CITIRE

Un actor timid și singuratic: „Mi se prezicea o st...

Un actor timid și singuratic: „Mi se prezicea o strălucitoare carieră de arme”

„Mă bucur când oamenii se bucură că mă văd! Muncesc enorm: 17 ore pe zi, de aceea obosit, duc o viață personală destul de izolată cu gândul că energiile trebuie cheltuite cu grijă. Iubesc în primul rând teatrul…”, mărturisea Toma Caragiu, într-un interviu realizat de Alecu Popovici pentru revista Teatrul și apărut într-un număr din anul 1971.

Anul acesta, în martie, sunt 42 de ani de la moartea actorului. În seara zilei de 4 martie 1977, se afla în apartamentul lui, alături de Alexandru Bocăneț, când a avut loc un cutremur devastator. Au încercat să iasă afară din bloc, însă scările s-au prăbușit și acolo și-au găsit amândoi sfârșitul. A fost unul dintre blocurile afectate puternic de cutremur și Toma Caragiu s-a aflat printre cele peste 1500 de victime ale catastrofei.

Toma Caragiu | Sursă imagini: Revista Teatrul

Din Grecia la Ploiești

S-a născut în mijloc de vară, în luna august, anul 1921, după cum a mărturisit, în satul Aetomilitsa, regiunea Epir din Grecia, într-o familie de aromâni. Tatăl său se numea Nico Caragiu, iar mama lui, Atena Papastere. A avut două surori mai mici, Matilda (lingvist) și Georgeta (atrasă de sculptură). Familia Caragiu a părăsit la un moment dat Grecia și s-a stabilit în Ploiești.

Actorul spunea: „Am stat o vreme la Silistra, dar am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sînt deci, ploieștean, get-beget.”

A învățat la liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești și practica și un sport de performanță, natația: „Desigur, fondist. Aveam de altfel 60 de kilograme, greutate pe care am purtat-o pînă la 30 de ani!”

Toma Caragiu | Sursă imagini: Revista Teatrul

De la bunica

La liceu, a intrat în trupa de teatru și scria poezii pentru revista școlii, Frământări. „Talentul? Se spune că-i moștenit de la bunica, personaj cunoscut în satul meu natal din Macedonia mai ales prin faptul că-și imita toți cunoscuții…”

După  liceu, s-a înscris la facultate. „Am urmat Facultatea de drept, dar șarpele scenei îmi mușca mereu din inimă”, mărturisea Toma Caragiu.

Scriitorul și omul de teatru Victor Ion Popa a organizat preselecție cu studenți pentru noul teatru studențesc pe care dorea să-l înființeze. Toma Caragiu a relatat acel moment: „M-am prezentat cu «1 Aprilie» și nu l-am păcălit. M-a chemat la Conservator.”

Toma Caragiu | Sursă imagini: Revista Teatrul

„Am jucat de toate”

A intrat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Victor Ion Popa. Mărturisea că perioada de studenție la Conservator nu i-a fost de mare folos în carieră: „Școala teatrală încurcă multe și pe mulți… Sper să fie altfel acum. De mine s-a ocupat mult Victor Ion Popa, dar totuși puțin, pentru că a murit repede… În școală am jucat de toate, ca toți… Dar, student fiind, în anul III, am jucat rolul principal în Toreadorul din Olmedo la Teatrul Național, în regia lui Ion Șahighian, și pe Rocca din Evantaiul, în regia lui Fernando de Cruciatti.”

Toma Caragiu | Sursă imagini: Revista Teatrul

„Mi se prezicea o strălucitoare carieră de arme”

După terminarea studiilor la Conservator, a fost repartizat la Teatrul Național unde era atunci director Zaharia Stancu. Și-a amintit și a povestit cu umor acel episod: „Distrat cum am fost și cum sînt, am uitat că trebuie să fac armata. Și, din spectacolul Haiducii de Victor Eftimiu, ordinul de chemare m-a dus direct la Cercul de recrutare, și apoi la o școală de ofițeri de rezervă. Am fost un foarte bun militar. Am absolvit al II-lea, din promoția mea. Mi se prezicea o strălucitoare carieră de arme.”

„… și m-am dus la mare”

Teatrul însă nu i-a mai dat drumul, l-a chemat „cu toate corurile lui de sirene”. Întors la viața de civil după stagiul militar, n-a mai găsit atunci loc la Teatrul Național. Directorul de la teatrul din Constanța, Ion Focşăneanu-Pache, l-a întâlnit pe holurile Naționalului bucureștean și i-a făcut invitația „Vino la mine, să faci un Rică!” Nu a avut nevoie de o nouă chemare.

„Am zic «bine» și m-am dus la mare. Am făcut un Rică, un Hlestakov și altele… Tot aici m-am și însurat. După un an, eram director la Ploiești. Unde am și rămas 14 ani… ”

Tac, tac, pentru că tăcerea e de aur – Mefisto

„…sînt un inhibat, un timid”

Pe scena teatrului ploieștean a interpretat 34 de roluri care i-au adus faima în oraș. Despre acea perioadă a vieții, spunea că i-a dăruit „o mare experiență de viață, forțat de multe ori să mă ocup de lucruri care nu mă interesau”.

Pe de altă parte, a urmat sfatul profesorului Victor Ion Popa – „desăvîrșirea actorului se face jucînd” –, și a jucat mult la Ploiești: „Eu care sînt un inhibat, un timid și, în general, un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal, aveam nevoie să joc mult. Victor Ion Popa mă sfătuise să mă duc oriunde și să joc orice. Chiar director de teatru fiind, duceam tava, sau spuneam două-trei replici într-o piesă.”

Toma Caragiu | Sursă imagini: Radio Romania Cultural

„Toma a fost altceva. Din păcate, irepetabil”

Scenaristul și regizorul Dan Mihăescu, un apropiat al lui Toma Caragiu, cel care a scris și regizat mai multe momente satirice cu actorul, printre care Așa e în tenis, l-a caracterizat în șapte vorbe: „Toma a fost altceva. Din păcate, irepetabil”.

„…am fost uimit de câte ori am greșit în film”

Pe lângă teatru și scenetele de televiziune, unde improviza de multe ori, Toma Caragiu a jucat în numeroase filme. Cele mai cunoscute au rămas filmele din seria BD, Operațiunea Monstrul și Actorul și sălbaticii. Un alt mare actor, Marin Moraru, spunea despre colegul său că este „un miracol”.

Despre filme, Toma Caragiu mărturisea că i-a pus probleme speciale: „Ca spectactor în sală, am fost uimit de câte ori am greșit în film. Trebuie un antrenament și o tehnică specială, pe care eu am învățat-o cu Iulian Mihu. Se cere evitarea excesului de teatralizare. Câteodată actorii sunt «motivați» – slăbiciunile unui  scenariu, care le oferea puțin, cum era K.O., îi ducea la teatralizare… Îmi place jocul școlii engleze de teatru : sobru, cu o mare liniște, aducând o tipologie exactă”.

„…scena a însemnat totul pentru mine”

Cel mai visat rol, a mărturisit Toma Caragiu, a fost Don Quixote. Nu a fost tentat de regie, însă a iubit teatrul ca actor, dar și ca spectator. „Puteam să-mi aleg altă carieră, dar scena a însemnat totul pentru mine”, a spus Toma Caragiu, în același interviu pentru revista Teatrul din 1971, și a încheiat: „Acum să mergem!” Și s-au dus atunci la teatru.

Aşa e în tenis

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.