8 iunie 2022, 14:36

Un cabinet de istorie naturală: Mumia și elefantul formau „cele mai bătătoare la ochi obiecte de curiositate”

„Am văzut acolo, printre alte rarități, o bucată mare de ceară minerală neagră din Moldova, din care doctorul Cihac mi-a dăruit o bucățică, pe care i-am adus-o lui Alexander von Humboldt…”

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, la 4 februarie 1834, a fost inaugurat în Iași un cabinet de istorie naturală – Muzeul de istorie naturală –, primul de acest gen din Moldova și Țara Românească.

Muzeul din Iași aparținea Soțietății Medico-Istorii naturale din Moldova, prima societate științifică din Principate, întemeiată înainte cu un an de doctorii Iacob Cihac (Jakob Czihak) și Mihail Zotta.

Unul dintre obiectivele societății a fost de a înființa un muzeu de istorie naturală unde să fie făcute cunoscute publicului „bogății pământene și subpământene, precum și alte curiozități din alte părți ale lumii”.

„Serbarea avu loc într-o mare sală din casele de pe ulița Podu Verde, astăzi strada Carol, închiriate de stat de la aga Alexandru Balș”, scria istoricul N. A. Bogdan în monografia din 1919 despre Societatea medico-naturalistă și Muzeul istorico-natural din Iași. În „sala cea frumoasă” se afla Cabinetul sau Muzeum.

În 1838, Muzeul Istorico-Natural a fost mutat în clădirea unde se afla Academia Mihăileană | Sursă imagine: Călăuza pentru vizitatorii orașului Iași, 1936

Pentru „publicul doritor de știință”

În articole publicate de presa vremii, se nota că Societatea înființase un muzeu (Cabinet) cu colecții de mineraloghie și zoologhie, ce era deschis de două ori pe săptămână pentru „publicul doritor de știință”. Din contribuțiile plătite de fiecare membru al societății, erau achiziționate și „rarități istorio-naturale pentru Cabinet”.

Într-un număr din februarie 1834, Albina românească relata despre „deschiderea solenelă a Cabinetului Societății de medicină și istorie naturală”, ce s-a bucurat de participarea contelui Pavel Kiseleff și a unui „mare număr de boieri și de străini”.

Minerale, dinți de mamut, schelete

Muzeul sau Cabinetul avea două secțiuni și o bibliotecă. Partea mineralogică, scria în articol, deținea atunci „peste două sute de bucăți, foarte interesante pentru această țară”, cele mai multe minerale fiind oferite muzeului de Pavel Kiseleff.

La „Zoologhie”, „preasfinția sa Mitropolitul au dăruit acestui Cabinet oarecare oase însemnate, precum falca de jos și dinții unui mamut, a unui tapir și câteva alte rămășițe de schelete ale dobitoacelor mamifere…”, prezenta Albina Românească.

O colecție „vrednică de luarea aminte a naturaliștilor străini”

O donație deosebită a fost făcută atunci de zoologul Frederic Bell. În Albina Românească, secția de Zoologhie din noul muzeu era descrisă astfel:

Colecția păsărilor pământene hărăzite acestui muzeul de F. Bell, acum la începutul urzirei, înfățișează un număr de peste 150 de ființe, din care cea mai mare parte sunt cu atâta mai interesante a fi cunoscute pentru că trăiesc în a noastră apropiere, fără a fi până acuma țintit a noastre vederi.

Moldova […] este înavuțită în ornitologia vrednică de a se cerceta.

Cu ajutorul vremii care pe toate le îndeplinește, și cu îndemnarea priitorilor naturii și ale științelor, domnul Bell nădăjduiește prin a sa râvnă să adauge către cele de mai înainte, un mare număr de păsări rare și încă necunoscute până acum, spre a putea face această colecție vrednică de luarea aminte a naturaliștilor străini.

Între păsările pământene se află vreo 20 aduse din alte părți ale lumii și dăruite acestui Cabinet de domnul doftor Cihac care a adăugat acestui dar o colecție de embrioane, începând de la o lună și jumătate până la cinci…

În căutarea unui specialist pentru Cabinet

În 1834, Societatea era în căutarea unui „conservator” al muzeului, ce avea ca îndatoriri „să înregistreze și naturalizeze toate produsele naturale ale Cabinetului; să conserve și să prezerve toate produsele Cabinetului; să examineze și să curețe obiectele în fiecare lună”.

Cum în Iași, în acele vremuri, nu avea nimeni o astfel de calificare, s-a apelat, prin doctorul Cihac, la recomandări din Germania, de unde, în cele din urmă a fost adus un specialist.

Săli ale muzeului | Imagini din monografia Societatea medico-naturalistă și Muzeul istorico-natural din Iași, N.A.Bogdan, 1919

„Monștri sau animale rare ori născute cu defecte…”

Colecțiile muzeului sporeau încetul cu încetul, fiecare membru colecta tot ce găsea că ar fi vrednic de expus și „mai cu samă ceea ce interesa pe localnicii de atunci, diferiți monștri sau animale rare ori născute cu defecte contra naturii”.

Cabinetul, așa cum era numit atunci – „și așa cum ieșenii îl numesc și azi”, scria N. A. Bogdan în monografia din 1919 –, a câștigat, la puțin timp după deschidere, „o vază mai deosebită”.

Un circ și și un elefant

În 1934, a ajuns la Iași un circ italian, care avea și un elefant. Probabil tratat rău și epuizat, elefantul s-a îmbolnăvit și a murit. Cei de la muzeu au dorit să achiziționeze pielea și scheletul elefantului, însă administratorul circului a cerut un preț mult prea mare pentru posibilitățile Societății – în jur de 135 de galbeni sau 4993 de lei.

Medicul Cihac a hotărât atunci să înființeze câteva liste de subscripții publice pentru a aduna suma respectivă.

N. A. Bogdan a redat conținutul listei, „interesant ca stil al epocii”:

Vestitul elefant numit Gaba, adus de dumnealui Luțato (Luzzatto) în anul trecut la Eși, unde mulți au avut ocazia de a-l vedea, bolnăvindu-se în vara aceasta, au răposat. Soțietatea de istorie naturală a Moldovei, dorind a se folosi de o asemenea nenădăjduită întâmplare ca să se împodobească Cabinetul său cu trupul și scheletul unui dobitoc așa de rar, de care multe și însemnate asemenea Cabinete din Europa sunt lipsite, au intrat la tocmeală cu dumnealui Luțato. Neîndemânându-se a-l cumpăra fiind slabă în închipuirile ei, să socotește datoare, pentru introducerea în Moldova a acestei interesante ramuri ale științelor, să se adreseze către iubitorii și bărbații luminați.

Pentru arătatul motiv și de folos sfârșit, membrii soțietății au deschis această subscripție, în care toți și oricare vor binevoi a însemna mică ori mare jertfă…

Săli ale muzeului | Imagini din monografia Societatea medico-naturalistă și Muzeul istorico-natural din Iași, N.A.Bogdan, 1919

„Cabinetul Elefantului”

Cum subscripția nu a avut succes, suma pentru scheletul elefantului a fost achitată de Mihail Sturdza, domnitor al Moldovei și fost președinte al Societății, „spre a-l lua după cât se pare pentru casa sa”, nota N. A. Bogdan.

„După oarecari stăruinți”, scheletul a ajuns la muzeu și „contribuie mult a da reputația, și uneori chiar numele său acestei expoziții permanente de lucruri rare și interesante, căci locuitorii ieșeni, din vremuri, se deprinseră mai ușor să denumească acest muzeu Cabinetul Elefantului, în loc să-i zică Muzeul Istorico-Natural”, scria, în 1919, N. A. Bogdan.

„Stătea întinsă și uscată cu totul, pe acoperământul unei case”

Tot istoricul a notat despre pielea care a fost recuperată și adusă la muzeu abia după 1858. El scria că mulți ani muzeul nu a mai fost în posesia ei, „ci stătea, nu se știe prin ce împrejurări, întinsă și uscată cu totul, pe acoperământul unei case din mahalaua Ciurchi”:

Cu greu a fost ridicată și adusă de acolo, de unde a trebuit să o scoată de pe casă 25 de oameni, ca să nu se strice însăși casa pe care stătea, și apoi fu cufundată în havuzul din piața Cabinetului, unde trebui să rămână aproape șase luni în apă ca să se înmoaie…

Sala mumiei și antichităților | Imagine din monografia Societatea medico-naturalistă și Muzeul istorico-natural din Iași, N.A.Bogdan, 1919

„Poate ar fi aparținut chiar unei familii regale”

Pe la 1845, Muzeul a cumpărat, de la un negustor ambulant ajuns în Iași cu „lucruri vechi și curioase din Orient”, o mumie egipteană. O descriere a acesteia există într-un document al Societății și se regăsește în monografia istoricului N. A. Bogdan:

Mumia este în cea mai frumoasă stare de conservare, cu ornamente făcute cu grijă și un lux ce dă a se înțelege că personajul a trebuit să aibă o importanță politică foarte mare, și că poate ar fi aparținut chiar unei familii regale.

Și într-adevăr, ea poartă deasupra o diademă strălucitoare, cu aurituri și simboluri, și capul e acoperit de o cască nu mai puțin strălucitoare, alăturea se află un mare vas conținând părul personajului, care este încă în starea sa naturală.

Fața este de asemenea bogată în picturi și ornamente. Pieptul este încărcat cu inscripții și embleme, și pe stomac este o figură ce pare a fi a unei divinități din Egiptul antic.

Corpul întreg este acoperit cu șireturi de pânză de in, împletite cu o artă fără pereche, și formând țesătura cea mai elegantă. Picioarele sunt de asemenea îngrijite în picturi și aurituri.

Pe lângă mumie, mai erau și „mici crocodili îmbălsămați”, „bine păstrați, obiecte de venerație în cultul egiptean, pentru care ei puneau tot atâta, și câteodată chiar mai multă îngrijire întru a le păstra, decât făceau în privința oamenilor”.

Mumia și elefantul, preciza N. A. Bogdan, formau împreună „cele mai bătătoare la ochi obiecte de curiositate ale Muzeului”.

Vederea Iaşului dinspre Copou, c. 1830 | Imagine din lucrarea Strada Carol I (Copou), Memoria monumentelor ieșene, autori Sorin Iftimi, Rodica Iftimi, 2018

„O colecție foarte mare de curiozități ale istoriei naturale”

În memoriile de călătorie în Moldova, Karl Otto Ludwig von Arnim scria despre Societatea de medici și naturaliști, care, „cu sprijinul însuflețit și activ al remarcabilului general rus” – adică Pavel Kiseleff – a reușit să facă „o bibliotecă de seamă și o colecție foarte mare de curiozități ale istoriei naturale”.

Însoțit de doctorul Cihac, von Arnim a vizitat muzeul în 1836 și a scris în volumul lui de călătorii în Moldova:

Am văzut acolo, printre alte rarități, o bucată mare de ceară minerală neagră din Moldova (ozocherită), din care doctorul Cihac mi-a dăruit o bucățică, pe care i-am adus-o lui Alexander von Humboldt (geograf și naturalist german, din 1834 un membru corespondent al Societății din Iași), astfel că se află în mâini mai bune decât ale mele.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol