24 septembrie 2021, 8:07

Simplitatea mărțișorului din vechime. „Albă cum e cașul, roșie cum e firul de arnici”

„La unu mart să iei un mărțișor, înainte de răsăritul soarelui; dacă îl vei pune pe un trandafir, îți va fi fața rumenă ca el.”

Mărțișorul își poartă duios poveștile, prin veacuri, prin lume, povești frumoase, luminoase, proaspete, vesele și aducătoare de noroc.

Fără să se mai știe bine nici când se purta de tinere ascuns la sân, nici de când a început tradiția de a dărui un mărțișor, în prima zi de martie, mărțișorul este amintit în minunatul studiu etnografic din 1899 al lui Simion Florea Marian. Un lucru se știe, vine din vremuri străvechi.

„Moneta” pentru noroc

Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, era datina ca, „des-dimineață, până nu răsare soarele”, părinții să le pună copiilor „câte o monetă de argint ori de aur la gât sau la mână”. Atârnată de o „cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătasă roșie și albă, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb, sau și din mai multe fire de argint și de aur”, acest micuț „amulet” se numea „mărțișor, mărțiguș și marț”.

Credința în popor era că fiecare copil care purta mărțișor avea noroc tot anul. Mai mult, se spunea, copiii care purtau mărțișoare vor fi „deplin sănătoși și curați ca argintul cu venirea primăverii”.

Părinții luau moneda și o agățau pe o rămurea „ca să le fie copiii sănătoși și frumoși ca florile pomului” (Sim. Fl. Marian) | George Catargi, Primăvara

„Frumoși și sănătoși ca florile pomului”

În secolul al XIX-lea, tradiția cerea ca mărțișorul să fie purtat 12 zile sau până când apăreau primele flori pe pomi; atunci, părinții luau moneda și o agățau pe o rămurea „ca să le fie copiii sănătoși și frumoși ca florile pomului”.

Mărțișorul începuse însă să fie purtat și de copilandre, „până chiar și de o seamă de neveste tinere”, ca să nu le „ardă și pârlească soarele”.

La piept, ferit de ochii lumii

În zori de zi, înainte de răsărit, cerea datina și zicea povestea, fetele își împleteau din două fire – unul roșu, altul alb – un șnur de care „aninau un bănuț de argint”.

Doar ele știau ce poartă la piept, fiindcă, în vremuri vechi, acel mărțișor era ferit de ochii lumii.

Ion Theodorescu Sion, Compoziție pe motive țărănești, 1936 / Wikipedia, domeniu public

La Sfântul Gheorghe, de abia, îl scoteau.

Cu „moneta cumpărau caș și vin roșu”, iar legătura „marțului o legau pe un fir de trandafir”, pentru ca fata să fie „albă cum e cașul, roșie cum e firul de arnici, mlădioasă ca ramura trandafirului și gingașă și curată precum floarea”.

Cele două fire colorate și împletite simbolizează iarna și vara ; șnurul reprezenta „funia anului” care împletea zilele celor două anotimpuri.

La 1 martie „aveau vechii români obiceiul de a se ura”

„La unu mart să iei un mărțișor, înainte de răsăritul soarelui; dacă îl vei pune pe un trandafir, îți va fi fața rumenă ca el”, scria Arthur Gorovei în cartea lui plină cu sute de credinți și superstiții adunate din popor.

Ștefan Luchian, Țărăncuță / Wikipedia, domeniu public

Cei din vechime, povestea Nicu Gane pe la 1870, „erau naivi în sufletul lor; trăiau în simplicitate şi împrumutau vorbele şi obiceiurile lor de la mama natură, care împodobea fruntea fiicelor lor cu flori de câmp și vorbele bătrânești cu alegorii poetice”.

Scria și el despre această datină și nota că, la 1 martie „aveau vechii români obiceiul de a se ura” și își trimiteau „mărțișori”.

Era bucuria de a dărui „un bănuţ de aur spânzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana ce-l primea îl purta la gât”, ascuns „în sân”, unde îl ținea până în ziua în care „întâlnea cea dintâi roză înflorită”; acolo, pe crengile ei își „depunea apoi darul primit”.

Pentru oamenii acelor timpuri, „bănuţul însemna îmbelşugarea, iar firele albe şi roşii ale găitanului însemnau faţa albă ca crinul şi rumenă ca roza”.

În căutarea mărțișorului, într-un magazin de pe Calea Victoriei, București, imagine din 1932, publicată în Ilustrațiunea română

„Darul ce aduce dragoste, voe bună și noroc”

„Mărțișorul, un svon de primăvară, este talismanul dragostei și al norocului”, scria într-un număr din martie 1932 în Ilustrațiunea română. Deși „și-a pierdut ceva din farmecul de altădată”, observa autorul, datina a rămas și „a mai rămas destul pentru ca cea dintâi zi a lunei Martie să fie o zi dorită, așteptată, pentru bucuria unui dar, fie el cât de neînsemnat – mărțișorul – care oricum ar fi și ori de unde ar veni, aduce dragoste, voe bună și noroc…” :

Mărțișoare, mărțișoare…
Svonuri de primăvară, – eterne ispite pentru ochii cari iubesc, sau doresc, pentru suflete înfrigurate la gândul unui semn de dragoste, de atenție sau de prietenie; ele au darul dumnezeesc al primelor raze de soare, farmecul primelor flori de câmp, vraja mistică a talismanelor…

Câte nu mărturisiți, voi, mărțișoare în limba voastră convențională, în graiul vostru parfumat, pe care numai primăvara și tinerețea îl înțeleg pe de-a-ntregul…

Când se reîntorc cocorii

Unele fete purtau mărțișorul până când se reîntorcea cucul și începea a cânta ori până la sosirea berzelor. Atunci îl scoteau și îl aruncau, simbolic, către păsări – dar să nu le vadă soarele, ca altfel pielea lor își va pierde frumusețea.

Matronalia, când bărbații făceau daruri soțiilor

Sărbătoarea mărțișorului este una dintre cele mai frumoase datini păstrate la români, scria etnograful Ivan Evseev. Tradiția dăruirii mărțișorului se duce departe, prin veacuri; după cum menționa și Ivan Evseev, „majoritatea etnologilor sunt de părere că e o moștenire latină”.

În vechiul calendar lunar al romanilor, ziua de 1 martie coincidea cu începutul anului nou | Aurel Băeșu, Primăvara

În vechiul calendar lunar al romanilor, ziua de 1 martie coincidea cu începutul anului nou. Luna martie îi era dedicată zeului Marte, care, „înainte de a deveni întruchiparea războiului, era o divinitate a vegetației și protector al căsătoriilor”.

Tot la 1 martie, romanii celebrau Matronalia (Matronales Feriae), în cinstea zeiței Iuno (Iunona), numită și Lucina, din latinescul lux, lucis – „lumină” –, ce înseamnă „cea care aduce copiii la lumină”, deoarece ajuta femeile la naștere. Matronalia era așadar o sărbătoare a femeilor, când bărbații le ofereau daruri soțiilor, mamelor, fiicelor.

Între Sfântul Soare și Luna cea argintie

Fetele și tinerele femei purtau mărțișoare de 1 martie pentru sărbătoarea venirii primăverii, dar și „pentru caracterul de talisman solar al mărțișoarelor”, scria Romulus Vulcănescu. La sfârșitul lunii, fetele cu pistrui urmau un rit arhaic :

Ieșeau în grădini sau pe ogor și aruncau mărțișoarele în sus, spre soare, spunând în șoaptă : «Sfinte Soare, sfinte Soare, / dăruiescu-ți mărțișoare, / ’n locu lor tu mă ferește / de pistrui ce mă-negrește. / Ia-mi, te rog, negrețele / și dă-mi albețele, / fă-mi fața ca o floare, / Sfinte Soare, sfinte Soare».

Igor Vieru, Mărțișor, 1975

Pentru Ivan Evseev, simbolul mărțișorului este unul „lunar și feminin”:

Argintul (sau arama) sunt metale lunare, iar banul găurit (aidoma pietrei plate cu o gaură la mijloc) este un simbol matricial feminin. În plus, calendele lui Marte marcau la romani începutul primului pătrar al lunii (nonae), când astrul nopții era în creștere, perioadă ce favorizează dezvoltarea plantelor și fecunditatea oamenilor.

Legarea mărțișorului de pom (simbol axial masculin) simboliza conjuncția contrariilor, redată și prin cele două fire împletite.

Cu toate că, în timp, semnificațiile ancestrale s-au pierdut, „mărțișorul apare în forme ornamentale specifice constelației simbolurilor feminine”, printre care floare, buburuză, fluture. În acest fel, se marchează „ascendența principiului feminin, vizibilă în toate manifestările calendaristice ale începutului de primăvară”.

Voi împodobiți gâturi de alabastru sau mâini gingașe de castelană, o lună, două, trei…

Apoi, discrete, coborâți cu modestie în cutia cu amintiri, printre flori presate și scrisori, acolo unde nimeni nu pătrunde, în locul în care sufletul își ascunde cu grijă comorile.

Și astfel deveniți și voi, mărțișoare pentru mai târziu, comori care puteți alina o durere, care puteți da o mângâere, trezi o amintire, sau stoarce o lacrimă din genele umezite pe fuiorul gândurilor…


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.