17 mai 2021, 1:33

Semne, capricii și tradiții primăvăratice: „Vezi-l pe român când vine primăvara, cum i se umple sufletul de bucurie!”

„Grăbirea venirii primăverii, a căldurii binefăcătoare, reînverzirea câmpurilor și înflorirea livezilor au reprezentat la populațiile arhaice și în societățile tradiționale principalul scop și conținut al majorității riturilor calendaristice, indiferent de timpul realizării lor.”

În rânduiala calendaristică a satului vechi, venirea primăverii însemna în mod special începutul muncilor la câmp și, odată cu creștinismul, se intra și în perioada de „privațiuni a postului cel mare”. Această deschidere a unui nou răstimp era marcată prin petrecerile de la Lăsatul Secului, cu dansuri și cântece, mâncare și băutură, scria Mihai Pop în Obiceiuri tradiționale românești:

Poporul, care trăia în natură și a cărui muncă și existenţă erau strâns legate de ea, făcând în mod continuu observaţii asupra mersului vremii și asupra fenomenelor naturii și generalizând aceste observații, le-a legat de o serie de practici, rituri și ceremonialuri care se repetau la anumite date ale anului.

Cu timpul, aceste practici și-au pierdut conținutul vechi și au rămas în organizarea socială a satelor tradiționale simple obiceiuri.


„Când ai adormit noaptea târziu, cu fereastra deschisă pe o livadă neagră, și când dimineața o vezi deodată, izbucnitor de albă, dimineață-n dimineață, hohot de flori pe obrazul luminii – exclami ca un nerod: «Primăvara!»”
– Ionel Teodoreanu, La Medeleni


Primăvara, Aurel Băeșu (1896 – 1928)

De la Dragobete la Mărțișor

În calendarul popular, există două anotimpuri pastorale, vara și iarna.

Vara pastorală începe după aproximativ o lună de la echinocțiul de primăvară, la Sângiorz, atinge miezul verii la Sântilie, și se încheie la o lună după echinocțiul de toamnă, la Sâmedru – când începe iarna pastorală.

La început de primăvara era celebrat de oamenii satelor românești de altădată zeul dragostei – Dragobete, numit și Cap de Primăvară.

În prima zi de martie, considerată tradițional prima zi de primăvară, este obiceiul Mărțișorului, o secvență a unui scenariu ritual de înnoire a timpului și anului primăvara.


„Simbol al forței, agresivității, curajului și încăpățânării, berbecul este emblema lui Amon la egipteni, a lui Hermes la greci. […]
Coarnele berbecului semnifică forța, evoluția, deschiderea pentru captarea energiilor cerești; ele au intrat în compoziția diferitelor coarne magice ale zeilor și regilor.
Semnul zodiacal al Berbecului semnifică venirea primăverii; e semn masculin prin excelență […]
În folclorul românesc, berbecul cu coarne de aur, «berbecul domnesc», este aducător de noroc și prosperitate.”
– Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale


Curățenia de primăvară, Camil Ressu (1880 – 1962)

Focurile rituale de primăvară

De măcinici, în ziua de 9 martie – în stil vechi, era în preajma echinocțiului de primăvară – se făceau focuri rituale ce simbolizau incinerarea spiritului iernii și renașterea spiritului verii.

Principala „funcție rito-magică a focurilor de măcinici a fost sprijinirea Soarelui să depășească momentul critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric”, nota etnograful Ion Ghinoiu.

În Obiceiuri tradiționale românești, Mihai Pop preciza că „focurile de primăvară erau răspândite la aproape toate popoarele Europei și își au originea, fără îndoială, în practica îndelungată de apărare a semănăturilor și livezilor împotriva gerului. La unele popoare au căpătat formă de rit pentru alungarea iernii și întâmpinarea primăverii”.


„Grăbirea venirii primăverii, a căldurii binefăcătoare, reînverzirea câmpurilor și înflorirea livezilor au reprezentat la populațiile arhaice și în societățile tradiționale principalul scop și conținut al majorității riturilor calendaristice, indiferent de timpul realizării lor. Sentimentul trăirii naturii se simte cel mai intens în această perioadă a anului, asociată cântecului, jocului, veseliei.
[…]
În acest anotimp al renașterii naturii, ca promisiune a nemuririi și vieții paradisiace, se situează majoritatea sărbătorilor.”
– Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale


Primăvara la sat, Micaela Eleutheriade (1900 – 1982)

În 1850, Vasile Alecsandri publica într-o revistă articolul Românii și poezia lor, în care descria și starea de bucurie a omului la venirea primăverii:

Vezi-l pe român când vine primăvara, cum i se umple sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite!

Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci o iubește cu toată dragostea unui om primitiv. De aceea și toate cântecele lui încep cu frunză verde. Lui îi place să se rătăcească prin desișul pădurilor; îi place să pocnească și să cânte din frunze; îi place să-și puie flori la pălărie, să asculte cântecele păsărilor și să zică atunci câte o doină de jale, de dragoste sau de hoție.

Pentru dânsul primăvara este un timp de simțiri puternice și ademenitoare. Gingașele flori ale câmpului îi aduc aminte de copile românce cu ochii mari și vioi, cu fețe rotunde și albe, cu gurițe rumene și glumețe, și atunci, fără de voie, el începe a cânta.

Început de primăvară, Kimon Loghi (1871 – 1952)

Când insectele „înviază”

Despre Alexie se spunea în popor că „ar încălzi și ar deschide Pământul la 17 martie pentru a slobozi vietățile care au iernat într-însul”. După șase luni, la Ziua Crucii, tot el va încuia Pământul. Celebrat în calendarul ortodox la 17 martie, în satele din Câmpia România, menționa etnograful Ion Ghinoiu, „sărbătoarea Alexie se numea Lăsatul”:

Timpul era, în preajma echinocțiului de primăvară, suficient de cald pentru ca insectele să «învieze», reptilele să se «dezmorțească», știuca să se «zbată în apă» anunțând perioada de reproducere, albinele să iasă din stupi în căutare de hrană. De aceea, sărbătoarea era numită, local, și Ziua Șarpelui, Ziua Peștelui, Retezatul Stupilor.

La Alexie se greblau și se măturau ogrăzile, târlele și oboarele, se aprindeau focuri prin grădini și livezi, se ocoleau casele și acareturile cu tămâie şi cârpă arsă pentru alungarea șerpilor și insectelor, se legau tulpinile pomilor fructiferi cu paie să nu se cațăre omizile pe crengi, se suna din clopoței sau se făceau zgomote bătând din fiare vechi pentru a speria șerpii, șopârlele, salamandrele, broaștele.

În grădina cu flori, Arthur Verona (1867 – 1946)

Păsările primăverii

Ninsoarea care putea să mai cadă după ziua de 9 martie, când se încheiau zilele urâcioase ale Babei, era dedicată primelor păsări migratoare care poposesc primăvara în România, berzelor, prin urmare se numea Zăpada Berzelor.

O altă pasăre simbol al primăverii și al timpului frumos este cucul, scria Ion Ghinoiu:

Și cucul, cum a sosit și i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, și cântă necontenit de la Bunavestire, 25 martie, sărbătoare aflată în imediata apropiere a echinocțiului de primăvară, până la Sânziene sau până la Sânpetru, sărbătorit în preajma solstițiului de vară.

De altfel, Bunavestire sau, popular, blagoveștenie, este numită în popor Ziua Cucului, ziua când cucul se reîntoarce. Alături de cuc, se reîntorc și livezile înflorate:


„Din somnul orb de noapte-ntunecoasă / De unde-au stat departe de frumos / Se reîntorc livezile acasă / În rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară!
[…]
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii / În codri cucii iară-au năvălit / Se bat cu gâtul păsările-n săbii / Şi glasurile-şi dau la ascuţit.”

– Virgil Carianopol, Primăvara


Munci de primăvară, Lucia Bălăcescu Demetriade (1895 – 1979)

Credințe de altădată

Câteva obiceiuri legate de primăvară adunate de Arthur Gorovei și publicate în 1915 în volumul Credinți și superstiții ale poporului român:

Primăvară, când țăranul trăgea prima brazdă de arătură, punea pe brazdă „pâne și sare” pentru a avea roade bogate.

Ca să fie semințele roditoare, oamenii spuneau că trebuie să notezi „în ce zi a săptămânei a început a ninge, iar în primăvară să sameni în aceeași zi”.

Primăvara, „când auzi pentru prima dată brotăcelul cântând, să te dai de trei ori peste cap, ca să ai noroc și ca să nu fie anul secetos”.

Primăvară, „cine vede întâi berze și rândunici în zbor, în acel an va face o călătorie; iar de va vedea șezând jos, nu va face în acel an nici un drum”.

„Dacă cineva aude primăvara pentru prima dată cucul cântând și are mulți bani în pungă, apoi se crede că va avea tot anul” și mai aveau o vorbă oamenii din alte vremuri: „De câte ori îți va cânta cucul, atâția ani vei trăi; dacă îl auzi cântând în dreapta sau în fața ta, are să-ți meargă bine tot anul”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.