Chiar mă întrebam ce mai face Adrian Titieni și iată-l în acest film inspirat din fapte reale! Acest actor passepartout al cinematografiei românești revine în rolul unui tată care se angajează într-o căutare disperată de a-și salva fiul după un accident în munți, în timpul iernii.
În “Tata mută munții”, Mircea Jianu, ofițer SRI în retragere, află că fiul său (Cosmin) a fost declarat dispărut în munți, alături de prietena acestuia (Daniela). Se duce în grabă spre locul tragediei, ca orice părinte îngrijorat, în speranța că-l va găsi pe tânăr viu și nevătămat. Dar, după câteva zile de căutări zadarnice, Mircea decide să-și adune propria echipă de salvatori, intrând în conflict cu echipa locală. Încet-încet, tatăl care, în frământarea lui, refuză să accepte evidența, devine prizonierul unei bătălii încrâncenate între om și natură.
Mi-a plăcut “Un pas în urma serafimilor”, tot în regia lui Daniel Sandu, iar atunci au fost unele voci (inclusiv a mea) care au spus că filmul este prea american, prea centrat pe acțiune. Asta poate fi considerată o critică, având în vedere că este un regizor est-european și suntem obișnuiți cu filmele din “noul val”, în care acțiunea aproape că lipsește și povestea nu prea are cap și coadă.
Ei bine, încep să mă obișnuiesc cu acest stil. Mai ales că, în cazul de față, există și acțiune, dar obiectivul regizorului este de a revela dramele interioare ale personajelor și conflictele dintre ele:
- Pe de o parte, avem relația dintre Mircea Jianu și fosta lui soție, Paula, dar și dintre el și actuala soție însărcinată, Alina.
- Apoi, avem un conflict mocnit între cele două femei, deoarece Alina o acuză pe mama fetei că Daniela a fost cea care l-a incitat pe Cosmin să meagă în munți.
- Pe tot parcursul filmului, există un conflict între Jianu și echipa de salvamontiști.
Aceste conflicte sunt evidențiate treptat, iar aici planurile lungi și statice chiar ajută, spre deosebire de alte filme românești, în care planul-secvență te scoate din sărite prin monotonia și inutilitatea lui.
Acest tată încăpățânat vrea să-și răscumpere greșeala de a-și fi înșelat fosta soție și a nu fi fost mereu alături de copil, prin îndârjirea cu care vrea să-l găsească pe Cosmin. Chiar și pe viscol, la altitudine mare, în masivul Bucegi, Jianu crede că este mai presus de natură și se aventurează cu o echipă improvizată în căutări, după ce echipa de salvamontiști și oamenii de la SRI constată că nu pot ajunge la cei doi dispăruți.
Dincolo de dramele psihologice și conflictele amintite, filmul poate fi și o radiografie rapidă a societății românești, unde resursele finanțate de la bugetul de stat sunt puse în slujba unor interese personale (oameni și aparatură costisitoare de la SRI, folosită pentru căutarea a doi oameni pierduți în munți). Nu știu dacă așa funcționează SRI-ul, dar scenele în care echipa de specialiști caută urmele celor doi scanându-le telefoanele închise par credibile.
Producția filmului “Tata mută munții”, filmat la rezoluția 4K, a durat trei ani, fiind necesare condiții prielnice de filmare cu zapadă, ninsoare, viscol și presupunând filmări montane dificile la mari altitudini, realizate din dronă sau elicopter. Filmările s-au făcut în principal la Bușteni și în Munții Bucegi, la începutul anului 2020 și au fost oprite de starea de urgență generată de pandemia de coronavirus.
Filmul este în cinematografe din 23 iulie și va rula la TIFF în 25 și 29 iulie.
(Text publicat inițial la Cyberculture.ro)