12 iunie 2022, 6:50

O societate științifică la 1833: „Avea ca scop nu numai știința vindecării, ci să îmbrățișeze și toate științele naturale”

În 1830, la inițiativa medicilor Iacob Cihac și Mihail Zotta, s-a constituit în Iași Cercul ieșan de cetire medicinală. După câțiva ani, s-a format Soțietatea medico-istoriei naturale din Moldova. A fost prima societate științifică din Moldova și Țara Românească.

La începutul secolului al XIX-lea, în Iași, se aduna și se forma o elită de oameni educați în diferite domenii – medicină și farmacie, chimie, științele naturii, inginerie, agronomie sau arhitectură, scria istoricul N. A. Bogdan în monografia Societatea Medico-Naturalistă și Muzeul Istorico-Natural din Iași, publicată în 1919.

Animați de dorința de a răspândi printre localnici „cunoștințele lor înaintate”, aceștia au început diferite acțiuni în specializarea lor.

Cu „diligențe ori harabale”

Pentru a fi la curent cu progresele și noutățile din domeniul fiecăruia, încercau să obțină publicații științifice, literare și economice ce apăreau în marile orașe europene. Cum Moldova nu avea în acea vreme „librării speciale, nici poștă regulată cu străinătate”, accesul la cărți și publicații era limitat. N. A. Bogdan explica:

Asemenea lucruri se puteau căpăta numai prin [de]osebite prilejuri, când veneau în țară diligențe ori harabale cu mărfuri sau călători întâmplători mai de samă.

„Cercul ieșan de cetire medicinală”

Înființarea unui cerc, așa cum existau în alte orașe din Europa, a fost hotărâtă de câțiva medici, farmaciști și naturaliști, moldoveni și străini, și susținută de câțiva boieri locali. Membrii contribuiau regulat cu o sumă pentru a se face abonamente la publicațiile de care aveau nevoie și a fi „cetite împreună”.

La începutul anului 1830, printr-un act scris, în limba germană, având în vedere că erau și mulți străini, s-a constituit Cercul ieșan de cetire medicinală, o asociație cu scop cultural, „prima societate literară-științifică din țările românești”, scria N. A. Bogdan.

În 1844, cu 3000 de galbeni Societatea a cumpărat o casă de la vornicul Costache Sturdza și soția lui | Pecetea Soțietății medico-Istorii Naturale / Sursa: N. A. Bogdan, Societatea Medico-Naturalistă și Muzeul Istorico-Natural din Iași, 1919 – versiune digitală BCU Iași

Trei ruble de argint

În actul de constituire, cele „21 de persoane” se obligau să plătească „câte trei ruble de argint, pe trimestru” și s-au făcut abonamente la „11 deosebite reviste germane și una franceză”.

Printre „iscăliturile” celor 21, apăreau numele medicilor Iacob Cihac (Jakob Czihak), născut în Bavaria, de origine cehă, medic-șef al miliției moldovene, în casa căruia era găzduit Cercul, și Mihail Zotta (1800 – 1864), protomedic în Iași, și al lui Gheorghe Asachi.

Despre cei doi medici, N. A. Bogdan nota:

Posedau o cultură superioară în breasla lor, pentru acea epocă, și erau animați de cele mai bune intenții pentru propășirea științelor și binele public.

De la cerc la societate

După un timp, „cetirea în comun a gazetelor dădu loc, negreșit, diferitelor convorbiri științifice de interes public” și asemenea dezbateri au avut ca urmare constituirea „unei societăți, pe baze mai serioase”. Iacob Cihac și Mihail Zotta, cu sprijinul lui Gheorghe Asachi, au luat atunci decizia de a fonda o societate științifică și literară.

La 27 decembrie 1832, a fost alcătuită, pe nucleul Cercului, Societatea doftoricească moldo-romanikă.

Scopurile „de căpetenie” erau „de a îmbunătăți sistemul doftoricesc”, „de a urma mersul și înaintarea științelor medicale” și „de a așeza comunicație între doftorii țării prin cumpărarea cărților și a publicațiilor periodice de literatură străină, medicină și istorii naturale”.

Medicii Mihail Zotta și Iacob Cihac, principalii fondatori ai Societății de medici și naturaliști și ai Muzeului de istorie naturală

O soțietate pentru știință

După câteva luni, în 1833, aceasta a devenit Soțietatea medico-istoriei naturale din Moldova, în care oricine avea diplomă de doctor sau naturalist, din țară sau străinătate, putea fi primit ca membru onorific sau corespondent.

Societatea avea ca scop „nu numai știința vindecării, ci să îmbrățișeze încă și toate științele naturale”. Primele ședințe ale societății „se ținură în casa lui Gheorghe Asachi”, membru fondator și donator al Societăței, „sara pe la 6 ceasuri”, nota N. A. Bogdan.

Societatea a reușit să pună bazele unui muzeu de istorie naturală, numit la început Cabinet istorico-natural.

Un eveniment de seamă

La inaugurarea societății și a muzeului, a participat și Pavel Kiseleff, guvernator al Principatelor între 1829 și 1834, numit protector și primul membru onorific al Societății de medici și naturaliști din Iași.

Evenimentul a stârnit interes în Iași și au venit „la această serbare mulți boieri și străini”, scria într-un amplu articol din Albina Românească.

„Când este bine condus, are dreptul la protecție”

Într-o scrisoare din 13 martie 1834, semnată „președintele plenipotent al Divanurilor, adjutant de câmp, general Pavel Kiseleff”, acesta se adresa societății:

… convins că orice așezământ de folos public, când este bine condus, are dreptul la protecție și ajutorul guvernului, eu întăresc statutele Societății de medițină și de istorie naturală, precum și subvenția de șase mii de lei (piaștri), din Casa Școalelor, în scopul de a asigura acestei Societăți un venit sigur…

Banii erau folosiți pentru întreținerea Societății, „chirie, încălzire și iluminat și pentru paza Cabinetului”.

Geograful și naturalistul german Alexander von Humboldt (14 septembrie 1769 – 6 mai 1859) a fost, din 1834, membru corespondent al Societății de medicină și istorie naturală; Humboldt în 1807, domeniu public / Condor andin, desen făcut de Alexander von Humboldt

Alexander von Humboldt și Berzelius

De la înființare, reprezentanții societății au luat și păstrat legătura constant cu oameni de știință din centrele culturale ale Europei.

Aceștia au primit invitația de a se alătura tinerei societăți ca membri corespondenți și de a face „schimb de obiecte curioase sau naturalistice”.

După cum menționa istoricul N. A. Bogdan, în arhiva Societății se află sute de scrisori „de mulțumire și de făgăduințe de a colabora sau contribui la susținerea societății din Iași”.

Geograful și naturalistul german Alexander von Humboldt (14 septembrie 1769 – 6 mai 1859) a fost, din 1834, membru corespondent al Societății de medicină și istorie naturală. După un an, în listă apare și numele chimistului suedez Jöns Jakob Berzelius (20 august 1779 – 7 august 1848).

„Un om dintre cei mai seamă ai țării”

La 19 martie 1934, ca președinte al societății a fost ales Marele Vistier Mihail Gr. Sturdza.

Istoricul N. A. Bogdan comenta:

Negreșit, era în interesul Societății în acel timp, să aibă în fruntea ei un om dintre cei mai seamă ai țării, care avea la îndemână mijloacele trebuitoare pentru organizarea deplină a Societății și mai ales pentru constituirea cât mai completă a Muzeului, ce era încă în embrion și către care trebuia să se îndrepte toată bunăvoința și dărnicia boierimii bogătașe de pe atunci.

„Sprijiniți-vă, Domnilor, pe nestrămutata mea protecție”

După ce Mihail Sturdza a fost ales domn al Moldovei, societatea i-a adresat o scrisoare în care nota că, deși este „crud lovită prin pierderea unuia dintre colaboratorii cei mai prețioși, se felicită de întâmplarea ce-i asigură ajutor și protecție, sperând că va obține, sub regimul unui principe luminat și prieten al artelor, rezultatele cele mai fericite…”

Răspunsul domnitorului nu a întârziat și acesta confirma: „Sprijiniți-vă, Domnilor, pe nestrămutata mea protecție; ea e câștigată pentru Societatea dvoastră, care va fi obiectul îngrijirii mele, ca una ce este de cel mai mare interes bunei stări publice”.

În locul lui Mihail Sturdza, societatea l-a ales președinte pe hatmanul Grigore Ghica. După câțiva ani, și acesta a ajuns domnitor al Moldovei.

Contele Pavel Dimitrievici Kiseleff a fost protector și primul membru onorific al Societății de medici și naturaliști din Iași | Fototeca MNIR / Galeriaportretelor.ro

„Prima scânteie ce a lucit pe orizontul întunecat al românilor”

Istoricul Grigore Tocilescu și medicul Constantin I. Istrati au fost aleși, în 1887, membri corespondenți ai Societății. În scrisoarea de mulțumire, medicul și chimistul Constantin I. Istrati (7 septembrie 1850 – 17 ianuarie 1918) nota:

Nașterea Societății Medicilor și Naturaliștilor din Iași e prima scânteie ce a lucit pe orizontul întunecat al românilor, ce erau pe atunci ceva mai liberi. Din brazda adâncă și roditoare făcută de această Societate, au născut Muzeul, Academia și, în fine, Universitatea din Iași.

În 1900, în rândul membrilor corespondenți ai Societății a fost primit omul de știință Emil Racoviță, reîntors la sfârșitul anului 1899 din expediția în Antarctica.

Un buletin și o alegere

Societatea de medici și naturaliști din Iași a editat un Buletin al Societăței. Primul număr a fost publicat în ianuarie 1887. N. A. Bogdan scria că buletinul apărea „în frumoase fascicole lunare, conținând câte un număr de circa 48 de pagini, publicând diferite articole științifice și medicale, paralel în limbile română și franceză”.

În sala de ședințe a Societății, deputații moldoveni s-au întâlnit la 3 ianuarie 1859 și, după „discuțiuni tumultuoase”, au stabilit să îl aleagă domn al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol