CITIRE

Tradiții de Bobotează și un obicei vechi păstrat l...

Tradiții de Bobotează și un obicei vechi păstrat la Tălmăcel

Ziua dedicată sfântului Ioan Botezătorul încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, ce începe în 6 decembrie, cu sfântul Nicolae.

În trecut, de Bobotează oamenii țineau diferite ceremonii de purificare și protecție împotriva unor forțe considerate potrivnice. Astfel, în ajun sau de Bobotează, în sate, se aprindeau focuri în livezi, printre pomi roditori, și toți din familie săreau peste foc.

Zestrea fetei, îmbrăcămintea cea bună, de sărbătoare, și cea pentru muncă, dar și laicerele (covoare din lână) erau scoase afară și stropite cu apă neîncepută, ce se lua în zorii zilei de la fântână.

De la sfântul Nicolae la Ioan Botezătorul

În noaptea de Bobotează, ca de altfel și în cea de Anul Nou sau de sfântul Nicolae, exista credința că cerul se deschide și atunci oamenii puteau spune diferite dorințe ca să li se împlinească.

Ianuarie la sat | Credit foto: Mira Kaliani

În ajunul zilei de 6 ianuarie sau chiar în ziua de Bobotează, în sate din Moldova și Transilvania se formau grupuri de 4 – 5 băieți care înconjurau casele, grajdurile, ocoalele, holdele, sunând din clopoței și tălăngi, invocau Chiraleisa pentru a curăți locurile de influența nefastă a iernii. Era obiceiul de care a amintit și Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei:

„Se potriveşte cu strigarea creştinilor în rugăciunea lor «Kyrie eleison!» de unde se şi trage. Stăpânul casei are obicei să facă la 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, o cruce de lemn, pe care o înveleşte cât mai frumos cu pânză albă sau cu pânză de borangic şi catifea, cum poate fiecare, după averea lui, iar după vecernie ca într-un alai, petrecuţi de o droaie de copii, o poartă prin toate casele, unde strigă foarte des cuvântul Chiraleisa.”

Oamenii au împărțit această perioadă de o lună în două: de la sfântul Nicolae până în apropiere de Crăciun, când noaptea se mărește, frigul e tot mai mare, întunericul tot mai mult și domină impresia de sfârșit, teama că Soarele nu va mai apărea vreodată pe cer, și de la Crăciun până la Bobotează, cu momentul așteptat al solstițiului de iarnă, după care ziua începe ușor să crească, cu cât sare cocoşul de pe pragul casei.

Palincă | Credit foto: Mira Kaliani

„Ultima zi a ciclului sărbătorilor de iarnă, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului, inclusiv ospeţele şi manifestările orgiastice”, nota Ion Ghinoiu în Sărbători și obiceiuri românești.

În noaptea de Sântion (sfântul Ioan Botezătorul), femeile căsătorite țineau o petrecere zgomotoasă, preluare după manifestările antice în cinstea zeului Dionis. Această celebrare era numită Ziua Femeilor, Iordănitul sau Tontoroiul Femeilor. În acea noapte, se strângea câte o ceată din cel puțin zece femei și cel mult 30 și fiecare ceată își alegea o gazdă unde mergeau. Fiecare femeie venea cu mâncare și băutură. Mâncau, beau (a iordăni însemna și a petrece în ziua de Bobotează), cântau, jucau, se veseleau și ieșeau pe ulițe. Dacă nimerea vreun sărman bărbat în calea lor, îl înhățau și îl duceau la râu, amenințând că-l vor arunca în apă, dacă nu plătește răscumpărarea cerută – de obicei, câțiva litri de vin.

În acea zi, „cunoscutele norme de bună-cuviinţă ale satului tradiţional erau abolite iar excesele

de băutură şi petreceri peste măsură tolerate. De altfel, femeile se considerau în această zi mai tari şi cu mai multe drepturi decât noi, bărbaţii: lăsau toate obligaţiile de soţie şi mamă în seama soacrelor şi chiar a bărbaţilor, chefuiau şi se distrau între ele fără să dea cuiva socoteală”, scria Ion Ghinoiu.

Plăcintă cu varză | Credit foto: Mira Kaliani

„Și, când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul. Și, când ajungea popa, noi ne așezam în două rânduri și-i deschideam calea, iară el își trăgea barba și zicea cu mândrie către gazdă:

— Aiștia-s mânzii popii, fiule. Niște zile mari ca aceste le așteaptă și ei, cu mare bucurie, tot anul. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare?

— Gătit, cinstite părinte; poftim de ne blagosloviți casa și masa și poftim de mai ședeți, să ne șadă pețitorii.

Când auzeam noi de masă, tăbăram pe dânsa, ș-apoi, aține-te, gură! Vorba ceea: «De plăcinte râde gura, de vărzare, și mai tare».

Ce să faci, că doar numai de două ori pe an este ajunul! Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am grămădit așa de tare și am răsturnat masa omului, cu bucate cu tot, în mijlocul casei, de i-am dogorit obrazul părintelui de rușine. Dar el tot cu bunătate:

— De unde nu-i, de-acolo nu se varsă, fiilor; însă mai multă băgare de seamă nu strică!”— Ion Creangă, Amintiri din copilărie

Răcituri sau piftie, o mâncare tradițională de Bobotează | Credit foto: Mira Kaliani

După trecerea în Anul Nou, Boboteaza e prima sărbătoare ce vine cu o mulțime de datini. Ajunul Bobotezei și cel al Crăciunului au fost din vechime cele mai însemnate de peste an, cum observa Simion Florea Marian în Sărbătorile la români. Tot el descria și bucatele ce se pregăteau în fiecare casă pentru ajunul Bobotezei: grâu pisat, fiert și îndulcit cu miere și împodobit deasupra cu miez de nucă; vărzare sau plăcinte umplute cu varză (pe vremuri, când frământau aluatul, femeile luau pe mâini aluat, mergeau în livadă și îl puneau pe pomi, cu credința că aceștia vor da mai mult rod), borș de pește, colaci.

În Transilvania, există obiceiul de a se pregăti răcituri de Bobotează, piftie  – în alte zone.

Pe lângă aceste bucate, oamenii obișnuiau să mai lase pe masă în ajun două pâini, sare și un pahar cu apă, pentru cei morți din familie care, credeau ei, vor veni în acea noapte și le vor mânca.

Busuiocul, de la basilikon/basileus, plantă magică | Credit foto: Mira Kaliani

Credințe de Bobotează

Sunt multe credințe, superstitiții, vechi legate de Bobotează,  iată câteva dintre acestea adunate de etnograful Simion Florea Marian:

Sfințirea apei sau Iordanul, ce se făcea la o fântână sau la un râu, este cel mai important moment legat de această sărbătoare.

Se spune că în ajunul Bobotezei nu e bine să te cerți fiindcă pe urmă te vei certa tot anul.

Nu e bine nici să dai ceva din casă „ca să nu se împrăștie gospodăria”.

Cine strănută în ajunul Bobotezei, acela va avea un an bun.

Dacă e chiciură pe pomi, înseamnă că pomii vor avea rod bogat în acel an; dacă de pe streașină cad picuri, atunci va fi o vară cu multe ploi.

Tinerele furau busuioc de la preotul care venea cu botezul și îl puneau sub pernă ca să-și viseze ursitul. Un fir de busuioc agățau și pe gard și în funcție de cum arăta dimineața era un indiciu cum va arăta bărbatul: dacă pe busuioc era brumă, bărbatul cu care se va mărita va fi bogat; dacă nu va fi cu brumă, va lua un sărac. Acele fire de busuioc le foloseau și pentru farmece, ca să atragă feciorii la ele și să se mărite cât mai repede.

La Bobotează, se spune, se deschide cerul și un înger păzitor spune celor care vor să se căsătorească încotro le este norocul. Cine moare în această zi, va fi primit direct în cer, fiindcă va sta deschis toată ziua.

Dacă în ziua de Bobotează, înainte de sfințirea apei, cine nu este căsătorit alunecă și cade afară, se va căsători în acel an. Asta cred unii, prin alte părți se spune că acea persoană va muri în acel an.

Până la Bobotează, căldura e pe văi și frigul pe dealuri, după Bobotează frigul se duce în văi și căldura urcă pe dealuri.

În ziua de Bobotează toate apele, curgătoare sau stătătoare, sunt sfințite și oamenii luau în acea zi din apa râurilor și o foloseau ca apă sfințită. Atunci, grajdurile, vitele, uneltele, dar și zestrea fetelor, se stropeau cu apă din râuri.

La slujba de Bobotează | Credit foto: Mira Kaliani

După sfințirea apei, mulți bărbați (în unele locuri, inclusiv femei) se aruncau în apă și se scăldau, oricât de frig ar fi fost, cu convingerea că astfel tot anul vor fi sănătoși. Obiceiul se practică și azi în unele locuri, probabil cel mai cunoscut fiind Constanța, unde slujba de Bobotează are loc la malul mării. După slujbă, preotul aruncă crucea în apă (uneori trei) și sunt oameni care sar să o/le aducă înapoi. Se spune că persoana care aduce crucea va avea un an bun.

Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul sau doar Ioan Botezătorul ori Sânt-Ion (Sântion, sfântu’ Ion) se sărbătorește a doua zi de Bobotează, în 7 ianuarie.  După această zi, spuneau cei bătrâni, gerul se va simți tot mai puțin. Oamenii credeau că, de sfântul Ion, se duce neaua, adică se înfrânge iarna, adusă de sfântul Nicolae. Altfel spus, dacă sfântul Nicolae vine pe cal alb și aduce iarna, sfântul Ion vine pe cal negru și duce iarna.

Ioan Botezătorul este considerat patronul pruncilor și mamele se roagă pentru a-i apăra pe copii de rele și a-i feri de nenorociri.

În această zi, cel care vrea să fie voios tot anul va trebui să se veselească, iar pentru a fi plin de sănătate în noul an trebuie doar să te stropești cu apă sfințită.

Numele Ioan vine din ebraică, Iehohanan, în varianta redusă Johanan (Iohanan), format din Io, prescurtarea de la Iehova, și hanan, a avea milă. Așadar, se poate traduce prin „Dumnezeu s-a milostivit, îndurat”. La origine, a fost o formulă de mulțumire spusă de părinții care au așteptat mult timp nașterea unui copil și divinitatea s-a milostivit și le-a dăruit copilul dorit. În lume, este cel mai răspândit nume, adaptat de fiecare popor, cum spunea George Pruteanu. De exemplu, la greci, e Iannis, la ruși – Ivan, la spanioli – Juan, la francezi – Jean, la englezi – John.

Ceată de juni, Mărginimea Sibiului, umblând prin sat la început de an pentru a ura oamenilor an rodnic | Credit foto: Mira Kaliani

Iordănitorii

Un alt obicei în 7 ianuarie este cel legat de iordănitori. Aceștia sunt feciori care umblă în cete prin sat cântând Iordanul și iordănesc, adică îi stropesc pe toți cei pe care îi întâlnesc. Intră și în case unde sunt invitați. În unele case, stăpânul cerea un iordănitor să se lupte. Exista credința că acela care luptă cu iordănitor dobândește putere, căci, scria Simion Florea Marian, „luptătorul iordănitor în timpul luptei este ajutat de sfântul Ioan și acesta dă în urmă putere și celui care s-a luptat cu iordănitorii”.

De aceea, mamele își duceau copiii la biserică în ziua sfântului Ioan Botezătorul tocmai pentru a fi ridicați de iordănitori, cu credința că le dau putere și sănătate celor mici și astfel vor trăi mulți ani.

La sate, unde toți se cunoșteau, cei numiți Ion și Ioana, dacă erau prinși pe ulițe de iordănitori, erau duși la râu și scăldați. Scăpau doar după ce dăruiau ceva iordănitorilor. „Pe popa, mai cu seamă dacă-l cheamă Ion, îl pândesc până ce iese din biserică și atunci îl iau pe sus sau îl pun într-o căruță și dau cu el fuga spre râu sau fântână; dacă le dăruiește ceva, ceea ce se întâmplă de regulă, îl lasă, nu-l mai duc”, nota Simion Florea Marian.

Udatul Ionilor de la Tălmăcel, Sibiu | Credit foto: Mira Kaliani

Udatul Ionilor

Un obicei de acest fel se păstrează și poate fi văzut în satul Tălmăcel din județul Sibiu. E un întreg spectacol, pregătit cu mult înainte, la care ia parte toată suflarea satului. Eu l-am văzut în 2007 și de atunci a fost ținut mereu.

O dată pe an, în ziua de 7 ianuarie, se poate vedea Udatul Ionilor de la Tălmăcel.

Pe ulițele satului vine alaiul, cu călăreți, căruțe, fete și feciori în costume tradiționale înviorate în culori de sărbătoare, se chiuie, se râde, se aude „Hai să te botezăm, Ioane!”. Sunt acolo toți Ionii satului. Primul e botezat preotul satului, chiar dacă nu se numește Ion, dar așa cere tradiția. Apoi, toți bărbații care poartă acest nume sunt botezați în râul Tălmăcel. După ce-și primesc botezul, fiecare Ion trebuie să-i cinstească pe botezători și le oferă o palincă.

Seara, tot satul e învăluit în cântece, râsete și voioșie – își sărbătorește cum se cuvine Ionii și Ioanele. Pentru că, nu uita, de Sântion trebuie să te veselești ca să rămâi cu voia bună tot restul anului.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.