Se pare că pisicile își urmăresc stăpânii în timp ce aceștia se mișcă prin casă și sunt surprinse dacă ei merg undeva unde felinele nu se așteaptă. Animalele simpatice păstrează o reprezentare mentală a stăpânilor lor, chiar și atunci când nu-i pot vedea; este o punte crucială către procesele cognitive superioare, cum ar fi planificarea anticipată și imaginația, arată un nou studiu.
Cercetările anterioare au sugerat că pisicile vor căuta în locul corect când hrana dispare și se așteaptă să vadă fața stăpânului lor dacă aud vocea lui, dar nu era clar cum s-a transpus această abilitate în viața reală.
„Se spune că pisicile nu sunt la fel de interesate de stăpânii lor precum sunt câinii, dar avem îndoieli cu privire la acest punct”, a spus dr. Saho Takagi de la Universitatea din Kyoto, Japonia, autorul principal al studiului.
Pentru a investiga acest caz, Takagi și colegii au înregistrat ce s-a întâmplat când 50 de pisici domestice au fost închise individual într-o cameră și și-au auzit în mod repetat stăpânul strigându-le numele din exterior; vocile au fost urmate fie de cea a unui străin, fie de cea a proprietarului lor, printr-un difuzor din camera în care locuiau pisicile.
Opt observatori umani au urmărit înregistrările video (fără să audă chemările stăpânilor) și au clasat nivelul de surpriză al pisicilor în funcție de mișcările urechilor și ale capului. Abia când vocile stăpânilor lor s-au auzit în camerele felinelor, pisicile au apărut confuze, ca și cum nu și-ar fi dat seama cum s-a „teleportat” stăpânul lor acolo.
„Acest studiu arată că pisicile își pot cartografia mintal locul geografic, pe baza vocii proprietarului lor. Asta sugerează că pisicile au capacitatea de a-și imagina invizibilul în mintea lor. Pisicile ar putea avea o minte mai profundă decât se crede”, a spus Takagi.
Cu toate acestea, nu este cu totul surprinzător faptul că pisicile posedă această abilitate, deoarece conștientizarea mișcării – urmărirea lucrurilor pe care nu le pot vedea – este esențială pentru supraviețuirea unei pisici.
În mod curios, pisicile nu au arătat același răspuns surpriză atunci când vocile stăpânilor au fost înlocuite cu mieunaturi de pisică sau sunete electronice. Acest lucru se datorează faptului că pisicile adulte nu tind să folosească vocea ca mijloc principal de comunicare între ele – multe se pot baza pe alte indicii, cum ar fi mirosul.
Sursa: newsletter Civilization