CITIRE

Puterea unei tradiții sau cum se pot face bani fru...

Puterea unei tradiții sau cum se pot face bani frumoși dintr-o legendă

Despre superstiții numai de bine. În anumite locuri și momente și într-un fel irațional, dar de asta sunt numite superstiții, aceste convingeri au puterea de a menține acel balans al lucrurilor și de a-i face pe oameni precauți, chiar dacă numai din eterna teama de „nu se știe niciodată”.

O legendă veche pare să aibă mai multă influență în viața unor localnici decât orice lege ori autoritate. Cel puțin cam așa se întâmplă în Shani Shingnapur, un sătuc oarecare din India. Potrivit poveștii, în urmă cu trei secole, după ploi abundente și inundații catastrofale, o imensă bucată neagră de piatră apăruse la malul râului Panasnala ce străbătea pe atunci satul. Câțiva ciobani au văzut-o și s-au dus să afle ce e cu acea bucată mare de piatră. Când au atins-o, din ea a început să curgă sânge.

Tot legenda spune că în noaptea următoare zeul Shani (asociat cu planeta Saturn) i s-a ivit în somn conducătorului satului și i-a mărturisit că placa din piatră este propriul lui chip, prin urmare e încărcată cu puteri ieșite din comun. I-a cerut să o păstreze în sat unde el va rămâne mereu ca protector și a pus o condiție: să fie așezată la vedere, deoarece numai în acest mod va putea supraveghea și proteja așezarea. Șeful satului a fost apoi binecuvântat de Shani care i-a promis că va avea grijă de comunitatea lui și o va feri de toate cele rele.

A doua zi, sătenii au luat imensa lespede neagră și au așezat-o în mijlocul satului. Tot atunci, pentru a onora puterile acestui zeu, au hotărât cu toții să renunțe la ușile și lacătele ce le protejau până atunci locuințele, deoarece acum beneficiau de o pază mult mai sigură – cea a unei zeități. Și azi, după secole, toate cele aproape 300 de clădiri din sat au ceva în comun: nu au uși.

Sursa foto: indianworship.com

Au trecut veacuri de când a apărut legenda, s-au perindat zeci de generații și fiecare a ținut să păstreze mai departe această tradiție populară cu convingerea că nimeni nu va îndrăzni să intre în case și să fure lucruri de valoare deoarece nu va scăpa de pedeapsa lui Shani. Numai din când în când și în special noaptea oamenii sunt nevoiți să mai pună în prag câte o placă din lemn ca să nu le intre în locuințe animale sălbatice ori câini vagabonzi. În rest, nici când pleacă de acasă nu își iau de acolo banii și alte obiecte de preț pentru ei. Nici măcar la toaletele publice nu au pus uși, doar niște perdele care să asigure acea necesară intimitate, și asta după insistențele femeilor.

Dacă cineva merge în vizită, cum nu are în ce să bată pentru a-și semnala prezența, trebuie doar să strige și cineva va ieși să-l întâmpine.

Oricine construiește acolo o clădire trebuie să respecte tradiția: fără uși. Potrivit BBC, în septembrie 2015 s-a deschis în sat o stație de poliție și, firește, nici aceasta nu are uși. Chiar și agenția unei bănci s-a adaptat locului, totuși a instalat o discretă protecție.

Cu toate că rar s-au încumetat oameni din sat să facă vreo plângere la poliție după ce au fost jefuiți, câțiva au îndrăznit și au raportat asemenea pierderi. Acuzațiile însă nu au fost luate în considerare, deoarece ceilalți oamenii din sat au protestat, insistând că furturile nu au fost făcute în sat ci în afara lui, unde protecția zeului lor nu mai funcționează. Cei mai neîncrezători în asemenea legende spun că rata scăzută a hoțiilor se datorează amplasării satului într-o zonă izolată și nicidecum forțelor uimitoare ale lui Shani.

Și totuși, se întâmplă uneori ca o credință transmisă de generații să devină atât de puternică încât nimeni nu mai are la un moment dat îndoieli că nu ar putea să funcționeze. Sătenii din Shani Shingnapur continuă să creadă – sau cel puțin să-i facă pe alții să creadă, mai ales pe cei cu intenții mai puțin cinstite – că orice hoție va fi descoperită și hoțul va plăti cu vârf și îndesat. Însă nu poliția va fi cea care va prinde vinovatul, ci zeul protector. Hoțul își va primi întotdeauna pedeapsa – va rămâne orb pe viață pentru a se învăța minte și a lua și alții aminte.

În plus, cei care doar au un plan vag să încerce să fure ceva dintr-o casă din acel sat vor intra sub zodia nenorocului și vor trebui să înfrunte „Sade Saati”, adică șapte ani și jumătate la rând le va merge prost. Nu vor scăpa de ghinion nici cei care cred că toată povestea asta e absurdă și decid să-și pună la intrarea în casă o ușă – se zvonește că persoana care a făcut asta a avut a doua zi un accident.

Superstiția face bine însă satului, deoarece atrage curioși și pelerini din toată India, unii cu credință în puterile lui Shani. Se spune că mii de vizitatori sosesc aici pentru a se închina zeului la altarul care, de la o umilă piatră a devenit, în urma donațiilor făcute în timp, un adevărat templu.

Sursa foto: Buoyant Feet

Satul a atras atenția prin anii ’90 când a apărut într-un film. Nu după mult timp oameni din India și nu numai au început să vină în acest sat, fie pentru a aduce un omagiu la templul lui Shani, fie din pură curiozitate. În acest fel, traiul sătenilor s-a schimbat complet. Dacă până atunci cei mai mulți își asigurau veniturile din cultivarea sfeclei de zahăr, acum câștigul multora este în principal din turism. Un motiv bun pe care ei nu îl mai pot ignora când vine vorba de a renunța la tradiție și a reveni în rândul lumii și să-și pună uși la case. Pentru a păstra tradiția ce le aduce banii necesari fără să mai fie nevoiți să muncească la câmp unii susțin că instalarea ușilor ar fi chiar o blasfemie.

„Atunci când trăiești în mijlocul unui nicăieri unde nimeni nu merge, dar ai o astfel de legendă, ei bine, lumea va începe să meargă acolo. Pentru săteni, este doar un exercițiu de construire a unui brand ce le va aduce sume uriașe prin turismul ce se va dezvolta tot mai mult”, spunea profesorul Narendra Nayak, adept al raționalismului, citat de Oddity Central.

Cum întreaga economie a satului se învârte acum în jurul templului și a legendei, credința că locul e protejat de o divinitate care ține hoții la distanță trebuie păstrată. Dacă ușile vor reveni la case și tradiția va muri, nimeni nu va mai avea de ce să-și dorească să ajungă în acel sat pierdut undeva prin India. E lesne de înțeles de ce oamenii locului țin cu dinții de legenda lor. La urma urmei, dacă o poveste poate aduce ușor bani frumoși cine nu ar vrea să o ducă mai departe?!


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.