Femeile și cei care nu pot călători din diferite motive au posibilitatea să viziteze online Sfântul Munte Athos, relatează site-ul basilica.ro.
Situat în peninsula omonimă din nord-estul Greciei, Muntele Athos reprezintă un stat monastic milenar, cu capitala la Kareia (în greacă Καρυές), unde aproape două mii de monahi ortodocși trăiesc în asceză și comuniune în 20 de mănăstiri, 12 schituri dar și chilii izolate, amintesc Arhivele Diplomatice ale Ministerul român al Afacerilor Externe.
Această comunitate monastică este preponderent conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului, beneficiind de autonomie din punct de vedere administrativ față de restul Greciei, privilegiu de care se bucură încă din vremea împăraților bizantini și otomani.
Panorame virtuale de la 20 de mănăstiri
Un website pune la dispoziție panoramele virtuale de la 20 de mănăstiri, acestea urmând a fi completate cu panorame de la 10 schituri și chilii, precum și de la trei peșteri din Sfântul Munte.
Tururile virtuale sunt disponibile pe site-ul Mountathos360.com, iar rubrica dedicată fiecărei mănăstiri include și un scurt istoric și fotografii.
Proiect unic, trei ani de efort
Autorii scriu pe site că și-au dorit „să prezinte monahismul athonit și spiritualitatea ortodoxă, spre slava lui Dumnezeu” și au creat acest proiect unic după trei ani de efort.
Scopul lor este să creeze un documentar istoric global cu acces liber pentru toți, astfel încât Muntele Athos să poată fi vizitat de la distanță și de femei, care nu sunt îngăduite în Munte, precum și de cei care nu pot călători.
Site-ul este prezentat în limbile greacă, engleză și rusă și conține și trimiteri către organizațiile bisericești care fac misiune socială și de propovăduire, astfel încât vizitatorii care vor dori le vor putea sprijini.
Mănăstirea Marea Lavră și donațiile unor ctitori domnești din Țările Române
Mănăstirea Marea Lavră este considerată prima mare mănăstire din Muntele Athos și a fost întemeiată în jurul anului 963, fiind construită cu ajutorul împăraților bizantini Nichifor al II-lea Focas (963-969) și Ioan Tzimiskes (969-976).
De-a lungul timpului această mănăstire a beneficiat de donațiile unor ctitori domnești din Țările Române, potrivit Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
Mănăstirea a fost refăcută și înfrumusețată de către domnii Alexandru Basarab (1352-1364), Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377), Neagoe Basarab (1512-1521), Vlad al VII-lea (1532-1535), Matei Basarab (1632-1654), Gavril Movilă (1618-1620) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Toți aceștia au contribuit cu bani la înfrumusețarea cu diverse obiecte de cult, la diverse reparații, donând totodată importante proprietăți care aduceau venituri considerabile nu numai acestui locaș, ci tuturor mănăstirilor ori bisericilor de care s-au îngrijit de-a lungul timpului.
Schitul românesc Prodromu
Schitul românesc Prodromu, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, este unul din cele două schituri românești din prezent de la Muntele Athos, alături de Schitul Lacu.
Schitul Prodromu depinde de Mănăstirea Lavra și a fost întemeiat între anii 1852-1866 de ieroschimonahul Nifon Ionescu și ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie, pe locul unei vechi chilii menționate cu același nume și în 1820.
La ridicarea schitului au contribuit Grigorie Ghica, domnitorul Moldovei, Alexandru Ghica, fost domnitor și caimacan al Munteniei, Mitropolitul Moldovei Sofronie și Mitropolitul Munteniei Nifon, precum și simpli credincioși din România.
Schitul Prodromu
Schitul Lacu
Schitul Lacu, cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie”, aparține de Mănăstirea Sfântul Pavel și datează încă din secolul al XIV-lea, fiind refăcut la 1760 de monahul moldovean Daniil.
După 1830, au venit și mai mulți călugări români, iar ambele schituri au cunoscut o mare înflorire.
După al doilea război mondial, odată cu instaurarea comunismului, a început să scadă și numărul monahilor români de la Muntele Athos, dar viața monahală a început să reînvie după 1989, venind alți călugări din România.
Subvenție anuală din România
România sprijinea aceste două schituri până la 1914 cu o subvenție anuală de 1200 de lei aur, suplimentată cu alte sume variabile, în funcție de nevoile determinate de situații neprevăzute (incendii, cutremure).
După primul război mondial sprijinul statului român a crescut și mai mult, deoarece prin reformele agrare din Grecia și România, o mare parte din proprietățile rurale ale schiturilor au fost expropiate.
Foto credit: Mount Athos 360 și Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe