Taraful Clejanilor a reprezentat un adevărat fenomen muzical, care a purtat numele țării peste tot în străinătate, deși, la noi, nu erau apreciați îndeajuns.
Încă de la începuturi, clejanii au trăit pe același străzi vechi, pline de nămol și-n case modeste, iar trecerea timpului și cunoașterea succesului se pare că n-a schimbat prea mult această situație în care ei se simt confortabil. Nu se cunoaște exact cum au debutat acești talentați artiști pe scena muzicală, din cauza faptului că au fost mai mult apreciați în afara granițelor, unde au avut și numeroase apariții în mass-media.
Se cunoaște însă că, în rândul clejanilor, cine știa să cânte era scutit de grija banilor. Copiii lor n-au învățat carte, dar lăutăria și-a făcut loc în stilul lor de viață, fiind transmisă din generație în generație, devenind pentru mulți singura sursă de venit.
Sursa: stiridecluj.ro
Pe vremuri, clejanii erau chemați la absolut toate evenimentele pentru a anima atmosfera, așa că, prin muzica lor făcută „după ureche”, aceștia au ajuns la performanța de a crea dintr-un gen muzical tradițional românesc, unul propriu, pe care și-au pus amprenta vreme de mai multe decenii.
În prezent, darul lor este pe cale de dispariție, întrucât, creațiile lor nu au fost puse pe foaie niciodată, iar cerințele muzicale actuale îi impiedică să găsească artiști care să le cânte acordurile mai departe.
Celebritatea lăutarilor de la Clajani peste hotare a început în 1986, pe când un muzician elvețian venise în România să lanseze două discuri. Întâmplător, a ascultat taraful ce ulterior aveau să intre în forță pe scenele de la Geneva, sau Paris, unde, au impresionant prin prestații remarcabile.
Sursa: gandul.info
Pe lângă muzica diferită pe care clejanii o duceau peste hotare, aceștia dădeau plus valoare prin prestația originală și în acelasi timp autentică ce atingea sufletele spectatorilor.
Ieșirea din comunism a adus oportunitatea lautarilor de a cunoaște doi impresari belgieni, proaspeți sosiți în România, moment care le-au adus o ascensiune în carieră. De aici, numele de „Clejani” s-a auzit peste tot în afara hotarelor.
„Occidentalii pierduseră ceea ce noi aveam, pierduseră muzica tradițională și, atunci, ne invitau pe noi în spectacole”– Ioniță Manole, acordeonist.
Fiind pe culmile succesului, regizorul Radu Mihăileanu, le-a acordat un rol în filmul „Concertul” și, de asemenea, au apărut și în filmul „Omul care plânge” alături de Nina Ricci și Jonny Depp, unde, l-au făcut pe cunoscutul actor american să se îndrăgostească de muzica lor, afirmând: ” Sunt un mare fan al tarafului și un mare fan al lor ca muzicieni, ca artiști și ca oameni. Nu pot să uit când i-am întâlnit pentru prima dată.”
Sursa: www.youtube.com
În anii 2000, cariera tarafului atingea apogeul, întrucât, toate ziarele lumii scriau despre ei pe primele pagină, iar muzica lor umplea sălile până la refuz. De asemenea, în 2002, taraful câștiga titlul cel mare de la „The BBC Awards”.
Deși străinii îi apreciau, în România se știa prea puțin despre ei, raportat la valoarea pe care o aduceau țării, deoarece în acea perioadă apăruse febra manelelor. Astfel, ignorați în țara mamă, taraful din Clejani și-a dus destinul în afara granițelor făcând istorie, nu cu muzică țigănească, ci cu cea tradițională românească.