Site icon Editia de Dimineata

Remember. 10 ani fără Sergiu Nicolaescu

Acum 10 ani, într-o mult prea friguroasă zi de 3 ianuarie, se stingea Sergiu Nicolaescu. De departe cel mai prolific regizor român din toate timpurile.

Ion Caramitru, director al Teatrului Național din București, a considerat că sprijinul de care s-a bucurat Nicolaescu în timpul regimului comunist s-a bazat pe faptul că acesta s-a pus în slujba cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu.

“Nicolaescu nu a făcut filme comuniste. Niciodată nu am făcut filme la comadă. Mai mult decât atât, filmul ”Mihai Viteazul” a fost refăcut după trei ani. Un coleg de-al meu a făcut o producție care s-a intitulat “Buzduganul cu trei peceți”, care a costat mai mult decât “Mihai Viteazul”. Pe mine m-a costat 14 milioane de lei, cea de-a doua variantă a fost 19 milioane. Și asta pentru că lui Ceaușescu nu i-a convenit filmul pe care l-am făcut eu. Mihai Viteazul era prea uman. Iubea, era om. Ceaușescu nu știu dacă era om. Poate ca tată o fi fost. Îi plăcea ca replici din discursurile lui să intre în filme. Și a încercat acest lucru și cu mine. Visa ca filmele istorice să se sfârșească cu el, ca omul care a realizat ceea ce a năzuit Mircea sau Mihai Viteazul. Ori eu nu am aceptat niciodată așa ceva.”, este replica regizorului.

Dincolo de discuția pe această temă, cifrele vorbesc despre un regizor extrem de popular. Nu mai puțin de 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România).

Primii ani

Sergiu Nicolaescu a debutat în filmele de lung metraj cu filmul ”Dacii” (1967). A urmat megaproducția ”Mihai Viteazul” (1971), precum și o serie de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv ”Comisarul Moldovan”. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă ”Pistruiatul” (1973).

Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.

“S-a tot spus că am fost omul regimului. Cum să fiu omul regimului când Ceaușescu mi-a refăcut filmele pentru că nu era mulțumit? Astea sunt lucruri pe care nu mi le spunea direct pentru că vedea că filmele au succes la public. De exemplu, Ceaușescu a fost cel care a dat drumul filmului Osânda, el fiind respins inițial de comsia de cenzură. Abia după opt luni de zile a ieșit pe piață. Chiar dacă în film se regăsea biserica. Sunt filme din care înțelegi multe lucruri dacă le vezi acum. Din cauza asta am caștigat simpatia publicului. Publicul înțelegea aceste mesaje. |n comisarul Moldova am câteva replici în care spun despre comuniști: ”Sunteți mulți, sunteți puternici”. Apoi urmează un moment în care eu îl întreb pe Roman (n.r. jucat de Ilarion Ciobanu) “Și ce vreți să faceți?” La care el răspunde, așa cum spuneau mereu comuniștii: “Vrem să schimbăm viața oamenilor în bine”. Iar comisarul răspunde: “Om trăi și om vedea”. Fiți siguri că daca aș fi făcut un rol de comunist m-aș fi dus pe râpă. Lumea m-ar fi pus la zid cu prima ocazie. |ntreb: am regizat eu “Duminică la ora 6” sau “Valurile dunării”? (n.r. filme regizate de Liviu Ciulei). Deși sunt filme bine făcute, erau despre comuniști. Însă unora le-a convenit să mă arate cu degetul. Sunt destui oameni care mă invidiază și care cunosc toate aceste lucruri. De exemplu, colegii mei regizori au trăit aceste lucruri alături de mine. Au recunoscut faptul că eram un vârf și că nu era ușor să țină pasul cu mine. Însă până la urmă, fiecare își vede de drumul lui.”, își aduce aminte Sergiu Nicolaescu.

Eroi. Eroul

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din ”Supraviețuitorul” (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac).

“În mult dintre filmele în care am jucat am ales că personajul pe care l-am interpretat să moară. Și asta pentru că în comunism eram cu toții niște oameni nenorociți. Ni se propunea să fugim, dar nimeni nu ne propunea să fim eliberați. Așa că în acele vremuri mi-am format această concepție, iar în filmele mele personajele își găseau libertatea murind. o metaforă pe care Popescu Dumnezeu nu a înțeles-o și care a scăpat uneori pe marele ecran”, a explicat după Revoluție Nicolaescu.

Ultimele sale filme (care au alternat cu o carieră în politică – senator de Brașov, Vrancea, Arad și București) , printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice, Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.

Copilăria și tinerețea

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu într-o familie de aromâni. A fost după mamă, Sevastița Cambrea, nepotul comisarului de poliție Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist în 1952 și condamnat la 15 ani închisoare la Făgăraș, devenind mai târziu modelul pentru personajul comisarul Moldovan. Tot după mamă a fost și nepotul colonelului Nicolae Cambrea, avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker, numit de NKVD în funcția de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul roșu”.

“M-am nascut pe 13 aprilie, la Tg-Jiu, în Duminica Floriilor. Sunt, deci, în zodia berbecului, zodie de foc, total neliniștită. Nu sunt superstițios, în general, dar am niște idei fixe. Sunt ambițios, perfecționist și nu renunț la un lucru pâna nu reușesc să-l fac foarte bine”.

La vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul Târgu Jiu și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic, iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioului cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități. Era curios, inteligent, bine organizat, neobosit și dornic de învățătură. În cursul acestor ani a deprins multe dintre competențele care s-au dovedit atât de utile în realizarea filmelor sale viitoare.

“Am ales Școala de ofițeri de marină, pentru ca în cele din urmă să fac și Politehnica, între 1948-1952. Din ‘52-până în ‘54 am lucrat în fabrica, iar din 1954 am venit ca inginer în cinematografie. Inițial, ca inginer, ajunsesem șef de serviciu într-o uzină. La un moment dat, o parte am fost trimiși în funcții importante în agricultură. Așa am fost propus ca director al unui SMT care avea vreo 2.000 de autovehicule, un fel de gospodărie de stat. În clipa în care am auzit asta mi-am dat seama că sunt pierdut. Aveam un dosar cu probleme. Mă ascundeam pentru că tatăl meu a fost închis și trimis la Canal după ce a fost eliberat. Tata fusese inginer de poduri și căi ferate, iar regimul l-a băgat în pușcărie. Și nu pentru că familia mea ar fi fost anticomunistă, pentru că tata nu a făcut niciodată politică, iar noi ne trăgeam dintr-o familie care nu avea nimic de-a face cu proletariatul.”, povestește regizorul.

Viața personală

Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugby. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el accepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.

Moartea și moștenirea

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Este operat și, deși intervenția chirurgicală decurge fără incidente, în dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul încetează din viață.

Este incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui, deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe.

Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său, a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București unde văduva sa i-a construit, post-mortem, în acest scop un frumos mormânt din marmură albă.

Exit mobile version