12 septembrie 2022, 10:11

„Timp de aproape patru decenii, a fost idolul adorat de-o lume întreagă” – Despre Puccini, după Puccini

„Era uimitor de atrăgător și de frumos, avea un stil elegant, cultivat în adolescență, accentuat de o mustață și un păr castaniu des.”

„Este ultimul compozitor de operă care a știut să trezească interesul întregii lumi”, scria tânărul George Sbârcea, în 1933, la 75 de ani de la nașterea lui Giacomo Puccini.

George Sbârcea comenta:

După Puccini, nimeni nu a putut să pună stăpânire cu atâta autoritate și sugestivitate pe un gen care, de atunci, este în decandență. Cu drept cuvânt, opera Turandot închide un strălucit capitol în literatura dramei muzicale.

S-au creat incontestabil și după el valoroase lucrări care au adus câte ceva nou, fie din punctul de vedere al orchestrației ori al felului de armonizare. Multe au frapat prin îndrăzneala cu care compozitorii se rupeau de tradiționala bază pe care înaintașii au clădit atâtea opere nemuritoare; niciuna din ele însă nu s-a bucurat de universalitatea care a făcut din muzica lui Puccini comoara tuturor.

[…]

Puccini a fost timp de aproape patru decenii idolul adorat de-o lume întreagă. Public, directori de teatre și editori, toți i-au urmărit activitatea cu respirația reținută, așa cum de la Verdi nu o făcuseră cu nici un compozitor.

„După Puccini, nimeni nu a putut să pună stăpânire cu atâta autoritate și sugestivitate pe un gen care, de atunci, este în decandență.” (George Sbârcea)

A treia oară, cu noroc

Născut în Toscana, orașul Lucca, a fost numit după ultimii patru strămoși ai lui, prin urmare numele lui complet era Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini. A ales un singur prenume și a fost Giacomo Puccini.

Descendent dintr-un lung șir de compozitori, Puccini a urmat conservatorul din Milano – unde l-a avut coleg de cameră pe Pietro Mascagni, compozitor cunoscut în special pentru opera Cavalleria rusticana, din 1890.

Primele două opere ale lui Puccini, reprezentate la Milano, nu au câștigat niciodată popularitatea. Cu a treia, Manon Lescaut, 1893, steaua i-a strălucit. Au urmat Boema (La bohème), 1896, Tosca, 1900, cu Hariclea Darclée, Madame Butterfly, 1901, „creații în care geniul lui Puccini culminează”, după cum nota George Sbârcea.

„Averea lui o întrecea pe a unui domnitor”

Viața „l-a răsplătit din belșug”, scria George Sbârcea. Succesele pe care le-a avut cu compozițiile sale „i-au dat cea mai mare satisfacție pe care un creator o poate avea. Averea lui o întrecea pe a unui domnitor”.

La moartea lui, moștenirea lăsată era, după o estimare actuală, în jur de 200 de milioane de dolari.

A trecut în neființă într-o dimineață de noiembrie, în ziua de 29, anul 1924, la Bruxelles. Avea 65 de ani.

Vestea morții compozitorului a ajuns la Roma în timpul unei reprezentații a operei La bohème. Aceasta a fost oprită și orchestra a cântat atunci Marșul funerar din sonata pentru pian No. 2 a lui Chopin.

Elvira și Giacomo Puccini, alături de fiul lor Antonio | Foto: Autor necunoscut | Torre del Lago, 1900 | Sursă imagine

„Nu se știe exact când a început relația celor doi”

„Căsnicia fericită, care l-a ținut în echilibru, i-a fost o mare binefacere”, scria George Sbârcea.

Giacomo Puccini a avut o lungă relație cu Elvira Gemignani, o fostă elevă, căreia i-a predat lecții de pian. Aceasta era căsătorită și avea doi copii.

Într-o biografie a lui Puccini, Peter Southwell-Sander nota:

Nu se știe exact când a început relația celor doi, dar la jumătatea anului 1886, Elvira, imposibil să mai ascundă faptul că era însărcinată, a mers la Milano cu Giacomo. A luat-o și pe fiica sa, Fosca, iar pe cel mai mic l-a lăsat cu mâhnitul său tată.

„Era uimitor de atrăgător și de frumos”

Peter Southwell-Sander îl descria pe Puccini, în plină tinerețe:

La 26 de ani, Puccini era uimitor de atrăgător și de frumos, avea un stil elegant, cultivat în adolescență, accentuat de o mustață și un păr castaniu des. Pleoapa stângă îi era căzută, probabil din cauza fumatului, dar chipul lui afectuos și silueta zveltă îl făceau fără îndoială irezistibil pentru femei.

Puccini în automobilul său De Dion-Bouton, cu șoferul Guido Barsuglia, lângă mașină | Foto: Manolo Ricordi, 1902, Ricordi Historical Archive | Sursă imagine

„În realitate, nu este decât un sport”

După moartea soțului ei, Puccini s-a căsătorit cu Elvira. Infidelitățile lui au continuat de-a lungul întregii vieții. A avut mai multe legături extraconjugale pe care însă nu le-a considerat vreodată „amenințătoare” pentru relația lui cu Elvira.

Într-o scrisoare datată 30 august 1915, îi explica soției:

Oh, Doamne! Lumea este plină de astfel de lucruri. Și toți artiștii cultivă aceste mici grădini pentru a se amăgi că nu sunt terminați, bătrâni și sfâșiați în dispute. Îți imaginezi relații amoroase imense. În realitate, nu este decât un sport căruia toți bărbații îi dedică un gând mai mult sau mai puțin trecător, însă fără a renunța la ceea ce este serios și sacru; adică familia. Lasă timpul și împrejurările să-și facă treaba.

„După o căutare frenetică, a fost descoperit inconștient sub mașină”

Pasionat de automobile – pasiune ce o avea și pentru bărci cu motor –, Puccini a fost prima persoană din Torre del Lago care a avut o mașină.

Într-o călătorie făcută într-o noapte cețoasă de sfârșit de februarie, alături de Elvira și fiul lor, Antonio, mașina a derapat și ajuns în câmp.

Elvira și Antonio au ieșit din mașină, teferi și speriați. Șoferul s-a ales cu o coastă ruptă, în vreme ce Puccini nu se vedea nicăieri.

„După o căutare frenetică, a fost descoperit inconștient sub mașină, aproape asfixiat de vaporii de benzină. A scăpat în mod miraculos cu viață, un trunchi de copac căzut, pe care se sprijinea mașina, putea să-l zdrobească”, a povestit Peter Southwell-Sander în biografia dedicată lui Puccini.

„Toată muzica pe care am compus-o până acum mi se pare o farsă în comparație cu cea pe care o compun acum.” (Giacomo Puccini)

„Toată muzica pe care am compus-o până acum mi se pare o farsă”

Într-o scrisoare datată cu șase luni înainte de moarte, în care se referea la opera Turandot, Puccini nota:

Toată muzica pe care am compus-o până acum mi se pare o farsă în comparație cu cea pe care o compun acum.

Ultima operă – „cântecul lebedei” – Turandot, principesa chineză, a rămas nefinalizată la moartea lui Puccini, în 1924. Din indicațiile primite de la compozitor și ghidat de însemnările acestuia, elevul său preferat, Franco Alvano, a finalizat opera.

„Eternul soare meridional, sălbăticia sufletului italian”

George Sbârcea încheia:

Muzica lui e compusă din puțină neliniște, puțină isterie, zbucium, multe, multe izbucniri lirice și romantisme de pură esență italiană. Orchestra lui e cea mai vie și vorbitoare orchestră de operă. Nimeni până la el n-a putut scoate din orchestră atâtea efecte. Melodiile lui sclipitoare sunt azi comoara tuturor. Se cântă pretutindeni unde căldura civilizației încălzește sufletele.

În muzica lui strălucește eternul soare meridional și se zbate sălbăticia sufletului italian.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol