greu nici să extermini mai mulți”.

Faptul că acești lideri naziști și oamenii de știință care le-au fost alături erau extrem de inteligenți este de notorietate. Ceea ce este tulburător este faptul că oameni cu un astfel de nivel de inteligență au fost atrași de o ideologie atât de distructivă și sângeroasă.

Istorie

După cei aproape şase ani, cât a durat în Europa cel de-al Doilea Război Mondial, Germania a capitulat necondiţionat la 8 mai. Iar Nürnberg, acolo unde naziştii îşi celebrau odinioară cu mare fast congresele, urmează să devină locul în care se va face dreptate, relatează Deutsche Welle.

Este vorba de războaie de agresiune, de crime în masă, de 12 ani de dictatură. Puterile învingătoare SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Franţa au înfiinţat în acest scop un tribunal militar internaţional.

Acuzaţi sunt 24 de principali criminali de război. La 20 noiembrie începe procesul intentat celor mai apropiaţi colaboratori ai dictatorului Adolf Hitler. Sunt nazişti din primul eşalon, care odinioară visau să domine întreaga lume. Acum se regăsesc pe băncile aspre de lemn din boxa acuzaţilor, în sala de judecată 600 a Palatului de Justiţie.

În boxa acuzaților

Între aceştia mareşalul Hermann Göring, comandantul aviaţiei, Rudolf Heß, vremelnicul locţiitor al lui Hitler şi ministrul de Externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop. Ei sunt acuzaţi de conjuraţie împotriva păcii mondiale, planificarea, provocarea şi executarea unui război de agresiune, încălcarea legilor de război şi crime împotriva umanităţii.

Acuzate sunt şi organizaţii naziste cum ar fi SS sau poliţia secretă nazistă Gestapo, în calitate de „organizaţii criminale”. Totuşi, cei mai mari criminali nu sunt traşi la răspundere în faţa justiţiei. Hitler, şeful SS, Heinrich Himmler, şi şeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, s-au sinucis la sfârşitul războiului.

Justiţie în loc de răzbunare, în ciuda imenselor suferinţe 

Cu toate acestea, este pentru prima dată în istoria omenirii că state cu forme de guvernare şi constituţii diferite trag la răspundere în faţa justiţiei reprezentanţi de vârf ai unui inamic învins, pentru încălcări ale dreptului internaţional. A fost o bornă de hotar pentru dreptul penal internaţional.

Niciun acuzat nu şi-a recunoscut vina personală. Mai nimeni nu s-a căit sau a recunoscut că a ştiut ceva despre masacre şi lagăre de exterminare, mai scrie Deutsche Welle.

Sursa foto:Wikipedia/Public Domain

Exit mobile version