O analiză publicată de Bulletin of the Atomic Scientists arată că, în ultimul deceniu, dezinformările despre armele chimice și biologice au fost construite, testate și reluate în mod repetat, uneori timp de ani înainte de a ajunge în centrul atenției internaționale.

Pentru a urmări acest fenomen, cercetătorii de la King’s College London Disinformation Tracker, o bază de date care urmărește modul în care narațiunile despre arme chimice și biologice apar, se transformă și sunt amplificate în diferite spații informaționale. Instrumentul face parte din inițiativa WMD Counter Disinformation Initiative a Global Partnership Against the Spread of Weapons and Materials of Mass Destruction.

De la Siria la Ucraina: narațiuni care nu dispar

Cercetarea acoperă două perioade. Pentru dezinformarea despre arme chimice sunt analizate informații din perioada 2011–2025, începând cu războiul civil din Siria, în timp ce componenta referitoare la arme biologice urmărește perioada 2015–2025. Cercetătorii au analizat arhivele unor instituții internaționale, inclusiv ale ONU și ale convențiilor privind armele chimice și biologice, precum și surse guvernamentale din state precum Rusia, China, Siria, Ucraina, Statele Unite și Regatul Unit.

Astfel, raportul indică că numeroase narațiuni care par noi atunci când ajung în atenția publicului au, de fapt, o istorie mult mai lungă. Ele sunt reformulate și adaptate pentru contexte noi, păstrând însă aceleași mecanisme de persuasiune.

Un exemplu este cazul centrului Lugar din Tbilisi, Georgia. De mai bine de un deceniu, presa de stat rusă, oficiali din domeniul apărării și comentatori afiliați Kremlinului au susținut că această facilitate ar fi implicată în dezvoltarea unor arme biologice. Acuzațiile au inclus referiri la experimente secrete, manipularea unor documente tehnice și presupuse activități militare.

Potrivit analizei, aceste afirmații au continuat să circule în ciuda explicațiilor oferite de autoritățile georgiene, diplomați și parteneri internaționali, precum și a verificărilor realizate de jurnaliști.

Mai important, cercetătorii observă că tehnicile folosite în cazul Georgiei au reapărut ulterior în alte campanii: utilizarea unor presupuse surse „experte”, imagini menite să provoace reacții emoționale și folosirea unor termeni științifici reali pentru a conferi credibilitate unor afirmații false.

După declanșarea invaziei ruse pe scară largă, în 2022, afirmațiile potrivit cărora Statele Unite ar fi finanțat programe secrete de arme biologice în Ucraina au început să circule intens prin intermediul presei de stat ruse și al canalelor asociate acesteia. Potrivit analizei, însă, povestea nu a apărut atunci, ci a fost construită pe narațiuni mai vechi și a fost reluată într-un volum mult mai mare după începutul războiului. Programe de supraveghere epidemiologică și activități de sănătate publică au fost portretizate drept componente ale unui presupus program militar ofensiv.

E posibil să combatem astfel de narațiuni?

Una dintre problemele majore în combaterea acestui timp de dezinformare este complexitatea subiectului. Armele chimice și biologice, laboratoarele, programele de supraveghere epidemiologică și cercetarea în domeniul bolilor infecțioase sunt teme dificil de evaluat de către publicul larg.

În plus, există o asimetrie fundamentală între afirmație și verificarea ei. Este foarte simplu să formulezi o acuzație potrivit căreia un laborator desfășoară activități secrete. Pentru a o demonta sunt necesare însă documente, expertiză științifică, investigații și, uneori, cooperare internațională.

Acesta este unul dintre mecanismele prin care funcționează dezinformarea: obiectivul nu este întotdeauna ca publicul să creadă o singură versiune a realității. Uneori este suficient ca oamenii să ajungă să creadă că „nu se poate ști sigur” ce s-a întâmplat.