În urmă cu mai bine de un an, aproximativ 1.500 de bărbați și femei dintr-o închisoare din Washington DC au fost închiși în celulele lor timp de 23 de ore pe zi, pentru a opri răspândirea coronavirusului. O astfel de măsură extremă a fost adoptată și în alte închisori în timpul pandemiei, ca măsură temporară, de ultimă oră. Însă blocajul nu s-a încheiat niciodată. Este un abuz asupra drepturilor omului fără precedent în SUA, petrecut la câțiva kilometri de Capitoliu.
Timp de aproape 400 de zile consecutive, întreaga populație din închisoarea din DC a fost supusă a ceea ce experții spun că este în esență o formă de izolare în masă, fără să li se ofere unele dintre serviciile de bază care erau oferite chiar și celor aflați în izolare în perioadele normale: vizitele au fost oprite; bibliotecile au fost închise; la fel și frizeriile, determinându-i pe unii bărbați să-și lase să le crească părul și barba. Deținuților li s-a interzis accesul la avocați, familie, dușuri și schimburi de îmbrăcăminte.
Unii experți în sănătate spun că impulsul protector a evoluat într-un grav abuz al drepturilor omului, pe măsură ce zilele și săptămânile s-au transformat în luni de închisoare de aproape 24 de ore pe zi, cu deținuți fie singuri, fie cu doar un partener de celulă. O majoritate covârșitoare a deținuților închisorii este de culoare și mulți n-au fost găsiți vinovați încă de acuzațiile pentru care au fost arestați.
Daunele psihologice și fizice pe care le poate provoca o astfel de izolare prelungită sunt:
- depresie
- anxietate
- boli de inimă
- eroziunea sentimentului de sine
- exacerbarea oricărei boli mintale existente
- diabet
- hipertensiune.
Aceste probleme pot dura cu mult după eliberarea unui deținut.
În SUA, aproape 400.000 de infecții cu Sars-CoV-2 au fost raportate în rândul deținuților și peste 2.500 au murit, în timp ce aproximativ 110.000 de gardieni sau muncitori au fost infectați și 200 dintre aceștia au murit.