13 august 2020, 2:27

„Sunt un personaj din altă epocă.” Jean Georgescu, gânduri pentru zâmbete, lumină și supraviețuire

„Când e vorba să ajuți pe cineva, nu te uita dacă e de legea ta; sau dacă e sau nu de culoarea pielii tale. A ajuta este expresia bunătății. Bunătatea este de esență divină. Ea se situează deasupra tuturor învățaților.”

Născut odată cu veacul, la 25 (stil nou, 12, stil vechi) februarie 1901, „hărăzit cu o viață lungă și în cele din urmă senină, drept compensație pentru norii care i-au întunecat o bună parte din ani, Jean Georgescu aducea în filmul românesc zâmbet și lumină”, scria istoricul de film Călin Căliman în Istoria filmului românesc (1897-2017)

Primul lui film, în care a fost regizor, scenarist și actor, Milionar pentru o zi, realizat în 1924, a devenit „pașaportul de regizor” pentru Jean Georgescu. Practic, nota Călin Căliman, odată cu Jean Georgescu și Jean Mihail, a fost statornicit în filmul românesc și conceptul de regizor.

„Delicata comedie sentimentală Milionar pentru o zi s-a născut din entuziasmul cuceritor al unui om ce a știut să se facă ascultat, izbutând să transmită și altora câte ceva din intensitatea arderilor sale interioare. Cum «neguțători de vise» veritabili nu se aflau în acea vreme pe malurile Dâmboviței, fie și pentru simplul fapt că nu ar fi avut cum să comercializeze o marfă cvasi-inexistentă […] mobilurile sentimentale ajungeau uneori să li se substituie în mod neașteptat și să declanșeze ajutorul financiar necesar punerii în mișcare a mașinăriei cinematografice”, scria criticul de artă Olteea Vasilescu în Lanterna cu amintiri

În filmul din 1924, Milionar pentru o zi | Sursa: Texte de supraviețuire

Astfel de imbolduri sentimentale, nota Călin Căliman, l-au făcut pe un magnat din vremea respectivă, „care nu era chiar un Mecena”, doar un funcționar superior care îndrăgea teatrul și actorii, să susțină financiar realizarea filmului. Acesta îl văzuse de altfel pe Ion (Jean) Georgescu în aparițiile lui în câteva piese de teatru și „a mizat pe el și ca regizor” și, după cum știm, nu s-a înșelat.

„Filmul este o artă de sinteză. Un cocteil, dacă s-ar putea spune. Un cocteil în «or». Adică: se ia un motor, un regizor, un operator, niște film color, adaugi un decorator, nu uiți de actor… și pe deasupra torni revelator. Amesteci bine și… ce iese, Dumnezeu știe! Publicul spectactor gustă mixtura. Îi place sau nu-i place… depinde de dozajul pe care ai știut să-l faci în alegerea elementelor din rețeta acestui cocteil. Îți dai seama după laudele sau înjurăturile spectatorilor, care în orice caz înjură mai puțin ca la un meci de fotbal. Nu-i vorbă, acolo și biletul e mai scump”, răspundea Jean Georgescu la întrebarea Cum se face un film?

La 22 martie 1943, a avut loc premiera filmului O noaptea furtunoasă, cu Alexandru Giugaru, în rolul jupânului Dumitrache, și tânărul Radu Beligan în Rică Venturiano, film ce a devenit capodopera regizorului Jean Georgescu.

Jean Georgescu | Sursa: Texte de supraviețuire

În 1996, editura Meridiane a publicat un volum minunat, Texte de supraviețuire, în care au fost adunate însemnări făcute de Jean Georgescu. Textele au fost scrise după anul 1950, când, după venirea regimului comunist la putere, proiectele lui de filme lui artistice nu s-au încadrat noii orânduiri și au rămas proiecte. Marginalizat, și-a găsit tot mai greu un loc pe platouri de filmare invadate atunci de politruci. În garsoniera lui, acele notițe și gânduri l-au ajutat să supraviețuiască, „senin, imperturbabil, trăind cu amintirile și obsesiile lui, departe de lumea bântuită de fantasmele compromisului. Îl preocupau arta, natura, temele vieții și ale morții…” 

„Unanim apreciat ca fiind cel mai strălucit cineast român, decorat de autorități, omagiat de breslă și frecventat de ziariști, Jean Georgescu era, paradoxal, tot mai faimos, pe măsură ce viața lui devenea mereu mai fără de film.

Regimul îl accepta și-l răsplătea din nevoia de a se erija în protector al valorilor naționale, dar îl respingea pentru că propunea filme artistice când la modă era filmul didactic, pentru că se dovedise incapabil să lucreze în ritmul întrecerii socialiste și pentru că se încăpățâna să rămână artist în timp ce creatorii fuseseră trecuți în rândul activiștilor”, scria istoricul de film Viorel Domenico, cel care a făcut selecția din notițele lui Jean Georgescu. 

Au rămas caiete pline cu notițe, desene, scenarii, note de lucru, decupaje, desene – „eu zac în hârtiile acestea”, obișnuia să spună. În toate e artistul, e creatorul, semn că, nota Viorel Domenico, „în ceea ce-i privește pe marii creatori, dintre fălcile menghinei nu ies strivituri, ci esențe”.

Pe platoul de filmare, 1943, O noapte furtunoasă | Sursa: Texte de supraviețuire

Câteva gânduri despre viață și despre sine, din textele de supraviețuire. 

Despre viață.

În fond, omul trăiește cu ce dă… și moare, cu ce-a dat.

Oamenii încetează de a mai trăi, dar nu toți încetează de a mai vorbi.

Existența se compune din cereri, din așteptări și din… „ce zice lumea!”

Când se vorbește de o mare invenție sau descoperire, se face mai mult caz de naționalitatea autorului decât de valoarea obiectului.

Se spune că există oameni proști și oameni deștepți. De cei de mijloc nu se prea vorbește. Desigur, că cei ziși proști nu sunt cu totul proști, iar cei deștepți nu sunt în totul deștepți. La aceștia din urmă există deseori și o mare doză de prostie. Cercetând diverse fapte, constați că cele mai gogonate prostii au fost comise de oameni deștepți. În mai puține cuvinte și mai direct, o vorbă bătrânească spune: „Unde e deșteptăciune multă, maică, e și prostie multă”.

Sunt vise ce ți se par realități și sunt realități ce ți se par vise. 

Când te gândești la numărul imens de oameni care apar pe atâtea scene, în atâtea filme, la televiziune, la radio, prin circuri și alte arene, fie sportive sau politice… ai impresia că jumătate din „glob” se străduiește să țină de urât celeilalte jumătăți!

Ne grăbim viața numărând zilele de la salariu la salariu.

Important nu-i norocul, important e să cunoști viața, să acumulezi experiență și să-ți dai seama de ceea ce nu trebuie să faci; să te ferești să faci rău, că binele iese el singur la suprafață. 

Nu sunt trist că vine iarna, ci că a mai trecut un an.

Am încercat cele mai bune țigări din lume; nici alea nu mi-au făcut bine.

Moartea este în elementul ei numai în viață. Dincolo nu mai sperie pe nimeni.

Omul trăiește cu iluzii… dar fără iluzii, ar fi greu de trăit.

Fiecare crede că e cineva, acolo unde nimeni nu e nimic.

Începând cu „viața”, nimic nu ni se dă decât temporar.

Mizeriile în viață ți le fac cei mici, nu cei mari.

Răul ce îl poți face unui om, precum și unui animal, chiar și unei flori căreia îi iei viața rupând-o, îl plătești într-un fel sau altul, să fii sigur! Dar nu-ți dai seama. De ce? Fiindcă ești departe de a înțelege ceva din complexul vieții.

Oamenii luminoși sunt făclii care, la răscruce de drumuri, luminează calea adevărată. 

Jean Georgescu, la 90 de ani / Un text | Sursa: Texte de supraviețuire

Despre sine.

Pentru mine, totul e un mister. Tot ce mi s-a întâmplat e un mister. Cum de am ajuns să mă urc în tren cu o sută de franci în buzunar, ca un coate-goale, și s-o pornesc într-acolo? Nu știu… Așa tare m-am speriat când am ajuns la Paris, că, dacă aveam bani, mă întorceam pe loc… Cum de filmul meu, Fericita aventură (L’heureuse aventure, 1935), a fost primit de presa franceză cu elogii, ca și de cea canadiană, belgiană? Nu știu. Vezi un cuib, vezi colo ouă și peste două săptămâni apare puiul și peste alte două săptămâni zboară. Cum?

Am ținut la felul meu, personal, de a vedea lucrurile. E cel mai grav să faci ce-a făcut altul, niciodată nu reușești, nu te-alegi cu nimic. Tu trebuie să cauți…

Cu mine nu se lucrează deloc ușor. Sunt tipicar și pretențios.

Sunt un personaj… Un personaj din altă epocă.

Mă simt singur când dau peste oameni proști și peste oameni răi. (De altfel prostul este și rău.) Și în special peste oameni necivilizați.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.