Disciplinată și sigură pe sine, Regina Elisabeta a știut încă din copilărie că va trebui să se conformeze standardelor regale, pentru că știa că, în final, va ajunge pe tronul regal. Însă același lucru nu poate fi spus și despre sora mai mică a acesteia, Prințesa Margaret efervescentă, jovială, adepta petrecerilor și a viciilor. Cu toate acestea, între cele două surori a existat dintotdeauna o relație strânsă care a trecut cu brio testul timpului.
„Sora mea are o aură specială. Reuşeşte să impresioneze extraordinar atunci când intră într-o încăpere. Este ca un fel de magie.” Acestea erau cuvintele Prințesei Margaret, despre singura ei soră ajunsă suverană. Nimic teatral, nimic exagerat sau ovațional, doar recunoștiință și afecțiune.
Sursă Foto: marieclaire.com
Trecut tumultos
Din cauza personalității sale rebele și a atitudinii adesea nepotrivite, Prințesa Margaret a fost mai tot timpul în centrul scandalurilor și a controverselor. Toate aceste aspecte nu au schimbat cu nimic relația dintre cele două surori, iar Elisabeta a II-a și-a iubit sora până la sfârșit, în ciuda pozițiilor sale publice și a măsurilor pe care a trebuit să le ia pentru a proteja imaginea familiei regale.
Una dintre cele mai mari drame prin care a trebuit să treacă Prințesa Margaret a fost interzicerea poveștii de iubire a acesteia cu căpitanul Peter Townsend.
Aceasta era doar o adolescentă atunci când l-a întâlnit pe căpitanul Peter Townsend. Conform mai multor rapoarte, Peter a fost intervievat de tatăl Margaretei, George al VI-lea, pentru o poziție ca ecerry-ul său, când a întâlnit-o pentru prima dată pe prințesa în vârstă de 14 ani, la Palatul Buckingham. Romanța lor a început opt ani mai târziu, când Margaret, în vârstă de 22 de ani, s-a îndrăgostit de Peter la scurt timp după moartea tatălui ei, în 1952.
„Era o fată de o frumusețe neobișnuită, intensă, limitată ca în figura ei scurtă, zveltă și centrată pe ochi mari de culoare albastru-purpuriu, buze generoase, sensibile și un ten la fel de neted ca a unei piersici”, se spune că Peter are amintit. „Te-ar putea face să te apleci dublu cu râsul și, de asemenea, să te atingă adânc în inima ta”, o descria acesta.
O bună perioadă, relația dintre cei doi a fost ținută secret de reprezentanții familiei regale, până când aceasta a fost demascată, chiar în ziua încoronării Reginei Elisabeta a II-a.
De aici și până la cumplitul scandal care a urmat a mai fost doar un pas. Dorința cuplului de a se căsători a stârnit o luptă între guvern și public, iar regina a fost prinsă la mijloc. Astfel, focul iubirii dintre cei doi a fost stins rapid de decizia curții regale, care a găsit această relație nepotrivită, iar cei doi au trebuit să pună punct oricărei interacțiuni.
Preţul pe care trebuia să-l plătească Margaret pentru iubirea ei era exluderea ei şi a urmaşilor ei din linia de succesiune la tron, iar aceasta a decis să aleagă, într-un final, cu raţiunea şi nu cu inima. “Ne-am fi putut căsători, dacă ar fi fost pregătită să renunţe la tot –poziţie, prestigiu, alocaţie regală. Ştiam că nu am să-i ofer ceva care să contrabalanseze tot ce-ar fi putut pierde”, avea să scrie Townsend, marea iubire a Prinţesei Margaret, în autobiografia lui din anul 1978, potrivit Historia.
Sursă Foto: historyextra.com
Lilibet și Margot, exemplu pentru Harry și William
Elisabeta și Margaret au fost nedespărțite până în momentul în care viața le-a dus pe căi separate. Acestea au fost un puternic exemplu pentru Harry și William, care și-au construit o relație asemănătoare. Au fost inseparabile, cele mai bune prietene și cu siguranță confidente. Elisabeth, asemenea lui William era partea calmă și disciplinată a cuplului, în timp ce Margot, era la fel de aventurieră și jovială asemenea Prințului Harry.
Chiar dacă extrem de diferite ca personalități, ficele Regelui George al IV-lea au legat o prietenie care a trecut toate testele destinului, fără niciun fel de rivalitate frățească, invidie sau ranchiună.
Lilibet și Margot, așa cum erau alintate de apropiați, acesta au fost amândouă foarte atașate de tatăl lor, Regele George al IV-lea. Au fost crescute în spiritul egalității, amândouă fiind tratate la fel, chiar dacă cea mai mare, Elisabeth, era urmașa Regelui la tronul Angliei.
Titlul de prințesă moștenitoare, primit în urma celebrei abdicări a unchiului ei, a făcut ca Elisabeta să fie crescută în sprirtul responsabilității și al sacrificiului sinelui pentru binele oamenilor.
Pe de cealaltă parte, Margot, mezia duoului regal a fost dintotdeauna sufletul fiecărei petreceri, mereu energică îi plăcea să cânte, să danseze și să fie tot timpul în centrul atenției, iar Prințesa Elisabeta nu a avut niciodată nimic împotriva acestui lucru, potrivit Historia.
Sursă Foto: pinterest.com
Dragoste necondiționată
Pe când Elisabeta își începea domnia, la vârsta de doar 25 de ani, imediat după căsătoria cu Prințul Philip, Margaret trecea printr-o perioadă grea în care încerca să își refacă inima frântă cu un mariaj aranjat, cu fotograful Anthony Armstrong-Jones, care însă s-a dovedit a fi un eșec, căsnicie care a fost brăzdată de aventuri extra-conjugale și vicii.
„Până la urmă, ştiu cine sunt şi ce reprezint. O femeie liberă. Liberă să trăiască, să iubească şi să evadeze”, menționa Margaret, atunci când era întrebată de diferența dintre ea și sora ei, „prizoniera” responsabilității și a sacrificiului față de țară.
Însă personalitatea rebelă și comportamentul anarhist al Prințesei Margaret au fost întotdeauna taxate de clasa politică sau de public, care o priveau adesea ca pe o femeie excentrică ce cheltuie în neștire alocațiile regale pe petreceri, haine scumpe sau vacanțe exotice, în compania unor personalități modene, fără să aducă vreo contribuție asupra binelui comun al regatului.
Chiar dacă Elisabeta era conștientă de întrega situație, fiind adesea contrariată în discursurile sale oficiale, în particular nu a luat însă niciodată vreo măsură, totul fiind trecut cu vederea.
Nici despre divorțul lui Margaret din 1978, pe când era deja mamă a doi copii, Vicontele David şi Lady Sarah, nu s-au spus prea multe. Atunci, Margot devenea primul membru important al familiei regale britanice care divorța, într-o perioadă de 400 de ani. Cu toate acestea, nici de această dată nu a fost abandonată de sora ei, care a dat dovadă de dragoste necondiționată și de acceptare, de apreciere și susținere.
„În momentul în care mariajul lui Margaret a ajuns la sfârşit, regina a luat-o sub aripa ei. Margaret îşi petrecea weekend-urile la Castelul Windsor, într-o cameră apropiată de a reginei, decorată special pentru ea. Elisabeta o cunoştea pe Margaret atât de bine, încât nu-i lua în seamă prostioarele. Margaret fuma şi bea în mod excesiv, dar, chiar şi-aşa, sora ei, regina, avea încredere să o lase răspunzătoare de reşedinţa sa de vară, atunci când ea era plecată. Regina şi-a protejat mereu sora mai mica, ba chiar cred că, de multe ori, aceasta şi-ar fi dorit să fie şi ea mai deschisă şi fără prejudecăţi precum Margaret„, povesteşte Paul Burrell, fost majordom la suveranei.
Sursă Foto: vanityfair.com
Sursă Cover Foto: biography.com