CITIRE

Scriitorii buni își trăiesc viața despre care meri...

Scriitorii buni își trăiesc viața despre care merită să scrie. Opt poze inedite cu literați celebri

Munca unui scriitor este produsul trândăvelii”, spunea cu umor inconfundabil Jorge Luis Borges, în timpul uneia dintre minunatele lui charlas, conversații cu publicul.

Se spune că scriitorii buni și-au trăit (își trăiesc) viața despre care merită să scrie. Ray Bradbury avea o vorbă, printre altele: „Scriitorii buni sunt mereu în contact cu viața. Cei mediocri trec rapid cu mâna peste ea. Cei mai slabi o siluiesc și o lasă pradă muștelor”.

Scriitorul argentinian, Jorge Luis Borges, într-un moment jucăuș, pozând cu coșul de pâine pus pe cap Colecția Norman Thomas di Giovanni, Sursa: Open Culture

Scriitorul argentinian, Jorge Luis Borges, într-un moment jucăuș, pozând cu coșul de pâine pus pe cap. Colecția Norman Thomas di Giovanni, Sursa: Open Culture

Despre acei scriitori prinși în viață, despre cei care au trăit așa cum au simțit, despre cei formidabili va fi vorba, evident. După ce am arătat câteva imagini mai rare ale unor scriitori români, am scormonit după fotografii cu câțiva scriitori renumiți în toată lumea. Sunt acele imagini mai puțin știute și văzute, din care ar putea fi deslușit măcar un fir din modul în care și-au trăit viețile.

Vladimir Nabokov, la vânătoare de fluturi, în jurul anului 1975Credit foto: Horst Tappe / Getty Images, Sursa: Nautil

Vladimir Nabokov, la vânătoare de fluturi, în jurul anului 1975. Credit foto: Horst Tappe / Getty Images, Sursa: Nautil

Vladimir Nabokov

Imaginația noastră zboară – suntem umbra ei pe pământ.

Născut în 1899, în Saint Petersburg, Rusia, educația autorului Lolitei a oglindit cultura și bogăția familiei. La sfârșitul anului 1918, familia lui a emigrat în Vest – mai întâi în Anglia, unde Vladimir (numele complet Vladimir Vladimirovich Nabokov) a studiat zoologia la Trinity College, apoi limbi slave și romanice.

Când a publicat prima dată, la Paris, Lolita, romanul care i-a adus nu numai celebritate, ci și succesul financiar, avea 56 de ani.

Omul Nabokov avea două „dintre cele mai dulci pasiuni ale omului”, literatura și fluturii. Nu doar că deținea o colecție de fluturi, dar a fost un expert în entomologie (mai exact în lepidopterologie, ceea ce înseamnă studiul fluturilor).

Cu soția lui, Zelda, și fiica lor, Frances, în vremea când erau numiți „prințul și prințesa generației lor”, Crăciunul lor din 1925Credit foto: Hulton Archive Getty Images, Sursa: USA Today

Cu soția lui, Zelda, și fiica lor, Frances, în vremea când erau numiți „prințul și prințesa generației lor”, Crăciunul lor din 1925. Credit foto: Hulton Archive Getty Images, Sursa: USA Today

F. Scott Fitzgerald

Şi-a dat seama că pentru absolut toţi oamenii viaţa era o luptă, uneori magnifică dacă o contemplai de departe, dar întotdeauna grea, surprinzător de simplă şi oarecum tristă.

Deși a fost de tânăr un cititor înfocat și a demonstrat talent pentru scris, F. Scott Fitzgerald a fost un elev și student slab care s-a chinuit să obțină punctajul necesar pentru a absolvi. În ciuda stăpânirii excelente a cuvântului scris, se pare că suferea de dislexie.

În jurul vârstei de 24 de ani, s-a căsătorit cu frumoasa și imprevizibila Zelda, o inspirație pentru noua generație de tinere despre care el a scris deseori. Zelda fuma și bea în public, făcea glume trăsnite, dar a avut talent cu carul – picta, dansa, scria. Au dus o viață extravagantă și fascinantă, curmată din anii 30, când el a căzut în patima alcoolului, iar Zelda a suferit o tulburare psihică și și-a petrecut apoi ultima parte a vieții dintr-un sanatoriu în altul.

Sylvia Plath, cu bicicleta eiSursa: World Literature Today

Sylvia Plath, cu bicicleta ei. Sursa: World Literature Today

Sylvia Plath

Trebuia să existe, îmi spuneam eu, un ritual pentru când te nășteai a doua oară, vulcanizat, reșapat și gata de drum.

Deși a avut o viață scurtă și cu multe încercări dureroase, a continuat să scrie. Ceea ce se știe despre ea se află mai ales în scrisorile și jurnalele ei, publicate postum. Născută în 1932, Sylvia Plath și-a publicat primul poem în Boston Herald, când avea opt ani. Înainte de a studia literatura engleză, a făcut arte vizuale. La vârsta de 12 ani, a fost testată și a obținut un coeficient de inteligență de 160 (de la 140 este considerat geniul).

Romanul semi-autobiografic Clopotul de sticlă (The Bell Jar) nu a fost niciodată publicat în America în timpul vieții ei, pentru că nu a găsit editura care să vrea să-i publice cartea. A publicat-o prima dată în Marea Britanie, inițial cu un pseudonim – Victoria Lucas. După trei ani de la moartea ei, tot în Marea Britanie a fost publicată o nouă ediție, cu numele ei.

La vârsta de 20 de ani, a avut prima tentativă de sinucidere – în timpul vieții a fost de mai multe ori sub tratament pentru depresia de care suferea. A murit la 30 de ani.

Gabriel García Márquez: „Pe vremea când eram la Aracataca visasem să trăiesc pe picior mare, cântând pe la petreceri cu o voce frumoasă și acompaniindu-mă la acordeon, ceea ce mi s-a părut întotdeauna modul cel mai vechi și cel mai inspirat de a spune o poveste.”Fotograful și data, necunoscute; Sursa: Medium

Gabriel García Márquez: „Pe vremea când eram la Aracataca visasem să trăiesc pe picior mare, cântând pe la petreceri cu o voce frumoasă și acompaniindu-mă la acordeon, ceea ce mi s-a părut întotdeauna modul cel mai vechi și cel mai inspirat de a spune o poveste.” Fotograful și data, necunoscute; Sursa: Medium

Gabriel García Márquez

Gesturile sale ferme erau totuși ale unui om mai puțin încercat în viață și el călătorea mereu, fără oprire, fără țintă.

Din lumea scriitorilor sud-americani, Gabriel García Márquez scria în A trăi pentru a-ți povesti viața, cum s-a hotărât să fie scriitor pe când avea 18 ani, după ce se arătase temător și totuși încărcat cu o speranță.

Când mama lui i-a spus: „Se spune că ai putea ajunge un bun scriitor dacă-ți pui în cap așa ceva”, el s-a gândit: “Dacă e să fiu scriitor trebuie să ajung unul dintre cei mai mari, iar aceștia nu sunt făcuți de nimeni. La urma urmelor, există alte meserii mai bune ca să mor de foame”.

A scris peste 25 de cărți. Cele mai cunoscute sunt Un veac de singurătate (Cien años de soledad) și Dragostea în vremea holerei (El amor en los tiempos del cólera).

Deși a debutat în 1955, succesul a venit cu Un veac de singurătate, carte apărută prima dată în 1967. Pentru a putea lucra la roman, și-a vândut mașina ca să aibă bani și zi de zi, timp de 18 luni, a scris.

Julio Cortázar. Sursa: March

Julio Cortázar. Sursa: March

Julio Cortázar

– Ne petrecem viața plângându-ne că niciodată nu ni se întâmplă nimic interesant, a spus Claudia. Dar când se întâmplă (și numai un asemenea lucru poate fi interesant), majoritatea oamenilor încep să se frământe.

„O zi din viața mea este întotdeauna un lucru minunat, pentru că sunt foarte fericit de a fi viu. N-am nici cea mai mică intenția de a muri. Am impresia că sunt nemuritor. Știu că nu sunt, dar ideea morții nu mă sâcâie, nici măcar nu mă sperie. Îi neg existența, și asta mă ajută să trăiesc într-un fel… cum să o spun? Sub soare, însorit. Sunt foarte vesel că trăiesc și ăsta e un lucru la care puțini oameni se gândesc”, mărturisea într-un interviu din 1979. În acel an împlinise 65 de ani.

F.M.Dostoievski. Sursa: Modernist Archives

F.M.Dostoievski. Sursa: Modernist Archives

F.M.Dostoievski

Ce poate face un autor cu oamenii de rând, absolut banali, și cum să-i înfățișeze cititorului, ca să-i facă interesanți cât de cât? Să-i lase cu totul în afara ficțiunii este cu neputință, deoarece oamenii obișnuiți sunt, clipă de clipă, cheia și punctul esențial, verigile necesare în lanțul întâmplărilor vieții; să-i omită înseamnă să piardă orice legătură cu adevărul.

Feodor Mihailovici Dostoievski (Fyodor Mikhailovich Dostoyevsky), s-a născut la Moscova, în 1821. La 41 de ani, a făcut prima călătorie în vest, prin mai multe orașe din Germania, Italia Belgia, perioadă în care a devenit un împătimit al jocurilor de noroc (Jucătorul). La Londra, a stat câteva zile, și a vizitat Palatul de Cristal (unde, în 1851, a avut loc prima Expoziție Universală), dar și cartierul Haymarket: „acesta e un cartier unde, noapte de noapte, apar pe câteva străzi mii de prostituate”. O lume care l-a influențat și deseori a folosit tema prostituției în scrierile lui.

Mâine, de mâine se vor isprăvi toate!

Leo Tolstoi, în veșmânt țărănesc, 1905Credit: Getty Images ; Sursa: Prints and Ephemera

Leo Tolstoi, în veșmânt țărănesc, 1905. Credit: Getty Images ; Sursa: Prints and Ephemera

Leo Tolstoi

Toate familiile fericite seamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.

Născut în 1828 într-o familie înstărită, Lev Tolstoi (contele Lev Nicolaevici Tolstoi), a dus o viață simplă,în mare parte la țară, unde s-a născut. Cel care credea că „nu există măreție acolo unde nu este simplitate” se plimba desculț, călărea și lucra alături de țărani.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.