29 ianuarie 2020, 4:40

„Umorul adevărat este haz cu studii universitare.” Cu duioșie și umor, despre înțelepciune, demnitate, concesii

„Entuziasm și înțelepciune sunt noțiuni incompatibile. Cât privește înțelepciunea, ea nu există în stare pură. Fiecare trebuie să fie propriul său bijutier. Vrăjitorul care scoate dintr-un cărbune mort, stins, o piatră prețioasă, e un înțelept. Și cei care fac cultura lumii sunt înțelepți. Din păcate, cei care iau în mână o carte nu se gândesc la munca meșterului.” – Tudor Mușatescu, într-un interviu publicat de revista Teatrul

La sfârșitul anului 1970, Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg, umorist, a plecat cu „perlele de spirit ce ieșeau din gura lui în ritm de mitralieră” să le spună unei alte lumi. Născut în 22 februarie 1903 la Câmpulung, în familia unui avocat, a făcut studii de litere și filozofie, dar și de drept. De la Elena Mușatescu, „adorabila lui mamă”, cum scria Sică Alexandrescu, unul dintre colaboratorii și prietenii autorului, a moștenit „înclinarea de a privi viața prin prisma umorului”.

A scris epigrame, versuri, schițe, însă succesul i-a fost asigurat de piesele de teatru, motiv pentru care s-a dedicat ulterior exclusiv teatrului. A creat, a tradus, a pus în scenă, a fost director de teatru. Cele mai cunoscute piese au fost și rămân Titanic Vals, …escu și Visul unei nopți de iarnă.

După propria mărturisire, opera lui cuprinde cam o mie de acte și vreo 30.000 de pagini. Pe lângă acestea, mai sunt articole de jurnal, scenarii, interviuri.

În 1934, a tradus și adaptat farsa unor autori vienezi, pusă în scenă de Sică Alexandrescu la deschiderea primei stagiuni de la Teatrul Vesel din București. Birlic era titlul spectacolului. Tudor Mușatescu a plasat acțiunea în nordul Moldovei. Personajul principal era un contabil, Costache Perjoiu, poreclit Birlic, cuvânt de origine turcească, ce înseamnă as la jocul de cărți. Rolul contabilului Perjoiu a fost jucat de tânărul Grigore Vasiliu (avea atunci 29 de ani!), actorul care a rămas ulterior și el cu această poreclă, pe care a adăugat-o numelui său real.

În 1970, în revista Teatrul a fost publicat „ultimul dialog” cu Tudor Mușatescu. Interviul a fost realizat de Marica Beligan și, așa cum s-a menționat în introducere, urma să fie inclus într-un „volum de dialoguri confesive și ample, cu diferiți scriitori și oameni de teatru contemporani”.

Interviul prezentat în revistă a fost un extras „dintr-o lungă și mult mai cuprinzătoare conversație”. Din această conversație, am preluat câteva vorbe și gânduri transmise de Tudor Mușatescu.

Tudor Musatescu | Sursa foto: Cinemagia

Tudor Musatescu | Sursa foto: Cinemagia

Despre cine este Tudor Mușatescu

Pseudonimul meu. Eu cred că fiecare om este geamănul unui anonim. Personal am trăit mai multe vieți, unele dintre ele îmi aparțineau numai mie, altora le-am împrumutat numele. Ce-i foarte curios e că cele cărora le-am dat numele meu sunt cele mai cunoscute.

Despre „o vârstă a înțelepciunii”

A înțelepciunii? „Pentru” înțelepciune. Dacă-i vorba pe așa, nici nu m-am născut.

Înțelepciunea este…

În nici un caz abandonul.

Entuziasmul este…

Entuziasm și înțelepciune sunt noțiuni incompatibile. Cât privește înțelepciunea, ea nu există în stare pură. Fiecare trebuie să fie propriul său bijutier. Vrăjitorul care scoate dintr-un cărbune mort, stins, o piatră prețioasă, e un înțelept. Și cei care fac cultura lumii sunt înțelepți. Din păcate, cei care iau în mână o carte nu se gândesc la munca meșterului.

Ce sunt anii de bătrânețe: povară, privilegiu sau posteritate anticipată

Pot să mă exprim mai liber? Povară, privilegiu, posteritate? Nu. Pur și simplu o măgărie.

Despre retrăirea trecutului, seara, înainte de a adormi

Eu nu retrăiesc trecutul. Mă menajez. Înainte de culcare, citesc. Și mă gândesc la ce va fi după noaptea aceea. Cel mult îmi amintesc. Dar refuz din toată ființa mea să revin pe unde am mai trecut.

Dacă ar putea să înceapă totul de la capăt, ce drum ar alege

Poate răspunsul meu să fie surprinzător. Dar în orice caz e sincer și nedeliberat. Aș fi vrut să fiu mamă. M-ai întrebat ce aș fi vrut să fiu. Dacă e pe ce sunt, n-aș vrea să fi fost altceva decât ce am devenit.

Dacă se consideră un om împlinit

Până la copil… Aș fi vrut doi.

Despre concesii

În principiu, concesiile nu sunt obligatorii. Sunt uneori capitulări, alteori expresia bunei-creșteri, a prieteniei, a iubirii. Dar concesia e aproape întotdeauna o abdicare. N-am păr în cap câte concesii am făcut. În fiecare zi cel puțin una. Socot concesia, în esența ei, o capitulare. Dar trebuie să-mi completez ideea ca să mă înțelegi exact. E nevoie, dacă vrei să fii o ființă vie, să abdici din când în când de la rigorile abstracte, să cedezi. Toate concesiile mele au izvorât din dragoste și apoi însăși dragostea e o concesie și anume cea mai mare pe care o face ceea ce e aprig, egoist în noi.

Secvență din Titanic Vals, cu Grigore Vasiliu Birlic, 1964

Secvență din Titanic Vals, cu Grigore Vasiliu Birlic, 1964

Despre umorul lui pe care întotdeauna „l-a însoțit” de duioșie – din temperament sau pentru plăcerea publicului

E transpunerea orizontală, adică pe foaia albă a manuscrisului, a lumii verticale care sunt. Oricum, eu mă consider un romantic – mă flatez puțin –, sunt un liric. Și apoi mi-e drag publicul. Deci amândouă tendințele s-au combinat.

Despre probleme bănești…

Am fost întotdeauna cel mai bogat om din lume. Dacă am avut cei cinci lei care-mi trebuiau, eram fericit. Niciodată nimeni n-a știut că eram sărac, sărac. Am ținut să-mi păstrez demnitatea „lipsei” și să-mi asigur un cavalerism al mizeriei.

Despre umilințe îndurate, iertate…

Nu suport umilința. Am replicat contondent. Nimeni nu bănuia, într-un omuleț oarecare, forța și dorința de a răspunde imediat, pe loc. Dar eu așa eram. Cât privește celelalte umilințe – de alt ordin – am încercat să le plătesc exact pe limba în care au fost rostite. Numai când nu mă ajutau mijloacele a trebuit, vai, să le iert. M-a ajutat talentul. Eu n-am dat telefoane, n-am ciocănit la uși.

Despre sprijinul oferit de alții

Niciodată. Totdeauna unica mea carte de vizită a fost pagina scrisă de mine. Nu datorez nimănui, nimic.

Despre cărți și lectură

Citesc enorm. În ultimul timp (interviul este din 1970), în special literatură română. Orice apariție nouă.

Despre unii autori de poezie și invazia de mediocritate

Scandalul, revendicarea impertinentă, atacul huliganic sunt câteodată fundamentul unor cariere artistice. Plachetele de versuri de care vorbesc nu spun nimic, nu se adresează nimănui, se scriu pentru un cerc închis, pentru un cerc de lăudători care-și trec elogiul unul altuia într-un du-te vino infernal. Asta se datorează îngăduinței acordate unei – cum să-i zic – cirezi, nu, pardon, cirezi nu-i bine zis, că mie-mi plac vițeii, unor duzini de poeți de duzină.

Visul unei nopți de iarnă, 1980 | Sursă imagine: Cinemaraton

Visul unei nopți de iarnă, 1980 | Sursă imagine: Cinemaraton

Despre prima piesă văzută și cum s-a visat autor dramator

Înșir-te mărgărite. Aveam 13 ani… Îmi amintesc că la spectacol se găsea și Victor Eftimiu. Mi-am dorit atunci, pe loc, definitiv, să devin autor dramatic, să ies la final să culeg aplauze și să mi se spună «maestre». Dar de ieșit la aplauze n-am ieșit niciodată. Consider că publicul trebuie să-și imagineze autorul piesei pe care o vede, să-i poată face portretul după propria lui fantezie și că nu șade frumos să-i spulberi iluziile.

Despre prietenii pe care i-a avut

Cei mai mulți au dispărut. Arghezi a fost ultima mea cinstire în materie de prietenie. Și Adrian Maniu. Și Camil Petrescu. Oameni care, deși aveau firi dificile, nu au izbutit niciodată să mă supere.

Despre ce este umorul

Umorul adevărat este haz cu studii universitare. A nu se confunda cu mitocănia veselă.

Cum o ducem cu umorul?

Cât mai trăiesc eu, bine.

Interviul cu Tudor Mușatescu, semnat de Marica Beligan, poate fi citit în revista Teatrul.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.