Scriitor, filozof, eseist, din toate câte puțin sau toate la un loc. Nu putem vorbi despre români care au schimbat sau revoluționat domenii întregi, fără a-l menționa pe Emil Cioran. A fost supranumit un ”stilist al disperării” care obișnuia să spună că ”preferă să moară decât să se întindă și să caște”, a alcătuit un sistem filozofic de gândire bazat pe mult umor negru, total diferit de curentele filozofice anterioare.
Marele Emil Cioran a murit la data de 20 iunie 1995, însă data este în continuare incertă, unele voci menționând ziua de 26 iunie, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
Pentru a marca monetul decesului unuia dintre cei mai importanți filozofi români, dar și unul dintre cei mai consacrați scriitori de limbă franceză, Editura ”Gallimard” i-a dedicat un volum, de mai bine de 1.800 de pagini, ”Oeuvres” – ”Opere”, care cuprinde toate cărțile sale.
Academia Română l-a declarat membru postmortem, în anul 2009, iar din 2011 păstrează cu deosebită grijă toate manuscrisele sale, care au fost donate forului de afaceristul George Brăiloiu.
Totodată, în memoria marelui filozof a fost ridicat chiar și un bust de bronz, dezvelit în anul 2015, la București, lucrare semnată de artistul plastic Valentin Duicu.
Pentru a păstra vie imaginea lui Emil Cioran, mai mulți regizori de film au integrat în operele lor o serie de imagini din arhiva fiolozofului realizate la Paris în iunie 1990. Acesta pot fi văzute în peliculele „Exerciţiu de admiraţie” şi „Apocalipsa după Cioran”, difuzate de Televiziunea Română în 1992, potrivit Agepres.
George Călinescu vorbește despre întreaga operă a lui Cioran în ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941), în capitolul ”Filosofia neliniştii şi a aventurii. Literatura experienţelor” alături de Lucian Blaga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mihail Celarianu, Anton Holban ş.a. Criticul îl plasează în descendenţa gândirii lui Nae Ionescu (al cărui elev a fost) şi a unor ecouri din Kierkegaard , Schiller şi Hegel.
Viața și studiile marelui filosof Emil Cioran
Cioran în satul Rășinari, care se afla atunci în comitatul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran, era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș.
A absolvit liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, după care începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din București. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, elev al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. Cunoștea limba germană extrem de bine, ceea ce l-a ajutat să-i studieze în original pe unii dintre cei mai mari gânditori filizofi ai lumii Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche.
Activitatea literară a filosofului la Paris
Anul 1940, îl găseștie scriind romanul „Îndreptar pătimaş“, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă va fi încheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa.
Însă, patru ani mai târziu, în 1949, publică „Précis de décomposition“ (tradus în română „Tratat de descompunere“), prima sa carte în limba franceză, la prestigioasa Editură Gallimard, care va publica apoi majoritatea cărţilor sale. De altfel, volumul său de debut îi aduce și cea mai înaltă distincție pe care o va primi vreodată, Premiul Rivarol, Cioran refuzând apoi toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.
Ultimii ani din viață – sfârșitul unui suflet adolescentin
La Emil Cioran, mai întâi a venit sfârşitul literar. „Cincisprezece cărţi, cincisprezece cadavre – cred că ajunge. În sfârşit, înţelepciunea. Nu-mi mai fac nici un plan, nu mai scriu un rând“, îi declară într-o scrisoare amantei sale de la maturitate, Friedgard Thoma, în august 1987.
Emil Cioran | sursa: imdb.com