READING

Scurt, îndesat, rumen la față, ras și cu mustața d...

Scurt, îndesat, rumen la față, ras și cu mustața deasă – Vestitul haiduc Iancu Jianu, în amintirile celor care l-au cunoscut

Zapciu și apoi haiduc vestit, Iancu Jianu a fost un boier oltean care s-a revoltat împotriva stăpânirii nedrepte și a ajuns, fără să mai știe, și personaj în câteva filme românești. Filmul Iancu Jianu din 1928, primul dintr-o serie cu haiduci, a avut atunci „mare succes la public”, cum scrie All about Romanian Cinema.

După mai bine de o jumătate de veac, în 1980 și 1981, au apărut alte două filme inspirate de haiducul oltean, Iancu Jianu, zapciul şi Iancu Jianu, haiducul. Cu toate că scenariile nu au avut multă legătură cu ceea ce a fost în realitate viața lui Iancu Jianu, cele două filme au atras rapid atenția și interesul publicului din România – chiar și azi se mai difuzează din când în când. Reușita le-a fost de altfel asigurată în special de actorul Adrian Pintea, cel care l-a interpretat pe răzvrătitul Iancu. În anul 1980, când a apărut Iancu Jianu, zapciul, Adrian Pintea împlinea 26 de ani și era la începutul lui de drum în lumea actoriei. Imaginea acestui haiduc a fost intenționat idealizată și astfel haiducul oltean a rămas în memoria oamenilor ca un bărbat frumos, puternic, fermecător, seducător, ce făcea pârjol în sufletele fetelor.

Adrian Pintea în rolul Iancu Jianu | Sursă imagine: TVR

Iancu Jianu s-a născut la Caracal, în 1787, într-o familie înstărită. Tatăl lui, Costache, a fost paharnic și apoi, prin ordin domnesc, ispravnic al județului Romanați. Iancu a avut trei frați mai mari. Cei care au scris despre el în trecut spuneau că a luat calea codrului la 23 de ani pentru că nu mai suporta ticăloșiile ce se făceau în acea perioadă a domniilor fanariote și voia să fie un apărător al celor fără de apărare, oamenii simpli, săraci, fără putere.

Haiducii lui Jianu au dat mari și multe bătăi de cap autorităților, chiar și domnitorilor. În 1812, când a început domnia lui Ioan Caragea, acesta a cerut ca Jianu și câțiva din oamenii lui, aflați atunci la închisoare în Caracal, să fie aduși la spătărie în București. Rudele ce aveau influență la curte au obținut însă repede iertarea și eliberarea lui.

După trei ani, familia cere din nou iertare pentru Iancu Jianu și într-un document se spune: „ne-am milostivit domnia mea şi l-am iertat de toate greşelile trecute şi are voie de a se întoarce la casa sa fără a fi supărat de către nimeni, iar când şi de acum înainte nu se va părăsi de netrebniciile sale şi se va dovedi în vreo vină se va pedepsi straşnic“.

Casa memorială Iancu Jianu din Caracal, imagine din 2011.
Construită în formă de culă, cu parter, un etaj și la subsol o pivniță, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cel mai probabil de tatăl vestitului haiduc, casa unde a locuit Iancu Jianu este acum Casă memorială. Se spune că de la casa părintească porneau două tuneluri, unul spre o altă locuință a Jienilor, altul spre ieșirea din oraș, folosite atunci când atacau turcii sau când venea potera în căutarea haiducului. | Sursă imagine: Realitatea Oltului

Liber din nou, a continuat cu haiducia până când a fost prins din nou, dus la București unde i s-a pus sentința: moarte prin zpânzurare. A fost salvat ca-n filmele clasice, printr-o datină străveche ce era respectată. Astfel, un condamnat la moarte trebuia să fie iertat și eliberat dacă era cerut în căsătorie de o tânără și el accepta. Așa s-a potolit Iancu Jianu, cel puțin un timp, și s-a însurat cu Sultana Gălășescu, o tânără din suita domniței Ralu, una din fiicele lui vodă Caragea. Au locuit pe o moșie în apropiere de Caracal; în 1821, și-a chemat încă o dată haiducii pentru a-l urma pe Tudor Vladimirescu.

Iancu Jianu a murit în 14 decembrie 1842, când avea 55 de ani. A fost înmormântat într-o biserică din Caracal, ctitorită de cei din neamul Jianu, dar în 1910 a fost mutat în cimitirul orașului, alături de soția lui, așa cum a dorit ea.

Imagine din filmul Iancu Jianu cu Adrian Pintea în rolul haiducului | Sursă imagine: Cinemaraton

Ion Ghica, o personalitate a secolului al XIX-lea, scriitor, matematician, dar și diplomat, om politic și prim-ministru, l-a cunoscut în casa părinților săi pe Iancu Jianu și a povestit despre el. Iată ce spune:

„… într-o zi intră în curte o căruță cu patru cai și trage la grajd. Tată-meu trimite să întrebe cine a venit; feciorul se întoarce fuga, spăriat:

– Cocoane, Jianu!

Mama și noi, copiii, îngălbenisem, iar tata, uitându-se zâmbind către fecior îi zise:

– Du-te de-i spune să poftească, că chiar acum ne-am pus la masă.”

„Prin grădină se vedea venind un om scurt, îndesat, rumen la față, ras și cu mustața deasă și scurtă; îmbrăcămintea lui: dulamă, pantaloni și scurteică, pe cap șapcă peste fes, la brâu pistoale și un cuțit cu plăsele de os, și pușcă în cumpănă în mâna dreaptă. ”

„Tata îl primește vesel și prietenește, dându-i mâna să i-o sărute.

– Ce mai faci, Iancule? Bine-ai venit! Șezi de mănâncă. Bre! Să-i aducă ciorbă; vezi să fie caldă.

Când am auzit zicându-i și Iancule, mi-am zis: Nu mai încape îndoială, el e! Mi-a venit în minte cântecul:

«Iancule, Jianule! Îți e murgul cam nebun, Trece Oltul ca pe drum.»

Cum să ședem la masă cu un hoț de codru și să ciocnim cu el pahare de pelin?”

Imagine din filmul Iancu Jianu cu Adrian Pintea în rolul haiducului | Sursă imagine: N24 Plus

„Patru zile, cât a șezut Jianul, a fost numai veselie și petrecere […] Mă obicinuisem să mă uit la dânsul fără să-mi fie frică, ba încă aveam și un fel de respect de când îl văzusem nimerind cu glontele de trei ori de-a rândul în piatra din marginea pădurii, care de-abia se vedea din foișor; și de când sărise șanțul din coada eleșteului mai bine decât caii de la ipodrom. Oricum, însă, când mă uitam în ochii lui, tot îmi părea că avea în mâni tigaia cu ceară fiartă cu care făcea pe ciocoi și pe negustori să-i spuie unde aveau bani   ascunși. Dar apoi îmi ziceam: «Cum se poate tata să fie prieten cu unul»: Din cei cu pușca lungă / Care dau chioriș la pungă. / Feciori de lele nebună / Care noapte-n frunză sună. ”

În documentele păstrate, tânărul Iancu Jianu apare descris ca un bărbat scund și zvelt, cu părul roșcat și fața ciupită de vărsat, plin de energie și cu un farmec aparte. Era iscusit în mânuirea armelor și un bun călăreț, „încăleca fără a pune piciorul în scară, nici mâna pe coama calului”, scria Ion Ghica.

Tot Ion Ghica a spus despre Jianu, cel care a lăsat un nume de haiduc, că nu a fost și nici nu a vrut vreodată să fie hoț de codru, însă  „o poveste, dacă ajunge a deveni legendă, adevărul n-o mai poate scoate din capul poporului”.


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.