1 decembrie 2021, 8:30

Un simbol al frumuseții, un semn al nemuririi: „Pana «cu o mie de ochi» reprezintă un fel de talisman”

„Nu este duminică, nu este o sărbătoare, nu este o petrecere mai însemnată, în care feciorii să nu-și pună una sau mai multe pene de păun în pălărie. Pana de păun este una din cele mai plăcute și uzitate împodobiri ale feciorilor și alte fetelor.”

„În tradiția creștină, păunul simbolizează discul solar, fiind astfel un semn al nemuririi. Coada lui evocă cerul înstelat”, scriau Jean Chevalier și Alain Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, 1969.

Păunul mai este considerat și un simbol al frumuseții. Apare reprezentat în sculptura romană și în simbolismul funerar. În lumea chineză, afirmau cei doi autori, „păunul slujește ca expresie a urărilor de pace și de belșug. I se mai spune și mijlocitorul, fiindcă țipătul lui este folosit la prinderea păsărilor, dar și pentru că simpla lui privire poate face ca femeia să rămână grea”.

„Ca doi păunași”

În Ornitologia poporană românească, 1883, Simion Florea Marian a prezentat „și ce ni se mai spune sau crede poporul” despre păun (latină Pavo cristatus), deși, menționa etnograful, „nu e așa de răspândit la noi ca alte păsări, au românii și despre dânsul mai multe datini și credințe care merită a fi luate în considerațiune”.

Când o fată și un fecior se potrivesc foarte bine, „când seamănă unul cu altul atât la făptură și căutătură, cât și în purtarea lor cea frumoasă și exemplară”, poporul zice că „seamănă ca doi păunași”.

„Nu este duminică, nu este o sărbătoare, nu este o petrecere mai însemnată, în care feciorii să nu-și pună una sau mai multe pene de păun în pălărie.” (Simion Florea Marian) | Foto: Monika Schröder / Pixabay

Găteala pălăriei

„Se laudă păunul cu penele-i plăcute”, se spune într-o fabulă veche. Tradițional, feciorii își puneau la pălărie o pană de păun. Simion Florea Marian nota:

Nu este duminică, nu este o sărbătoare, nu este o petrecere mai însemnată, în care feciorii să nu-și pună una sau mai multe pene de păun în pălărie. Pana de păun este una din cele mai plăcute și uzitate împodobiri ale feciorilor și alte fetelor. Ba, am observat că pe alocurea, mai ales feciorii cei avuți, au pălării împănate cu pene de păun pe care le poartă numai în unele sărbători mai însemnate.

Rosturi magice

Etnologul Romulus Antonescu scria că pana sau penele păunului, prinse la pălăria flăcăilor, nu sugerează doar „funcție decorativă, ci și rosturi magice”:

Pana «cu o mie de ochi» reprezintă un fel de talisman, destinat să ferească făptura posesorului de «ochiul rău» și totodată să atragă atenția iubitei.

„Seamănă ca doi păunași.” | Foto: via Pixabay

Ritualuri, farmece, descântece

Fetele și femeile foloseau penele de păun la farmece și descântece. Simion Florea Marian a ascultat de la o descântătoare versurile pe care le spunea pentru cei care aveau „albeață” (leucom) și îi cereau ajutor.

Descântecul, menționa etnograful, se făcea în trei zile de post de câte trei ori pe zi, iar în timp ce rostea cuvintele, femeia „învârtea pana de păun în jurul ochiului atacat”: „Prin acest mijloc, crede descântătoarea, că cei ce au albeață la vreun ochi se vindecă și-și recapătă iarăși vederile”.

„În descântecele populare, penele păunului pot alunga răul și readuce lumina soarelui; în vrăjile «de frumusețe», fata își pune în păr o pană de păun, în credința că aceasta îi va aduce o înfățișare plăcută și atrăgătoare”, scria Romulus Antonescu în Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești.

Etnologul Ion Ghinoiu povestea despre un ritual al fetelor:

Într-o ulcea cu apă neîncepută, fetele nemăritate pun busuioc, un ban de argint și o pană de păun și, înainte de a se duce la horă, se spală cu acea apă, iar pana de păun și busuiocul le pun la brâu, ca să fie curtate de feciori.

„Mândru ca un păun.” | Foto: Gerhard G. / Pixabay

Proverbe din popor

De la „apucăturile păunului”, poporul a născocit proverbe ce se aplică celor lăudăroși, amintea Simion Florea Marian:

„Păunul are pene frumoase, dar picioare urâte” – se zice pentru cei frumoși la vedere, dar cu urmări (purtări) urâte.

„Păunul să tacă / Dacă vrea să placă”, adică cel care nu știe să vorbească cum se cade, cel ce dă cu bâta-n baltă, mai bine să tacă.

„Mândru ca un păun”. Păunul e simbolul deșertăciunii, de aceea adeseori auzim pe români aplicând această asemănare oamenilor celor deșerți și înfumurați.


„Se povestește că Păunul, când s-a însurat, până la amiază s-a gătit și s-a împodobit foarte frumos, cum se cuvine unui mire să se împodobească.

Păunița, însă, știind că toate câte i-au fost de trebuință sunt gata, nu s-a împodobit, zicându-și că ea are încă destulă vreme de-a se împodobi până la amiază.

Mergând acuma Păunul cu suita sa ca s-o ia de la părinți și s-o ducă la sine acasă, a aflat-o negătită.

Păunița, când a văzut că mirele său vine așa de grabă, s-a rugat ca s-o mai aștepte până ce s-a împodobi, spunând că ea încă nu este gata. Însă Păunul a spus că o ia și așa cum este, fiindcă o avea foarte dragă, și cum a fost, așa a și luat-o… n-a așteptat ca să se mai gătească.

Păunița de atunci, fiindcă nu s-a gătit la timp, a rămas mai simplă la pene ca soțul său, Păunul.”

Simion Florea Marian, legendă, din volumul Ornitologia poporană românească, 1883


„Cu penajul lui colorat, păunul simbolizează măreția și frumusețea…” (Romulus Antonescu) | Foto: Walkerssk / Pixabay

Măreție și frumusețe

Potrivit unei legende, se spune că necuratul ia adesea chipul păunului, de aceea păunița își ascunde ouăle, pentru că, dacă el le vede, le mănâncă, scria Romulus Antonescu. Există diferite simboluri ce i se atribuie păunului. Dintre acestea, etnologul amintea:

Cu penajul lui colorat, păunul simbolizează măreția și frumusețea, în colinde fiind chiar simbolul bărbatului frumos.

„Imaginea plenitudinii cosmice”

„Acestei păsări de tip paradisiac i se atribuie un simbolism cosmic și valențe demiurgice”, afirma Ivan Evseev:

Mai ales datorită cozii sale fastuoase, păunul este imaginea plenitudinii cosmice și a armoniei.

[…]

Păunul este un simbol al fertilității și o ipostază zoomorfă a «pomului vieții».

„Unii spun că e bine să ai un păun la casă; alții cred că e de rău augur.” (Artur Gorovei) | Foto: Markus Distelrath / Pixabay

„Ochii lui Argus”

În antichitatea greacă, păunul reprezenta pasărea închinată Herei. „Divina soție a lui Zeus a împodobit coada păunului cu ochii lui Argus, ca simboluri ale cunoașterii”, explica Ivan Evseev. În Egiptul antic, apărea ca simbol solar, emblemă a orașului Heliopolis, unde se afla templu închinat Soarelui. În India și în Bizanț, era pasăre regală.

Etnologul Ivan Evseev scria:

Atât la români, cât și la alte popoare, păunul are și alte conotații negative, semnificând îngâmfarea, autosuficiența, narcisismul. În iconografia creștină, păunul cu coada lăsată în jos semnifică umilința, purtarea demnă și cuviincioasă a drept-credinciosului.

„Cântă cu glasul cel urât”

Folcloristul și etnograful Artur Gorovei (19 februarie 1864 – 19 martie 1951) a amintit în lucrarea sa de credințe și superstiții ale poporului român: „Unii spun că e bine să ai un păun la casă; alții cred că e de rău augur”.

Despre păun se mai spune în popor că este o pasăre ce prevestește schimbarea vremii. Simion Florea Marian nota:

Adeseori auzim zicându-se că păunul, când are să se apropie ploaia, cântă cu glasul său cel urât care ne face să uităm penele lui cele frumoase.

Foto cover: via Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.