Acum câțiva ani, în micul oraș austriac Wallern, pensionara Anneliese Smigielski scotocea în podul ei, când a dat peste 31 de scrisori scrise de nimeni altul decât Alois Hitler, tatăl sinistrului Adolf. Smiglieski i-a predat lui Roman Sandgruber, un istoric austriac care le-a folosit pentru a scrie „Tatăl lui Hitler: cum a devenit fiul un dictator”, prima biografie cunoscută a lui Alois Hitler.
Alois i-a scris scrisorile stră-străbunicului lui Smiglieski, Joseph Radlegger, un funcționar public care i-a vândut acestuia ferma din Hafeld, în 1895, când Adolf avea 6 ani. Scrisorile tratează tranzacția, dar și detaliază dinamica familiei Hitler.
În analele cercetărilor științifice, este posibil ca cineva să fi scris despre un personaj istoric mai mult decât despre Adolf Hitler. Până în 1975, la 30 de ani după ce s-a sinucis, mai mult de 50.000 de cărți și articole științifice fuseseră scrise despre el. Două decenii mai târziu, totalul a ajuns la 120.000. Hitler s-a împușcat în urmă cu 75 de ani, la sfârșitul războiului, punând capăt unei ere de război, genocid și distrugere.
Cu toate acestea, printre aceste milioane (probabil miliarde) de cuvinte, relativ puțini autori au făcut lumină asupra vieților a două figuri centrale din viața lui Hitler: părinții săi, Alois și Klara.
Tatăl lui Adolf, un bețiv brutal și agresor
Din scrisorile găsite în pod, aflăm multe despre situația financiară a familiei, tipul de management planificat și viața la fermă, dar și despre mediul rural în care Adolf Hitler a experimentat începutul zilelor de școală. Alois crescuse la o fermă, dar s-a mutat la Viena în adolescență. Scrisorile dezvăluie cum a dorit să se întoarcă la viața de fermă, urmând cursuri despre viața agrară. De asemenea, ele dezvăluie o relație mult diferită cu soția sa, Klara, decât fusese cunoscută sau speculată anterior.
Deși relatările despre viața ulterioară a lui Alois îl descriu ca fiind un bețiv brutal și agresor și pe Klara ca fiind liniștită și supusă, Sandgruber spune că scrisorile arată că „rolul pe care Klara Hitler l-a jucat în familie este puțin diferit decât se presupunea anterior”. O parte substanțială din prețul de cumpărare a venit din moștenirea ei. Ea a fost coproprietară și apare în scrisori ca o casnică independentă: merge la bancă și la poștă, conduce personalul casei, ajută la sacrificarea porcilor și așa mai departe.
Adolf Hitler renunțase voluntar la școală. La fel ca tatăl său, s-a simțit superior prin cunoștințele pe care le dobândise prin autoînvățare. S-a văzut pe sine ca un geniu militar, tehnic și artistic. Ca artist, s-a văzut ca un geniu universal: nu numai ca pictor, ci și ca arhitect, scriitor, compozitor și actor.
Foto: Alex Halada/AFP/Getty Images (WP)