22 aprilie 2021, 0:11

„Toate te îndeamnă la visare și la creație. Totul respiră aici dragoste”

„Mereu chipul omului a avut pentru mine o latură tainică, ce trebuie descifrată. Or, eu asta voiam să fac: să le «simt» spiritul”, mărturisea Ion Irimescu, supranumit sculptorul de suflete.

Ion Irimescu s-a născut într-un sat de lângă Fălticeni, într-o zi de februarie, în 27, la început de secol XX, în anul 1903.  În acest februarie se împlinesc 116 ani. Despre tatăl lui, spunea că a fost un fiu de țăran, bun gospodar care a ajuns, prin muncă și după priceperea lui, un mic moșier. Și, deși lipsit de educație, a reușit să cucerească o femeie dintr-un mediu cu totul diferit.

Mama lui, Maria Cazaban, descendentă a unei vechi familii franceze stabilite în Moldova, femeie educată și rafinată, a avut asupra copilului influența ce l-a atras spre artă, în ciuda faptului că tatăl lui, om „cu picioarele pe pământ”, găsea că o astfel de meserie este o neghiobie.  

„În trupul de lujer al copilului sensibil, traumatizat de o întâmplare tragică – explozia în mână a unei grenade rămase după primul război, ce-i retezase câteva degete – urca puternica dorința de a face ceva deosebit în viață. Nu pentru a ieși neapărat în față, ci pentru ca să exprime ceea ce el trăia într-un mod particular”, scria jurnalistul Grigore Ilisei, într-un articol despre Ion Irimescu apărut în revista de cultură Pro Saeculum.

Ion Irimescu | Sursa: Radio Iași

„Aș putea spune că încă de copil am simțit un instinct straniu. Nu pot să fixez niște ani, s-a întâmplat așa, treptat, pe nesimțite, era un instinct care mă îndemna să privesc toate lucrurile din jur cu luare-aminte, să le pipăi contururile, formele ascunse și toată ziua mâzgăleam, căutam să reproduc tot ceea ce vedeam împrejurul meu”, mărturisea Ion Irimescu.

A făcut primele clase și liceul în Fălticeni. La 21 de ani, a mers la București și s-a înscris la Școala de Arte Frumoase. Aici, i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han.

Despre profesorul Paciurea amintea deseori în interviuri cu afecțiune, mărturisind că fără îndrumarea lui nu ar fi reușit nimic, însă, cu toate că și-ar fi dorit, nu a avut o relație apropiată, de prietenie cu acesta, ci mai degrabă una spirituală, de înțelegere fără prea multe vorbe.

Clepsidra; Muzica; Calliope | Sursa: Artindex

După patru ani, în 1928, la terminarea studiilor, și-a făcut debutul la o expoziție de pictură și sculptură organizată în București, iar după doi ani a obținut o bursă de studii în Franța. A pornit spre Paris unde a urmat cursurile Académie de la Grande Chaumière, școală de artă fondată în 1904. Profesor i-a fost sculptorul Joseph Bernard, cu toate că l-ar fi dorit pe Antoine Bourdelle, dar acesta murise cu un an înainte. Totuși, stilul lui Bourdelle l-a influențat puternic, la fel ca pe unul dintre profesorii lui de la București, Oscar Han.

La Salonul de primăvară de la Paris a expus în 1932 lucrarea Autoportret pentru care a primit o mențiune de onoare din partea Societății artiștilor francezi.

Din 1933, s-a reîntors în România, însă a continuat să călătorească în vestul Europei pentru studii și expoziții.

Brâncuși, Parcul regele Mihai I al României, București, sculptură de Ion Irimescu, 1967 | Sursa: Wikipedia

A predat cu pasiune ca profesor – la liceul din Fălticeni, la Academia de Arte din Iași și apoi la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, după care, din 1964, la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Tonitza» din București – și a participat neobosit, în țară și străinătate, la expoziții. În 1956, a expus la pavilionul României de la Bienala din Veneția nu mai puțin de 15 lucrări. Operele lui au fost expuse în mari orașe europene – de la Paris la Londra, de la Roma la Berlin – dar și pe alte continente.

„Arta mea a fost o luptă permanentă ca să duc ce aveam în cap la o realizare convenabilă din punct de vedere artistic… La baza fiecărei lucrări au stat sentimentele mele. Arta nu este determinată ştiinţific. În artă nu ştii de unde vin ideile şi cât durează transpunerea lor în practică. Frământările mele în singurătatea atelierului au dus la operele mele.” – Ion Irimescu, sculptor, din cartea Izgonirea din Rai. Convorbiri cu Ion Irimescu, autor Zoe Iustina Martin.

Ion Irimescu, Autoportret | Sursa: Artindex

În carte, Zoe Iustina Martin povestește, printre altele, de întâlnirea ei cu maestrul Ion Irimescu, în 1979, la Cluj-Napoca, în casa unor prieteni comuni. Sculptorul venise cu soția lui, Eugenia Augustina Melidon, profesoară, căreia „toată lumea îi spunea Jeni, cu excepţia soţului ei, care i se adresa invariabil cu «Jeniţa»”. Rememorează și întâlnirile din atelierul din Pangratti, în București, pentru a-l desluși pe omul Ion Irimescu dincolo de sculptorul Ion Irimescu.  

„Ceea ce am remarcat la el era o răbdare ieşită din comun. Pentru Maestru, viaţa sa toată erau lucrările sale şi nimic altceva. Bineînţeles, în afară de Jeniţa, la care ţinea ca la ochii din cap. Cât priveşte comunismul «atotbiruitor», Maestrul părea că nu-l sesizează, trăia într-o lume a lui, aproape închisă, lumea Artei, ura politica. Nu s-a sfiit să-mi spună aceste lucruri. (…) Pe mine nu m-a interesat aşadar în principal opera Maestrului, care este de resortul criticilor de artă, ci m-a interesat Omul Ion Irimescu. Omul care poate s-a ascuns în spatele lucrărilor sale, nu a vrut, dintr-o modestie excesivă (sau poate mai degrabă, dintr-o anumită eleganţă), să fie devoalat”, nota Zoe Iustina Martin în convorbirile cu Ion Irimescu.

Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni | Sursa: Melidonium

Ultimii ani ai vieții – a murit în 2005, la vârsta de 102 ani – i-a petrecut în Fălticeni. A donat orașului o mare parte din colecție, peste o mie de desene și câteva sute de lucrări de sculptură, dar și volume din biblioteca personală. În 10 februarie 1975, la Fălticeni a fost inaugurat Muzeul de Artă ce-i poartă numele, considerat unic în România, având cea mai bogată colecție de autor.  „Muzeul acesta îl consider o carte unde mi-am scris amintirile unei vieți”, spunea Ion Irimescu.

„S-a uimit, s-a bucurat de frumusețea formelor vrăjite ale trupului omenesc și s-a vrut, izbutind să fie, un cititor al sufletului omenesc, ceea ce torsurile și portretele, ce contrapunctează marile teme, o dovedesc cu prisosință”, observa Grigore Ilisei.

Verona | Sursa: Leviathan

„În Fălticeni, fiecare uliță, fiecare trecător, fiecare arbore, fiecare dintre dealurile astea din jur – toate te îndeamnă la visare și la creație. Totul respiră aici dragoste”, spunea, în urmă cu 18 ani, sculptorul Ion Irimescu într-un interviu acordat revistei Formula As.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.