Secretele celor mai longevivi oameni din lume. 7 curiozități despre Japonia

Legendele despre Țara Soarelui Răsare sunt prezente în orice colț al lumii. Fie că vorbim despre cultură niponă sau despre tehnologia realizată de japonezi, țara fascinează oamenii din lumea întreagă. Cum reușesc japonezii să trăiască atât de mult? Ce simbolizează floarea de cireș? Ce fac japonezii când le este tăiată calea de o pisică neagră? Sunt doar câteva întrebări cu care poți deschide o conversație oriunde vei ajunge.

Încercând să cunoaștem cele mai populare povești despre Japonia, am vorbit cu Alexandra Baranyi, profesoară de limba japoneză și artistă origami, despre secretele unei vieți lungi, ce simbolizează pisica neagră și motivele pentru care cifra 4 trebuie evitată.

Țara Soarelui Răsare

Soarele a jucat mereu un rol central în cultura japoneză. „Denumirea de «Țara Soarelui Răsare» în limba română provine de la traducerea numelui țării, el fiind format din cele două caractere, 日 (ni) și 本(hon), purtând înțelesul de «soare» și respectiv, «origine». Practic, Nihon sau Nippon, înseamnă Originea soarelui, însă Japonia a căpătat acest nume  puțin mai târziu față de primele atestări documentare ale teritoriului. Inițial, ea purta numele de Wa sau Yamato, în manuscrisele din China și Coreea, folosindu-se caracterul 倭, care venea totodată și cu o conotație negativă. Ulterior, spre sfârșitul secolului VII, japonezii fiind nemulțumiți de denumirea asociată lor în acele vremuri, au convenit împreună cu țările din jur la modificarea acestuia în Nihon (Nippon), având în vedere poziția geografică a acesteia. Ba mai mult decât atât, «Soarele» a fost mereu prezent și a jucat un rol important în cultura japoneză, crezându-se că Împăratul ar fi unul dintre descendenții Zeiței Amaterasu, cea a Soarelui și a Universului.”, explică Alexandra.

Secretele unei vieți lungi

Japonia este locul în care trăieşte cea mai în vârstă persoană din lume, dar şi cea mai bătrână femeie de pe planetă.
„Japonezii sunt unul dintre popoarele cu cea mai lungă speranță de viață. Mai precis, cei mai mulți centenari sunt rezidenți ai insulelor Okinawa, din Sudul Japoniei, unde conform unor studii demografice, pentru fiecare 100.000 de locuitori, 68 dintre aceștia trăiesc peste 100 de ani. Există mai multe secrete, care par foarte banale, pentru care oamenii o duc atât de bine. Am avut ocazia să petrec o lună în acest mic Paradis, înconjurat de ocean, în urma unei burse de practică la hotelul Laguna Garden, și pot spune că nu am văzut nicăieri oameni mai fericiți și mai liniștiți. Unul dintre secretele lor o reprezintă alimentația. Spre deosebire de restul Japoniei, aici mâncarea de bază nu este orezul, ci cartoful dulce, 紅芋 (beni imo) cultivat pe insulă. Au o dietă care se bazează pe carbohidrați, care se spune că încetinește ritmul de îmbătrânire și, de asemenea, scade riscul bolilor precum cancerul. Folosesc, la fiecare masă, o mare varietate de ingrediente, dar în cantități mici. În Japonia este important să nu te scoli de la masă sătul.”, povestește tânăra.

Frumusețea lucrurilor trecătoare

Oricine a mers în Japonia, a văzut poze din Țara Soarelui Răsare sau a ajuns în grădina japoneză, nu poate ignora uita floarea de cireș. „Floarea de cireș, 桜 (sakura), este unul dintre primele lucruri care ne vin în minte atunci când ne gândim la Japonia. Până la urmă, cea mai populară perioadă pentru vizitarea acesteia este primăvara, la finalul lunii martie și începutul lunii aprilie, când cireșii înfloresc. Tot atunci se practică și 花見 (hanami), «privitul florilor», când japonezii ies să se bucure de o gustare tradițională sub cupola roz a florilor, lăsând mirajul petalelor în vânt să le farmece privirile. Mai mult decât atât, perioada în care cireștii sunt în plină floare fiind diferită în funcție de regiune, prognoza privind acel interval este una dintre știrile de cel mai mare interes. Totuși, pentru japonezi, florile de cireș au o semnificație mult mai profundă, despre care aș avea multe de povestit, dar cred că expresia 物の哀れ (mono no aware), «frumusețea lucrurilor trecătoare» poate reda cel mai clar acest înțeles. Faptul că florile cireșilor au o viață foarte scurtă, de mai puțin de două săptămâni până la scuturare este elementul care le adaugă valoare și frumusețe.”, explică românca.

Pisicile negre, semn de noroc

Deși mulți dintre noi ne temem dacă vedem o pisică neagră, pentru japonezi este un semn de noroc. „Pisicile negre în cultura japoneză, spre deosebire de alte culturi, simbolizează norocul. Un principal motiv este culoarea lor, care seamănă cu cea a pastei de fasole roșie, 餡子(anko), asociată de asemenea norocului. Spre exemplu, aceasta este folosită în deserturile 大福(daifuku), aluatul din orez care are la interior anko, care în traducere înseamnă «mare noroc». Încă de la sfârșitul perioadei Edo (începutul secolului XIX) se considera că cel ce va vedea o pisică neagră, va fi vindecat de bolile incurabile, precum tuberculoza. De altfel, se spune adesea că pentru că ochii lor pot fi văzuți și noaptea, dacă le vei observa, ele te vor apăra de accidente.”, explică Alexandra.

Teama de 4

În Japonia, nu doar elevii se tem de 4. „În limba japoneză, cifra patru, scrisă folosind caracterul chinezesc 四, are două citiri, «yon» și «shi». Dar, în același timp, mai există un caracter citit «shi», scris 死, purtând înțelesul de moarte. Din acest motiv, ei evită de cele mai multe ori folosirea cifrei patru în diverse contexte. Unul dintre ele, care mie mi se pare cel mai interesant, este lipsa etajului patru la multe clădiri, ca de exemplu hanurile tradiționale japoneze, ryokan. Prin «lipsa» etajului nu mă refer că întreruperea numărătorii, ci la faptul că păstrează spațiul respectiv așa cum este el și nu îl folosesc, cel puțin nu în activitatea directă cu turiștii. Chiar îi sfătuiesc pe cei ce urmează să călătorească pe acest tărâm îndepărtat, dar fermecător, să fie atenți în jurul lor la detalii de genul acesta. Există foarte multe lifturi în care, deși există etajul patru, butonul este blocat pentru utilizatori.”, spune tânăra profesoară.

Află mai multe despre CSRJ-AH:

Alexandra Baranyi: „Centrul de Studii Româno-Japoneze «Angela Hondru» este locul care mi-a dat șansa să mă dezvolt, așa cum nu cred că aș fi avut niciunde altundeva ocazia.”

Oana Dumitru: „Le recomand cu căldură tinerilor interesați de cultura japoneză acest Centru, deoarece pe lângă calitatea bună a cursurilor de japoneză, ei pot să se apropie și mai mult de pasiunile lor.”

Șerban Georgescu: „Avem în acest moment trei sute de tineri (studenți și elevi de liceu) care studiază limba japoneză la Centrul nostru, dar și o listă de așteptare”

Karate

Ești pasionat de filme de acțiune? Cu siguranță ai imitat mișcări de karate, în încercarea de a intra în atmosfera filmelor preferate. „Karate a ajuns pe insula principală a Japoniei în anul 1920, inițial fiind o tehnică de auto-apărare dezvoltată în insulele Okinawa încă de la începutul secolului XVI. La vremea aceea, după ce a avut loc formarea Regatului Ryukyu prin unificarea insulelor din sudul Japoniei, armele au fost interzise. Astfel, s-au dezvoltat alte forme de luptă, în mod special pentru apărare, precum karate. Inițial a fost numită 手(te), însemnând «mână», ulterior denumită 空手(karate), adică «cu mâinile goale». Originea exactă a formei de luptă nu este foarte precisă, pentru că există anumite surse care susțin că tehnicile karate, ar fi fost folosite întâi în India, acum mai bine de o mie de ani, ca metodă de antrenare simultană a fizicului și psihicului, în budismul zen. Cu toate acestea, cele mai importante tehnici de karate au luat naștere în Okinawa.”, povestește românca.

Yakuza

Japonezii nu cred că temuta organizație Yakuza are un viitor. „Yakuza are o istorie de mai bine de 400 de ani în Japonia. Organizația a cunoscut cea mai însemnată dezvoltare după cel de-al Doilea Război Mondial, când în urma distrugerilor, economia a avut foarte mult de suferit iar piața neagră a fost, pentru mulți japonezi, ultima soluție. Mai mult decât atât, ei au avut o contribuție importantă în dezvoltarea Japoniei până la începutul secolului XXI, chiar și în industriile legale, fiind considerați «un rău necesar». Au investit capital în mari corporații japoneze, se ocupau de demolări, de colectarea deșeurilor industriale și multe altele. După anul 2010, însă, yakuza și-au început declinul. Guvernul japonez a emis câteva norme prin care a interzis implicarea organizației în industriile legale, nevoiți fiind să rămână doar pe piața neagră. Acest lucru i-a determinat pe mulți dintre membrii să părăsească organizația. În 2018, doar 30.500 au mai fost înregistrați, spre deosebire de anii `60, când au avut recordul de 184.000. Multe zvonuri spun că în ritmul acesta, nu va mai dura mult până când yakuza va dispărea de tot.”, transmite Alexandra Baranyi.

Surse fotografii cover foto: Arhivă Alexandra Baranyi | Kenkoleaf |mediazink|Zooland|Free Spirit Travel