20 aprilie 2021, 13:03

Un vulcan neliniștit, comoara din Copou și calendarul cel nou: „Și a rămas multă vreme 1 Aprilie patronul atâtor și atâtor păcăleli”

„Se descrețeau frunțile, flutura zâmbetul pe buzele tuturor, pornea liber și sănătos râsul, de 1 Aprilie, sărbătoarea primei luni de primăvară. Și a rămas multă vreme 1 Aprilie patronul atâtor și atâtor păcăleli.”

Cunoscută ca Ziua păcălelilor, păcălitului sau nebunilor, la 1 aprilie, tradițional, lumea se ține de șotii. Un obicei care, ar spune probabil Vasile Pogor, „se perde în noaptea timpurilor”.


„Dacă tradiţia gentilă a lui martie anină grumazului un ban de aur şi o jucărie, purcelul, iepurele sau trifoiul, aprilie ia darul înapoi şi scoate din pojghia giuvaerului atârnat pe mătase, tinicheaua. Însuş firul de mătase se dovedeşte, într-o lună, a fi fost un bumbac mercerizat… întâi april, zi de primăvară, zi de păcăleală.
De ce nu şi-a ales omul, ca să spuie şi să cumpere minciuni, o zi mai scurtă, posomorită, de iarnă, când şiretlicurile ţin de urât, neconcurate de un cer sonor şi de o lumină de atlaz? Întâiul mincinos a fost pesemne april, cu primăvara lui fotografică şi cu făgăduieli fragile, gravate cu abur pe o scoică de sidef.”

– Tudor Arghezi, Întâi april –


Ar putea să fie, dar nu e păcăleală

„Nimeni nu știe cu adevărat când a ajuns prima zi din aprilie cunoscută ca Ziua păcălelilor”, scria Ronald Hee în 1001 Things You Didn’t Know Happened in April, și menționa că practica de a face glume în această zi devenise „destul de întâlnită în Europa din Evul Mediu și oarecum obișnuită începând din secolul al XIX-lea”. Începând din a doua jumătate a secolului, în presa scrisă, la radio și apoi la televiziune, se făceau diferite glume în ziua de 1 aprilie. A urmat internetul unde păcălelile de aprilie ajung rapid dintr-un colț al lumii în altul.

Festivaluri din Roma antică, pictură de Pablo Salinas (1871 – 1946)

Obiceiul a fost legat și de un festival ce avea loc în Roma antică, numit Hilaria, termen împrumutat de la greci, ce se referă la „cei veseli”. Se celebra la sfârșitul lunii martie până la calendele de aprilie, în onoarea Cibelei, o străveche zeitate grecească, Magna Mater – “Marea Mamă a Zeilor”. În timpul festivalului, aveau loc parade și se făceau glume și farse pentru a sărbători echinocțiul de primăvară.


„Angajat în problemele dintre calendar şi gura sobei, condeiul implică destăinuirea originilor obiectului considerat. Cum de s-a strecurat sentimentul tragerii pe sfoară tocmai într-un moment al naturii, de încredere naivă în sine şi în împrejurări, romanţată de muguri, de parfume şi flori, bucolică, idilică şi sprintenă?
[…]
E ştiinţific, atunci când îţi lipsesc dovezile, să le inventezi. Sorgintea plauzibilă a păcălelii de întâi april cere datoria să fie căutată.
[…]
După toate socotelile, ziua păcălelilor n-a început nici în Rai cu Petru, nici în grădina cu Zambile, ci la Vistierie. Şi născocitorul ei ar fi fost un om de Stat şi un «economist», cum se zice azi, «de valoare».”

– Tudor Arghezi, Întâi april


Unii sugereau că obiceiul ar putea fi legat chiar de echinocțiu, când oamenii „erau păcăliți de schimbările bruște ale vremii”. Alții au considerat că obiceiul de a face glume pe seama altora este o manifestare a oamenilor care pur și simplu se bucură de revenirea primăverii.

„Prier înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite.” (Ion Ghinoiu) | Credit foto: Mira Kaliani

„Zi de amăgiri”

În calendarul vechi roman, scria etnograful Ion Ghinoiu, aprilie era a doua lună, cu început de an la 1 martie. În calendarele iulian și gregorian, anul începe la 1 ianuarie, iar aprilie este luna a patra.

Numele popular dat lunii aprilie, Prier, „înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, luna aprilie anunţă sărăcia şi se numeşte Traista-n Băţ, iar prima zi a acesteia este dedicată păcălitului oamenilor”, amintea Ion Ghinoiu.


„Nu știu, zău, pe ce temeiuri / Zi întâi a lui Aprili / S-au menit din obiceiuri / A fi zi de amăgiri.”
– Alecu Donici (1806 – 1865), Zi întâi aprili


Calendare: stil vechi, stil nou

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în lumea creștină a avut loc reforma calendarului. Atunci, calendarul iulian, introdus de Iulius Cezar (12 iulie 100 î.C. – 15 martie 44 î.C.), a fost înlocuit de calendarul gregorian, numit după papa Grigorie al XIII-lea (1 ianuarie 1502 – 10 aprilie 1585). La 24 februarie 1582, a fost emisă bula papală Inter gravissimas.

Spania și Franța au fost printre primele țări care au adoptat noul calendar din acel an. Modificarea “i-a zăpăcit” atunci pe mulți – dar și mai mulți habar nu aveau de noul calendar. Această schimbare, consideră unii (istorici sau nu), ar putea fi un motiv al păcălelilor de aprilie.

Treptat, calendarul gregorian a început să fie folosit apoi de diferite țări, dar adoptat la date diferite, și a devenit cel mai răspândit calendar în toată lumea.

„În această perioadă, diferențele dintre stilul vechi (iulian) și stilul nou (gregorian) sunt mai derutante ca oricând. În ciuda faptului că am un calendar dublu, nu știu niciodată dacă suntem pe 1 sau 13 ale luni (n. în fapt, diferența era de 13 zile, prin urmare data de 1 pe stil vechi era 14 pe stil nou). Există totuși și o parte bună, pentru că avem o lună întreagă de sărbători”, scria Ethel Greening Pantazzi, în cartea România în lumini și umbre (1909–1919), despre vremea Crăciunului.

„…pomii tot pe vechi înfrunzesc şi înfloresc şi pe nou nu vrea…” | Credit foto: Mira Kaliani

„Pomii tot pe vechi înfloresc”

În Vechiul Regat, calendarul gregorian a fost introdus în anul 1919, când ziua de 1 aprilie a devenit 14 aprilie. În Transilvania și Bucovina se folosea calendarul gregorian de mult timp. Adaptarea a dat multe bătăi de cap oamenilor și unii, după ani, au rămas tot la vechiul calendar. Sociologul Ernest Bernea consemna la 1932 păreri ale unor săteni, citat de etnograful Ion Ghinoiu:

Stilul vechi e ăl bun; pomii tot pe vechi înfrunzesc şi înfloresc şi pe nou nu vrea; cucu cântă pe vechi, da pe nou nu se aude;

sau:

Toate şelea sunt mai cu dreptate pe stilul vechi. Uite noi avem o sărbătoare, Blagoveşte, şi pe stilul nou nu cântă cucu, da pe stilul vechi cucu cântă. D-amu de unde ştie cucu de cântă pe vechi? Al doilea, cucu cântă până la Sânzeni. Sânzeniile pe nou trec şi el tot cântă, de cum vin Sânzeniile pă vechi el nu mai cântă mai mult. Şi cucu aista e o pasăre şi n-o învăţat la şcoală şi vezi ea înţelege. Vezi tăt se potriveşte mai bine pă ăl vechi, da noi îl ţinem şi pe nou, că ce să-i faci: vrai nu vrai,/ înhamă şi hai!

În tradiția populară, „la 1 aprilie, se sădesc pomii” (Arthur Gorovei) | Credit foto: Mira Kaliani

„Până și poliția a înghițit gluma”

În Iașii de odinioară, volum publicat prima dată în 1923, Rudolf Suțu povestea:

1 Aprilie la Iași era ziua păcălelei, a minciunilor, a glumelor de tot felul și a nesfârșitelor scene de veselie.
Și cel mai posac din fire și cel mai harțăgos, de 1 Aprilie era cu zâmbetul pe buze, uitând necazurile, lăsând gândurile rele la o parte și deschizându-și inima spre a fi vesel.
Pe când trăia marele savant ieșean Cobălcescu, într-o zi de 1 Aprilie a vârât frica în toți ieșenii.
A spus discret, într-un cerc de prieteni, că ar fi descoperit la Repedea urmele unui vulcan care nu prea era liniștit. Destăinuirea lui Grigorie Cobălcescu a produs – precum era firesc – o emoțiune mare și până seară, ea făcuse sensație în întreg orașul.
Un om cu autoritatea științifică, ca acea a savantului ieșan, nu putea să spuie decât adevărul și a trecut multă vreme și tot s-a vorbit despre vulcanul de la Repedea.
D’apoi cu gluma că s’ar fi găsit la Copou, de către niște lucrători o comoară enormă. Se ducea lumea din toate părțile s’o vadă. Până și poliția a înghițit gluma.
Se descrețeau frunțile, flutura zâmbetul pe buzele tuturor, pornea liber și sănătos râsul, de 1 Aprilie, sărbătoarea primei luni de primăvară. Și a rămas multă vreme 1 Aprilie patronul atâtor și atâtor păcăleli.
Acum a dispărut și el, căci nu’i mai arde nimănui să mai păcălească pe alții, când singur fiecare a devenit un păcălit în viață, în viața de astăzi a speculei și a tuturor neajunsurilor.

În tradiția populară, „în ziua de Maria Egipteanca, celebrată la 1 aprilie, se sădesc pomii”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.