După cum indică și titlul, Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulug („Scrisoarea lui Neacșu ot Dlăgopole”), este cel mai vechi document scris, compact și unitar.
Astfel, în anul 1521, la Câmpulung-Muscel, se redacta primul document, care conținea un secret de mare importanță. Secretul care se afla în scrisoare, este legat de avertizarea lui Johannes Benkner, judele Brașovului, că avea să se năpustească o invazie a turcilor, asupra Ardealului și a Țării Românești.
Sursa: neamulromanescblog.wordpress.com
Neacșu era cunoscut din timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (1510-1512), din perioada în care făcea negoț cu mărfuri turcești și avea oameni care-i făceau posibil transportul din sudul Dunării prin Țara Românească și apoi în orașele din Transilvania, de unde se explică și legătura cu junele Brașovului, pe care și-l făcuse corespondent informator în legătură cu manevrele armatelor de turci.
Scrisoarea a fost găsită la începutul secolului XXI, de Nicolae Iorga în Arhivele Brașovului, iar în document erau expuse mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.
O copie autentică a documentului se regăsește în Muzeul Tiparului din Târgoviște alături de alte scriituri românești.
Sursa: adevarul.ro
Textul scrisorii:
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.). I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus. I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. I bog te veselit. Amin.”