Pandemia ne-a „obligat”, mai mult ca oricând, să ne gândim pe cine și când atingem. Pentru majoritatea dintre noi, au trecut mai bine de șase luni de când nu am mai dat mâna cu un amic, darămite să ne îmbrățișăm un prieten drag. În fiecare interacțiune umană pe care o avem în afara locuinței noastre, suntem acum forțați să ne concentrăm asupra păstrării distanței sociale față de ceilalți oameni.
Se naşte o întrebare
Multora dintre noi, pandemia ne-a arătat importanța contactului fizic în viețile noastre. O mare parte i-am remarcat valoarea numai în absența sa. Este posibil să ne aflăm nu doar în mijlocul unei crize de pandemie, ci și a unei crize în care înțelegem, de fapt, cât de importantă este atingerea și interacțiunea umană?
Sursă foto: dozadesanatate.ro
Aceasta este una dintre întrebările la care Testul Touch (n.r. testul de atingere) – o colaborare între BBC Radio 4 și Wellcome Collection și-a propus să răspundă.
Testul
O echipă de psihologi condusă de Michael Banissy de la Universitatea Goldsmiths din Londra a creat un studiu online care a inclus întrebări cu privire la locul în care oamenilor le plăcea să fie atinși de prieteni sau de străini și ce importanță are atingerea. Aproape 40.000 de persoane din 112 țări diferite au luat parte la studiu. Rezultatele relevă o imagine nuanțată atunci când vine vorba de atingerea umană. Testul a constatat că oamenii au păreri foarte împărțite.
Aproape toți participanții la acest studiu au completat chestionarul la începutul anului 2020, înainte ca restricțiile să existe și înainte ca distanțarea socială să devină normală. Puțin peste jumătate dintre oameni au spus că au avut prea puține atingeri în viața lor, dar 42% au spus că au primit aproximativ cantitatea potrivită.
Pe de altă parte, 43% dintre oameni au considerat că societatea nu le permite să atingă suficient, în timp ce 26% au spus că societatea le oferă suficiente oportunități de atingere. În timp ce aproape trei sferturi dintre oameni au spus că le place atingerea interpersonală, 27% nu.
Echipa a analizat vârsta și sexul, împreună cu o serie de alți factori pentru a încerca să identifice ceea ce îi separă pe cei cărora le place atingerea de cei care o refuză.
Contextul
Apar doi factori cheie. Primul este personalitatea.
Extrovertiții se simt mai pozitivi cu privire la atingerea interpersonală decât introvertiții.
Al doilea factor este modul în care oamenii înțeleg relațiile cu alții și cât de ușor se apropie de ceilalți.
Oamenilor care doresc să se simtă foarte independenți în relațiile lor sau cărora le este greu să se apropie din punct de vedere emoțional de ceilalți tinde să nu le placă atât de mult atingerea. De cealaltă parte, persoanele care se simt anxioase în relația în care se află valorează atingerea mai mult.
Indicii
Testul tactil ne oferă, de asemenea, câteva indicii despre cât de puternic poate fi tipul corect de atingere. Oamenii cu o atitudine pozitivă față de atingere au avut un nivel mai ridicat de bunăstare și au spus că se simt mai puțin singuri decât cei care o resping.
Deși aceste rezultate au fost obținute înainte de instaurarea stării de urgență în majoritatea părților lumii, ultima săptămână a studiului a coincis cu începutul izolării în Marea Britanie și în alte țări și există o tendință a datelor primite de la mai mulți oameni în acea săptămână care spun că nu primesc suficientă atingere.
Care a fost impactul izolării?
Pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu oamenii în continuare în momentul în care au fost izolați în casele lor, putem arunca o privire asupra altor două studii.
În SUA, Tiffany Field, psiholog la Facultatea de Medicină a Universității din Miami, a efectuat un studiu online în aprilie, în care a constatat că până la sfârșitul lunii 68% dintre oameni au declarat că se confruntă cu lipsa atingerii umane, arată BBC.
Rezultatele preliminare ale unui studiu internațional efectuat în cinci țări în aprilie de Merle Fairhurs – profesor de psihologie biologică la Universitatea Bundeswehr din München a arătat că în aprilie, 61% dintre oameni spuneau că le lipsesc atingerea unui străin și 35% atingerea membrilor familiei.
Sursă foto: flickr.com
Ne-a apropiat pandemia?
Deși probabil că vă așteptați ca familiile care au petrecut mai mult timp împreună în această perioadă de izolare să se fi apropiat mult mai mult de cei dragi, Field a descoperit că doar o cincime dintre părinți au spus că își îmbrățișează sau sărută mai mult copiii.
Nu este o surpriză faptul că ne lipsește atingerea atunci când suntem privați de ea. Corpul uman are chiar și un sistem special pentru a detecta atingerea plăcută. Pe lângă receptorii din piele, care răspund foarte repede la durere, există și receptori care răspund mai lent.
Dacă pielea noastră este mângâiată la viteza ideală de 3 cm (1,2 țoli) pe secundă, egal cu timpul pe care l-ați folosi în mod natural pentru a încerca să liniștiți pe cineva, atunci mesajele ar fi transmise prin intermediul sistemului nervos către creier. Aici provoacă un cocteil chimic plăcut, în care hormonul de stres cortizol se reduce și oxitocina crește.
Ce putem, însă, face cu nevoia de atingere, atunci când e posibil să mai păstrăm distanța unii de ceilalți pentru încă o vreme?
Field a descoperit în luna aprilie că unii oameni au văzut beneficii similare bunăstării și somnului dacă înlocuiesc atingerea cu exercițiile în aer liber.
O altă variantă pe care o prezintă cercetătorii este să ne amintim o îmbrățișare care ne-a încărcat cu energie pozitivă în trecut, în timp ce ne înfășurăm brațele în jurul corpului. Și să nu ne pierdem zâmbetul și optimismul.
Sursă foto: zora.medium.com