CITIRE

Să vezi și să nu crezi. Șapte locuri din lume ce a...

Să vezi și să nu crezi. Șapte locuri din lume ce arată ireal

Un lucru e sigur, natura mereu găsește ocazii de a fi spectaculoasă și de a ne surprinde cu minunățiile ei.

Plaje, păduri, canioane, lacuri, stânci, sunt zeci de locuri pe acest Pământ ce arată fantastic și uimesc cu grandoarea și frumusețea lor neobișnuită. Vă invit să explorăm împreună câteva dintre aceste locuri ce pot face pe oricine să creadă că sunt ireale.

Giant's Causeway, Irlanda de Nord | Credit: Angela Eren, Sursa: Pixabay

Giant’s Causeway, Irlanda de Nord | Credit: Angela Eren, Sursa: Pixabay

Giant’s Causeway, Irlanda de Nord

Oamenii de știință spun că aceste fascinante coloane de bazalt interconectate s-au format în urma erupțiilor vulcanice de acum 60 de milioane de ani. Geologii au stabilit că au fost trei scurgeri succesive de lavă iar variațiile climatice au dus la formarea coloanelor de azi.

Varianta legendară spune că războinicul irlandez Fionn a construit podul natural Giant’s Causeway ca să ajungă ușor în Scoția.

Oamenii de știință au descoperit acest uimitor complex geologic la sfârșitul secolului al XVII-lea. Au fost o mulțime de controverse legate de formarea lui, unii au susținut că este un fenomen geologic aparte, alții au fost convinși că celții l-au sculptat ca pe un altar al lor.

Din 1986, a fost inclus de UNESCO în Patrimoniul Mondial, ca un obiectiv natural de maximă importanță.

În irlandeză se numește Clochán na bhFómharach și este unul dintre obiectivele turistice de top din Irlanda de Nord.

Pamukkale, Turcia | Credit: LoggaWiggler, Sursa: Pixabay

Pamukkale, Turcia | Credit: LoggaWiggler, Sursa: Pixabay

Pamukkale, Turcia

În limba turcă, pamukkale înseamnă castelul de bumbac. Se află în provincia Denizli din partea de sud-vest a Turciei.

Locul este faimos pentru peisajele spectaculoase cu „piscine” naturale din ape minerale formate în travertin. Terasele de calcar sunt mărginite de apele calde ale unui pârâu ce își face drum pe stânca de calcar, se separă în mai multe zone și formează „bazine” naturale și mici cascade.

În vârful acestui castel alb, o stâncă de calcar lungă de 2700 de metri și înaltă de 160 de metri, a fost vechea așezare antică Hierapolis. Din acele vremuri, oamenii s-au bucurat de beneficiile apelor termale dăruite cu generozitate de natură.

Apa, calcarul și lumina soarelui la răsărit și apus dau acestui loc un aspect ireal.

Din 1988, de când a fost inclus în UNESCO World Heritage Site, vizitatorii trebuie să urmeze marcajele instalate.

Plaja Panjin, China | Sursa: Absolute China Tours

Plaja Panjin, China | Sursa: Absolute China Tours

Plaja Panjin, China

Este cu totul diferită față de ceea ce știm că are o plajă: nisip și scoici. Plaja roșie din Panjin este o zonă umedă acoperită de stuf ce se întinde pe o suprafață de peste 300.000 de hectare. Particularitatea acestei plaje constă în varietatea stufului ce îi dă culoarea roșie. De altfel, multe luni plantele sunt verzi însă, odată ce toamna își face apariția, plantele capătă acel roșu închis, transformând locul într-un paradis vizual.

În zonă există peste 235 de specii de plante, 411 de animale, 124 de pești și aproape 300 de păsări. Aici mai pot fi admirate specii pe cale de dispariție, cum este cocorul cu coroană.

Ha Long Bay, Vietnam | Credit: Oldjap, Sursa: Pixabay

Ha Long Bay, Vietnam | Credit: Oldjap, Sursa: Pixabay

Ha Long Bay, Vietnam

Ha Long Bay este printre cele mai populare și vizitate locuri din Vietnam. Se întinde pe 43 de mii de hectare și este format din circa 1600 de insule și insulițe cu stâlpi de calcar ce țâșnesc din apă și formează un spectacolos peisaj marin carstic.

Partea bună este că pe aceste insule cu stânci abrupte accesul omului este dificil, prin urmare multe sunt nelocuite și se păstrează în forma lor naturală, fără a fi distruse de oameni. Pe lângă frumusețea incredibilă a peisajului, zona atrage și specialiști interesați de conservarea ei.

Se află în partea de nord-est a țării, la 165 kilometri de capitala Hanoi. Bogăția biologică a ecosistemului său tropical a făcut să fie inclus, din 1994, în Patrimoniul mondial UNESCO.

Hvítserkur, Islanda | Credit: Alexandra, Sursa: Pixabay

Hvítserkur, Islanda | Credit: Alexandra, Sursa: Pixabay

Hvítserkur, Islanda

Unii spun că e ca un monstru, alții zic că ar arăta asemeni unui dragon. Indiferent de fantezia omului, această stâncă naturală din bazalt, înaltă de 15 metri și situată în Peninsula Vatnsnes din Islanda, aduce la ea an de an mii de curioși care merg să o privească, să o fotografieze și să o arate lumii pe rețele sociale.

Deși adevărul e că nu arată ademenitor, chiar și din poze poate fi văzută cantitatea imensă de guano de pe ea, de la păsările ce trăiesc acolo, în special pescăruși – de unde îi vine și numele Hvítserkur ce se traduce prin cămașa albă.

Pentru a-i oferi rezistență, stânca a fost întărită la bază cu beton.

Canionul Antelope, Statele Unite | Credit: P Net, Sursa: Pixabay

Canionul Antelope, Statele Unite | Credit: P Net, Sursa: Pixabay

Canionul Antelope, Arizona, Statele Unite

Nu doar în Statele Unite ale Americii, ci din întreaga lume acesta este unul dintre cele mai vizitate locuri. Sau la care visează mulți să ajungă.

Populația Navajo l-a numit Tsé bighánílíní dóó Hazdistazí, adică „locul unde apa curge printre stânci”.

Canionul Antelope (Antilopei) s-a format în timp prin eroziune și a căpătat formele uimitoare ce fascinează lumea de azi. Pe lângă aceste forme, canionul impresionează vizual și prin culoarea rocilor, un roșu-portocaliu, de unde și-a căpătat și numele ce duce cu gândul la pielea antilopei.

Valea Jiuzhaigou, China | Credit: Veronica, Sursa: Pixabay

Valea Jiuzhaigou, China | Credit: Veronica, Sursa: Pixabay

Valea Jiuzhaigou, China

Jiuzhaigou, rezervație naturală și parc natural, din nordul provinciei Sichuan, se află în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1992 și din 1997 este în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei.

Face parte din munții Min, se află la marginea platoului tibetan și se întinde pe o suprafață de peste 72.000 de hectare. Este cunoscută iubitorilor de natură pentru cascadele numeroase, lacurile colorate și vârfurile montane acoperite de zăpadă.

Zona izolată a fost locuită de secole de tibetani și populația Qiang, fiind foarte puțin cunoscută și accesibilă altora până în anul 1975. În 1982 a intrat în aria parcului național și a fost deschisă pentru accesul turiștilor.

La deschiderea din 1984 au fost 5000 de vizitatori, iar în 2004 numărul turiștilor a ajuns la peste 7000 pe zi, iar în anumite perioade depășește 12.000. Cu toate că turismul ajută la dezvoltarea zonei, există tot mai multe îngrijorări cu privire la impactul negativ pe care îl are asupra naturii.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.