În contextul războiului din Ucraina, această țară, dar și Georgia și Republica Moldova, au cerut să adere la Uniunea Europeană. Dar nu este vorba despre o cerere care trebuie aprobată pur și simplu, ci este dorința de a deveni candidați la UE. Odată adoptat statutul de candidat, cele trei țări vor urma un proces lung de ani de zile, care ar putea avea la capăt statutul de membri ai UE.
Statutul de candidat la aderarea la UE poate oferi unei ţări beneficii concrete, ca de exemplu datorită faptului că aceasta devine mai atractivă pentru investiţii, fluxurile comerciale sunt mai uşoare şi stabilitatea este mai mare
Ucraina trebuie să iasă din starea de război
Parlamentul European a adoptat o rezoluţie (637 de voturi „pentru”, 13 „împotrivă”, 26 de abţineri) prin care este de acord cu începerea demersurilor de acceptare a Ucrainei ca ţară cu statut de candidat la UE. A fost un vot fără efecte juridice, dar cu putere simbolică. Parlamentul European a fost sesizat după ce Volodimir Zelenski a depus cererea formală la Consiliul Uniunii Europene. Ulterior, Consiliul a notificat Parlamentul European, Comisia Europeană şi Parlamentele statelor membre ale UE.
Comisia Europeană trebuie să dea un aviz în ceea ce priveşte solicitarea de obţinere a statutului de candidat pentru aderarea la UE. Ultimul pas, însă doar pentru a fi stat candidat, este un vot unanim din partea Consiliului European, structură din care fac parte şefii de state şi de guverne. Țara solicitantă trebuie să negocieze cu 27 de state şi să fie sigură de sprijinul acestora.
Statutul de candidat:
- ar oferi acces la resurse financiare suplimentare, pentru a reclădi ţara, odată ce conflictul ar fi încheiat;
- acest lucru ar arăta populaţiei că există o fundaţie democratică şi dorinţa lor este împărtăşită şi îmbrăţişată de partenerii europeni;
- ar oferi o oarecare garanţie pe termen mediu şi lung în ceea ce înseamnă dezvoltarea şi stabilitatea Ucrainei.
În privința Ucrainei, în prim plan se află războiul activ în care țara se regăsește la momentul de față cu Rusia. Giuseppe Fama, director al departamentului de Afaceri Europene la Crisis Group, subliniază că UE nu dorește în prezent ca un viitor stat membru să se afle în conflict cu Rusia, o putere militară majoră a lumii și deținătoare a celui mai mare arsenal nuclear din lume.
În plus, liderii europeni s-au arătat de-a lungul timpului îngrijorați de independența sistemului judiciar din Ucraina și de capacitatea acestuia de a-i pune sub acuzare pe oligarhii ruși.
România sprijină Republica Moldova
Președintele Klaus Iohannis a transmis că România susține integrarea Ucrainei, dar și a Republicii Moldova și a Georgiei, în Uniunea Europeană.
La nivelul Parlamentului European, Siegfried Mureșan, unul dintre cei mai influenți eurodeputați, a transmis că a solicitat colegilor ca Moldova să beneficieze de același tratament ca Ucraina:
„Dacă oferim Ucrainei o perspectivă clară de aderare la Uniunea Europeană, atunci trebuie să oferim exact același lucru și Republicii Moldova”, a transmis eurodeputatul.
Georgia, întoarsă de Rusia din drum
Reprezentanții partidului de guvernământ din Georgia au anunțat că vor prezenta „imediat” o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Irakli Kobakhidze, preşedintele partidului de guvernământ Visul Georgian, a îndemnat UE „să examineze cererea în mod urgent şi să ia decizia de a acorda Georgiei statutul de candidat la aderarea la UE”.
Ţara caucaziană plănuise iniţial să candideze în 2014, dar şi-a inversat poziţia pe fondul presiunilor venite din partea opoziţiei ruse. Kobakhidze a declarat că Georgia nu va depune o astfel de cerere de aderare la UE până în 2024, adăugând că „o iniţiativă pripită ar putea fi contraproductivă”.
După invazia rusă a Ucrainei, guvernul de la Kiev beneficiază de sprijinul Georgiei, dar ţara refuză să se alăture Uniunii Europene, SUA şi altor naţiuni pentru a impune sancţiuni economice Rusiei.
„Războiul” celor 35 de capitole de reforme
După primirea statutului de ţară candidată, începe negocierea a 35 de capitole. Negocierile sunt purtate între guvernul statului care vrea să adere şi ţările UE, în şedinţe comune ale factorilor politici. Sunt reforme prin care statul care vrea în UE se pune la punct cu tot corpul de legi al Uniunii, iar aceste negocieri pot dura şi peste un deceniu.
După bifarea celor 35 de capitole, urmează etapele finale, adică votul unanim al Consiliului UE, apoi tratatul de aderare a unui nou stat trebuie ratificat de fiecare stat membru, aşadar voturi în legislativele de pe tot cuprinsul Uniunii Europene.
Un stat non-membru al Uniunii Europene care dorește să se alăture blocului comunitar trebuie să respecte un set de criterii, cunoscut sub denumirea de „criteriile de la Copenhaga”. Criteriile, prevăzute în Articolul 49 al Tratatului privind Uniunea Europeană, prevăd, printre altele, ca statele să respecte democrația, drepturile omului și statul de drept.
Ani de muncă asiduă
În prezent, sunt cinci state candidate pentru a adera la Uniunea Europeană:
- Turcia
- Serbia
- Muntenegru
- Albania
- Macedonia de Nord.
Turcia a primit statut de ţară candidată în decembrie 1999, după ce a depus cererea în 1987, iar în octombrie 2005 a demarat negocierile. Au fost deschise 16 din cele 35 de capitole ale negocierilor şi doar unul închis.
Muntenegru a depus cererea de la UE la 15 decembrie 2008. În decembrie 2010, Muntenegru a devenit ţară candidată, iar deschiderea negocierilor de aderare a avut loc în iunie 2012. Din 35 de capitole, Muntenegru a închis doar trei.
Serbia a primit statut de ţară candidată din 1 martie 2012, iar începerea negocierilor a fost în ianuarie 2014. Din 35 de capitole de negociere, au fost deschise 22, iar doar două au fost închise.
Cu Albania şi Macedonia de Nord nici măcar nu au început negocierile de aderare, în condiţiile în care sunt unele dispute între Macedonia de Nord şi Bulgaria, iar administraţia de la Sofia se opune.
La ce să se aștepte Ucraina
Deși începerea unei discuții oficiale despre candidatura Ucrainei e încă un mesaj care arată sprijinul european pentru această țară sub asediu și poate ajuta regimul de la Kiev să arate populației că va fi un viitor și după acest război, Ucraina nu trebuie să aștepte să fie parcurși toți pașii birocratici pentru a avea acces la bani europeni, sub forma fondurilor de pre-aderare, de exemplu. Fondurile de pre-aderare înseamnă investiții și asistență tehnică pentru țările candidate.
Bruxelles-ul a aprobat recent un pachet de asistență financiară pentru Ucraina în valoare de 1,2 miliarde de euro, pentru următoarele 12 luni. Jumătate din acest pachet va ajunge „imediat” în Ucraina. Vor mai fi și alte tipuri de ajutoare financiare, inclusiv pentru refugiații ucraineni ajunși în țările europene.
Pe lângă bani, o evoluție extrem de importantă pentru ucraineni este decizia Comisiei Europene de a activa un mecanism special prin care refugiații să poată sta, studia și munci pe teritoriul UE pentru o perioadă de până la trei ani, fără să fie nevoie să aplice pentru azil politic. Ucrainenii vor avea și alte drepturi, inclusiv la asistență medicală și ajutoare sociale (cazare, de exemplu). De aceleași drepturi vor beneficia și cetățenii străini care aveau permis de ședere pe termen lung în Ucraina la momentul izbucnirii războiului.
Surse: Adevărul / Europa Liberă / Știri pe surse / Panorama