4 decembrie 2020, 22:24

Râsul ca terapie. „Vorbe de spirit, șolticării și calambururi”

Au fost epoci în care oamenii de spirit erau, printr-un consens spontan și tacit al elitelor, regi ai societății. Aceste epoci au fost relativ scurte, deși oamenii de spirit au existat totdeauna și de pretutindeni”, începea Alexandru Paleologu introducerea în atmosfera aforismelor vesele și triste semnate de Cornel Regman.

Omul de spirit vs. duhliul

Printre acestea, din când în când a mai apărut și câte un duhliu – „greu de precizat nuanța, dar se simte. Oamenii duhlii au un caracter mai popular”, preciza Alexandru Paleologu și dădea un exemplu de la noi:

„… la Junimea, toți erau oameni de spirit, Carp, Pogor, Negruzzi și ceilalți, dar duhliul era Creangă. Un duhliu e ceea ce se numește hâtru. Creangă era în chip sigur un hâtru”.

Ce-i cu duhliul și cu hâtrul, detalia și asigura:

„Duhliu și hâtru nu sunt tocmai același lucru, dar în cea mai bună parte coincid. […] Dar să nu credeți că hâtrii se găsesc numai pe aici pe la noi și în zonele levantine: iată Montaigne, un mare hâtru occidental”.

Toate acestea le notează pentru a-l prezenta pe Cornel Regman, un „critic literar („nici mai mult nici mai puțin decât atât) destul de atipic, penetrant și malițios. Dar mai e și mucalit pe deasupra”:

„Mai întâi nu numai că nu e pedant, nici «doct», dar are aerul de a nu voi să se înscrie în categoria celor pentru care critica ar fi așa zicând o «magistratură», un «sacerdoțiu» sau mai știu eu ce fel de instanță; dă impresia că în forul său interior (dar nu prea secret) cam ia peste picior aceste pretenții”.

Cornel Regman | Sursă imagine: Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste, Cornel Regman

Mereu spiritual, întotdeauna sobru

Născut într-o așezare din Mureș, Cornel Regman (28 noiembrie 1919 – 14 iulie 1999) a făcut studii universitare la Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj-Napoca (finalizate, în 1942, la Sibiu).

A fost unul dintre fondatorii Cercului literar de la Sibiu (n. cerchiști, cum erau numiți cei care făceau parte din acest Cerc literar format în jurul lui Lucian Blaga); ulterior, ca redactor, autor, profesor, Cornel Regman și-a urmat „destinul de intelectual și cărturar, ostatic al parantezei comunismului de stat”, scria Emil Hurezeanu, în postfața volumului Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste, îngrijit de fiul lui, Ștefăniță Regman.

„Mereu spiritual și vesel, chiar dacă pe un fond de sobrietate aproape săsească, […] întâlnirile cu Regman erau tonice, pline de substanța seriozității sale culturale și morale și mereu condimentate cu umorul său britanic-ardelenesc”, rememora Emil Hurezeanu întâlnirile lui, din Germania și din București, cu Cornel Regman.

Așa cum amintea Emil Hurezanu, „calambururile lui au intrat între timp în folclorul cultural”. Fără îndoială că multe sunt cunoscute, rostite, duse mai departe, fără să se mai știe „de unde vin, cine le-a spus”.

În volumul Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste sunt, cum își încheia Alexandru Paleologu scurta și plăcuta prezentare „observații de moralist, vorbe de spirit, șolticării și calambururi, rostite de Regman de-a lungul unei vieți, firește, nescutită de drame, de traume, de tristeți și dezamăgiri, dar pentru care râsul este expresia fatală, irezistibilă, imparabilă a unei funciare alergii la prostie. La prostia în act, adică la prostia contemporană. La prostia de tranziție. Împotriva acesteia terapia adecvată e o terapie de șocuri, de neîncetate șocuri ale bunei dispoziții, al cărei principiu e unul moral”.

În 1981, I. D. Sîrbu îi recomanda lui Ion Negoițescu, stabilit în Germania de Vest, să citească Regman care „poate fi servit și ca medicament, împotriva prostiei, diabetului… o pagină din Regman reface umorul cerchist, deschide pofta de lectură… […] a se lua seara pe inima plină”.

… o adevărată cutie a Pandorei | Romanian Kitsch Museum | Credit foto: Mira Kaliani

D’ale epocii de aur

În antichitate te duceau cu lectica; azi – cu dialectica.
*
Statul arde și statuia se piaptănă.
*
Avansare nu doar alfabetică: De la micul cârpaci la mare cârmaci.
*
„Ce morți cuminți avem!” (Ana Blandiana, Oboseală)
– Ce vii cuminți, mai ales!
*
Lozinca unora: – Taci și fă-l să vorbească!
*
Heirupismul – stare de spirit și practică social-economică la noi.
*
Există societate de consum și societate de te consumă.
*
Parafrază „îmbogățitoare” la Arghezi:
„Deocamdată, feții mei frumoși,
O să lipsească tata vreo lună…”
… până se lămurește cum și unde să ceară azil politic.
*
Industria română e sublimă, dar ne omoară cu desăvârșire.
*
– De ce nu se aprind chibriturile românești?
– Pentru că „tot ce-i românesc nu piere”.
*
Trăim atât de prost, pesemne în credința că „românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă” și că, oricum, îi mai rămân șase.
*
Televizorul la noi – o adevărată cutie a Pandorei. O deschizi și năvălesc lighioanele.

 

D’ale tranziției | Romanian Kitsch Museum | Credit foto: Mira Kaliani

 

Nicolae Balotă scria în România literară din 27 noiembrie 2009 despre Cornel Regman:

…el era adeseori cel care declanșa hohotele noastre. Nu era printre noi singurul animator al râsului, care aparținea tinereții noastre probabil și, fără îndoială, spiritului cerchist ce se voia deasupra timpului, în pofida timpurilor ce se prăvăleau peste noi. Dar Cornel era un nesecat izvor de vorbe de duh, de calambururi. Recurgea uneori pentru alimentarea râsului chiar și la materiale furnizate de opresorii noștri. Trivialitatea acestor ingrediente nu le micșora, ci le sporea valoarea umoristică. Cornel zâmbea și avea un anume râs ascuns, insonor, ocult, un râs malițios. Acest râs ascuns îl regăsesc în aforismele sale ca și în atâtea pagini ale criticelor sale.

D’ale tranziției

Despre unii parlamentari și nu numai: Minima moralia in corpore barosano.
*
Unii spun ce cred, alții au aerul de a crede ce spun, în fine, năpăstuiții cred ce se spune și spun ce se crede.
*
Transparență à la roumaine: „Noi sperăm ca în timp util să vă putem spune de cât timp mai avem nevoie spre a clarifica ceea ce numai cu timpul se va putea afla…”
*
Omul sub vremi? La noi, în tot cazul, el este chiar sub nivelul imaginat de vremi.
*
Comuniștii: Uitau cu ușurință adevărul, dar țineau la perfecție minte propriile minciuni.
*
După două zile obositoare de odihnă, românii încep de lunea săptămâna de chiul.
*
N-aduce mileniul ce-aduce deceniul.
*
Dintre foștii comuniști azi la putere puțini sunt versați, cei mai mulți doar vărsați.
*
Iar greșelile de tipar: „Guvernanți noștri fac tot penibilul ca să iasă din criză.”
*
Originalitatea opoziției românilor: ei rezistă… suportând.
*
Românul, cică, s-ar mulțumi cu puțin. Dar tot mai apăsat, de-o vreme încoace, el ține să știe ce-l așteaptă: mai puțin sau mai mult puțin?

Nu puțini, în absența demnității, se mulțumesc cu demnități.
*
Vechi slogan adus la zi: „Îmbogățiți-vă odată, să putem trăi și noi!”
*
Termenul de disident și-a cam pierdut din forță, încât n-ar fi exclus să fie confundat cu o marcă de pastă de dinți.
*
Cuvântul spiritualitate se arată a fi prea lung pentru câtă minte au cei ce-l folosesc abuziv.
*
Transparență în România? Am avut-o tot timpul! Cineva ne voia și încă ne mai vrea foarte transparenți…
*
Tot în tranziție: Nesimțirea – cel mai prețios capital.
*
A-și da cu părerea a devenit azi o profesiune în România.
**
În România nu reușește decât cel care vrea și nu vrea decât cel care are certitudinea că va reuși.

D’ale scriitorilor și artiștilor

Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de acasă.
*
Punea un fel de perfecțiune în a duce la capăt ceea ce nu trebuia dus la capăt.

Existențiale

Scopul vieții? Însăși viața! Numai că pentru această învârtire în cerc ea are de plătit un preț.
*
Excesele se fac la vârsta când nu se cheamă excese.
*
Dacă n-ar fi moartea, ce succes ar avea ateismul!
*
Gânduri la 90 de ani: Ce bine că n-am împlinit suta! Sunt încă tânăr.

Istoricale

Nu puțini visează la o armă care să nu ucidă oamenii, doar să le facă viața imposibilă.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.