17 ianuarie 2022, 23:59

Regina Maria și casele ei de vis: „Îmi fluturase prin minte, ce încântare ar fi fost să stăpânesc o asemenea fortăreață și s-o prefac într-un cămin”

„Principesele și reginele sunt firește sortite să trăiască în palate păzite de santinele și polițiști, case mari cu încăperi multe, impersonale din pricina atâtor oameni de serviciu trebuincioși pentru ținerea în bună rânduială a unor clădiri atât de puternice.”

Într-un număr din anul 1930 al revistei de cultură Boabe de grâu, a apărut un articol cu titlul Casele mele de vis. La sfârșit, e semnat Maria și e menționat că a fost tradus din limba engleză de scriitorul Emanoil Bucuța, fondator și director al revistei.

Trecuseră 37 de ani de când principesa Maria se căsătorise cu Ferdinand, principele moștenitor al tronului României, și venise prima dată în necunoscuta, pe atunci, țară. Cu multe „visuri tinerești”, dintre care unul, scria, este al oricărei femei: „Să aibă o casă a ei. N-are a face cât de mică și de smerită, numai să fie într-adevăr a ei, cuibul, adăpostul, retragerea”.

Regina Maria | Aleea de trandafiri a parcului Cotrocenilor, foto: Stelian Petrescu / Boabe de grâu

Așa și-a început regina Maria povestea caselor ei de vis: „Încă din copilărie, îmi clădeam în închipuire casa – o vedeam cu deosebite fețe, pentru că de-atunci eram o visătoare; icoane mândre îmi umpleau sufletul, dar doream să și înfăptuiesc. Singure vedeniile nu-mi erau de ajuns și voiam să zidesc, să fac, să împlinesc”. Visuri pe care le-a adus cu ea în „țara care m-a înfiat”:

Principesele și reginele sunt firește sortite să trăiască în palate păzite de santinele și polițiști, case mari cu încăperi multe, impersonale din pricina atâtor oameni de serviciu trebuincioși pentru ținerea în bună rânduială a unor clădiri atât de puternice.

Tocmai de aceea poate, visurile mele se îndreptau toate spre căsuțe de țară…

Bordeiul cu „coceni zdrențuiți” de la Cotroceni

La Cotroceni, palatul unde principele Ferdinand și principesa Maria au locuit, a făcut în grădină, cu o „mică sumă de bani pusă deoparte”, un bordei, „copia întocmai a unei colibioare văzută într-un sătuc sărman”:

Era încununat cu un acoperiș foarte larg de coceni zdrențuiți, iar în curticica lui de-o palmă am sădit căpșuni, trandafari… Aici mi-am făcut obiceiul să mă joc cu copiii, când erau mici. Eram foarte fericiți în bordeiul nostru.

Căsuță din copac de la Sinaia | Carte poștală

Căsuța din copac de la Sinaia

De la bordeiul de la Cotroceni, a urmat o căsuță în copaci, ridicată în pădurea din Sinaia:

Mulți ani «Cuibul Principesei» a fost o desfătare pentru toți: o colibă de nimica din trunchiuri de copac spânzurată între câțiva brazi uriași. Nu puteai să ajungi la ea decât suind treptele prăpăstioase ale unui turn de lemn, de unde se lăsa un pod atârnat. Odată de cealaltă parte puntea aceasta putea fi ridicată și casa mea era ca o cetate care nu mai putea fi luată. Ea era cocoțată chiar în marginea unei coaste drepte și peste creștetele copacilor putem să mă uit dedesupt în vale.

[…]

Am chivernisit-o cu iubire și multe ceasuri fericite am petrecut acolo, între pământ și cer.

«Cuibul Principesei» a rezistat până după război când o furtună teribilă l-a distrus.

„O casă adevărată în care puteam să trăiesc”

„Aveam o patimă într-adevăr românească după o bucată de pământ al meu”, mărturisea regina Maria. S-a întâmplat ca un boier, „pe care nu-l întâlnisem niciodată”, notase, „să aibă pe neașteptate straniul gând să-mi lase mie mica și vechea lui vilă ascunsă într-un parc aproape uitat”. Era în vremea regelui Carol care „avea principii aspre și stătea la îndoială să îmi îngăduie să primesc darul”:

Zile întregi s-au legănat în cumpănă «da» și «nu» ale lui, și tremuram de teamă să nu fie în cele din urmă «nu».

Într-un final, regele Carol s-a învoit și „Copăcenii a ajuns al meu!”:

Bucuria mea nu se poate zugrăvi. Nu mai era vorba de un biet bordei sau de o căsuță de lemn indiană spânzurată deasupra pământului, ci de o casă adevărată în care puteam să trăiesc.

[…]

Idealul meu era să o schimb într-un adevărat conac românesc de demult, cu acoperiș mare de șindrilă și cu stâlpi scurți pe marginea unui pridvor larg, dar… n-aveam bani! Și a trebuit să aștept.

Pe lacul de la Scroviștea

„Deocamdată urma să mă mulțumesc cu visurile”

„Când e la mijloc o principesă, lucrul pare ciudat, dar regele Carol avea idei aspre în materie de educație”, scria și explica atitudinea regelui care considera că „tinerii nu trebuie răsfățați, să-și închipuie că n-aveau decât să ceară ceva ca să-l și aibă, așa că deocamdată urma să mă mulțumesc cu visurile”.

Până la ziua în care visul devenea aievea au trecut o mulțime de „întâmplări înfricoșătoare: război, tragedie, suferințe, înfrângere, surghiun și în cele din urmă izbânda și întoarcerea între toate cele ce fuseseră părăsite”.

Casa albă cu pridvor larg

Încet, casa de la Copăceni a început să arate „aidoma chipului din visurile mele”, o casă albă cu pridvor larg și stâlpi în față și o grădină plină cu flori:

Regele Ferdinand iubea Copăcenii și adesea dorea să meargă împreună cu mine ca să se bucure de numeroasele lui flori.

La Scroviștea, unde regele Ferdinand a avut „un mic pavilion de vânătoare, așezat în mijlocul copacilor”, regina Maria a amenajat, la dorința soțului ei, „un adevărat cămin”.

Bran, Ludwig Rohbock, în jurul anului 1883

„Îl văzusem stând într-o singurătate nebună”

Apoi, pe neașteptate, „Branul a intrat în viața mea”. Povestea despre prima întâlnire cu „mica cetate uitată, dincolo de zăvoarele munților”:

Sunt mulți ani de atunci, într-o excursie peste graniță, îl văzusem stând într-o singurătate nebună pe stânca pe care e înălțat și-mi fluturase prin minte, ce încântare ar fi fost să stăpânesc o asemenea fortăreață și s-o prefac într-un cămin. Ce basm ar fi însemnat să chem la viață un mic castel medieval, o adevărată poveste de zâne.

Și lucrul de necrezut s-a întâmplat: după doi ani de la război, autoritățile orașului Brașov au venit la mine într-o delegație solemnă și mi-au oferit Castelul de la Bran, ca dar deplin, ca să fie întreg al meu!

Aceasta a fost într-adevăr o întâmplare minunată…

Regina Maria la Balcic; Fotografie: La Grande Roumanie, Album Édité Par L’Illustration, Paris, Septembrie 1929

Tenha Juvah de la malul mării

Într-o zi, o plimbare prin Dobrogea, la malul mării, „a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simțire că locul acesta ori mă așteptase din totdeauna pe mine ori că eu trăisem totdeauna în așteptarea lui”:

Locul îmi era într-un fel aproape, avea ceva înrudit cu adevărata temelie a ființei mele, aici era pace, frumusețe, mare și apă proaspătă…

Făceam parte din loc și locul făcea parte din mine. Iară și iară mi-a venit acastă simțire de-a lungul drumului lung al vieții, simțirea curată că vii acasă, că ești primit în întregime și așa cum ești de împrejurările în care te afli.

Așa s-a făcut aievea Tenha Juvah (Cuibul singuratic sau liniștit), „o casă cu acoperiș turtit și cu picioarele aproape în mare, o casă împresurată de prispe de piatră” ce treptat a devenit un „rai de flori”.

„Sub farmecul arhitecturii românești”

Cotroceni, unul dintre căminele „de căpetenie”, „foarte cu dichis, în parte chiar luxos, dar fără acea trăsătură personală care dă caracter unui cămin”, a căpătat, cu voia regelui Ferdinand, „ceea ce, în curgerea anilor, învățasem despre arhitectura și ornamentica românească”: „Tot ce e stil românesc la Cotroceni e lucrul meu”, nota regina Maria.

A fost și Pelișorul unde „am răzbit să fac două odăi românești”.

Deși mi-au fost dragi casele micuțe, n-am avut mai puțin vedenia unei mari case albe aidoma unei vechi mănăstiri românești.

I-am dat numele Fata Morgana și ar fi fost să fie zidită în valea Bistriței.

[…]

Visuri, unele s-au împlinit. Dar această vedenie din urmă n-are să rămână decât o Fata Morgana…

Foto Cover: Regina Maria la Bran, septembrie 1924, carte poștală; Bran, o istorie în imagini | În curtea castelului; Fotografie: Kurt Hielscher, albumul Rumänien, 1938


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.