29 martie 2024, 1:45

Vaccinarea – între riscul morții și libertatea de alegere

În anul care a trecut, dezbaterea legată de vaccinuri a devenit foarte aprinsă în România, pe de o parte din cauza îmbolnăvirilor de rujeolă soldate uneori cu decese, pe de altă parte din cauza legii vaccinării obligatorii aflată în prezent în dezbatere parlamentară.

La nivel naționale, situația în privința imunizării copiilor cu vaccinul ROR (rujeola, oreion, rubeola) este dezastroasă, la momentul de față România aflându-se în toiul epidemiei de rujeola – cea mai gravă dintr-o țară europeană. Epidemia a făcut până acum 36 de decese și 10.000 de cazuri, majoritatea în rândul bebelușilor și copiilor. La nivel mondial, situația este și mai alarmantă, statisticile de specialitate arătând că anual peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării.

Existența vaccinurilor este un pas gigantic pe care medicina modernă l-a realizat. Uitându-ne în trecut, inexistenta metodelor de imunizare a generat valuri de epidemii și miliarde de morți. De exemplu, mai mult de 15.000 de americani au murit din cauza difteriei în 1921, înainte de a exista un vaccin. După apariția vaccinării în masă, două cazuri de difterie au fost raportate la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) între 2004 și 2014. O epidemie de rubeolă din 1964-65 a infectat 12,5 milioane de americani, a ucis 2000 de copii și a provocat 11 000 de avorturi spontane. Din anul 2012, 15 cazuri de rubeolă au fost raportate la CDC.

Vaccinurile au ajutat și la eradicarea unor boli care au făcut milioane de victime. Vorbim aici despre variola care în secolul al XV-lea a redus populația Americilor de 100 de milioane de oameni, până la 5-10 milioane. Deși vaccinul a fost creat în 1796, epidemia a continuat să se răspândească. Chiar în 1967, virusul variolei a ucis 2 milioane de oameni, dar după aceea Organizaţia Mondială a Sănătăţii a depus eforturi mari pentru a eradica virusul prin vaccinarea în masă. Şi într-adevăr, în 1977 s-a înregistrat ultimul caz de variolă contractată în mediul natural.

Este important de menționat un alt eveniment tragic din istoria omenirii și anume dispariția civilizației mayașă. Una din teoriile care încercă să explice dispariția acestei civilizații antice este ce a bolilor care au produs o depopulare rapidă, atât directă, prin răspândirea infecției în sine, cât și indirectă, ca o inhibare a recuperării pe termen lung. Potrivit Dunn (1968) și Shimkin (1973), bolile infecțioase răspândite de paraziți sunt comune în regiunile cu păduri tropicale, cum ar fi zonele joase ale Maya. Shimkin sugerează în mod special că mayașii s-au confruntat cu infecții endemice care provoacă boli diareice acute. În zilele noastre, aceste situaţii pot fi ușor prevenite datorită imunizării, prin vaccinare, împotriva bolii diareice cu rotavirus.

Sursa foto: adevarul.ro

Ce este vaccinarea?

Vaccinarea este o metodă de imunizare preventivă bazată pe inocularea unor substanțe biologice în organism, capabile să producă un răspuns imunitar din partea acestuia. Principiul funcționării vaccinului este acela că ”un rău mai mic acum te poate apăra de un rău mai mare în viitor”, datorită memoriei imunologice a organismului, a învățarii răspunsului de apărare vizavi de un virus sau bacterie.

Scurt istoric al vaccinării

Folosirea principiului vaccinării în domeniul sănătății umane datează încă din antichitate. Astfel, în secolul al III-lea Î.Hr. se folosea o metodă de variolizare (imunizare împotriva variolei) ce presupunea inhalarea pe nas de către persoana sănătoasă, a unei pulberi obținută din măcinarea crustei recoltate de la un bolnav de variolă. O variantă a acestei metode era inserarea în sânge prin înțepătură, a unei cantități mici din pustula (secreția purulentă) de la un bolnav.

Însă, utilizarea pe scară largă a vaccinurilor este legată de numele doctorului englez Edward Jenner (1749 – 1823), cel care a propus primul vaccin împotriva variolei. Acesta a observat că femeile de la ferme (care se îmbolnăveau de variola vacilor, care produce o formă ușoară de variolă la om) nu se mai îmbolnăveau de forma mai gravă a variolei – variola umană. Jenner a testat această ipoteză inoculând mai întâi un băiețel de opt ani cu lichid purulent de la o femeie bolnavă de variola vacilor, și apoi, după șase săptămâni, direct cu virusul variolei umane. Constatând succesul operațiunii, copilul nefăcând boala mai gravă a variolei, el a continuat testele, inclusiv pe fiul său. După mai multe experimente, Jenner întocmește un raport , care este refuzat însă de Royal Society, considerându-l insuficient argumentat.

Sursa foto: baby.unica.ro

La începutul secolului al XIX-lea, vaccinarea era mai degrabă o metodă empirică, fără o explicație științifică solidă în spate, și limitată la o singură boală, variola. Louis Pasteur (1822-1895), cunoscutul microbiolog francez, este cel care demonstrează că bolile infecțioase sunt produse de microorganisme ce pot fi studiate în laborator. Pe baza cercetărilor realizate, Pasteur și Emil Roux reușesc să producă în 1881 primul vaccin împotriva antraxului, iar în 1885 primul vaccin împotriva rabiei. Tot Pasteur este cel care a propus ca numele de vaccinare să se extindă la toate tehnicile de imunizare bazate pe inocularea unor substanțe externe (antigeni) în organism.

Principalele argumente PRO vaccinare

1. Protecția în fața formelor grave ale unor boli, cu costuri minime

Principalul argument al susținătorilor vaccinării este că aceasta asigură o protecție pe termen mediu și lung față de formele grave de boală, cu costuri minime. Deși există și vaccinuri care se plătesc de adulți, cele mai multe tipuri de vaccinuri sunt oferite gratuit prin programe naționale de vaccinare. Lista vaccinurilor prevăzute în Programul Național de Vaccinare (PNV) pentru copiii cu vârste între 0-14 ani, este disponibilă aici.

Sursa foto: gorjeanul.ro

 2. Utilizarea vaccinurilor pe scară largă a dus la reducerea masivă a incidenței unor boli

Un alt argument frecvent folosit este că vaccinurile au stopat răspândirea unor boli grave precum variola, poliomielita sau rujeola, ducând astfel la o calitate mai bună a vieții oamenilor. Sunt voci care afirmă că renunțarea la vaccinare poate readuce în actualitate boli precum  difteria, tusea convulsivă sau poliomielita.

3. Auto-protecția înseamnă de fapt și protejarea celorlalți

Fiind vorba de multe ori de boli contagioase, vaccinarea ar duce nu doar la protejarea noastră, a celor care suntem vaccinați, ci și a celor din jurul nostru. Acesta este și unul din argumentele folosite în dezbaterea privind obligativitatea vaccinării: este vorba nu doar de sănătatea proprie, ci și a celor din jurul nostru.

Principalele argumente CONTRA vaccinării

1. Vaccinarea nu  garantează protecția împotriva bolilor pe care se presupune că le previn

Cei care contestă eficacitatea vaccinurilor spun că ceea ce ne protejează de boli, indiferent care ar fi acestea, este sistemul imunitar al organismului. De aceea, fie că ești vaccinat, fie că nu, dacă ai un sistem imunitar slăbit ești vulnerabil în fața virușilor și agenților patogeni. În sprijinul acestei afirmații sunt aduse cazurile de persoane ce au contactat bolile, deși fuseseră vaccinați.

Afișul filmului ”Vaxxed”, în care este combătută virulent vaccinarea. Sursa foto: You Tube

2. Vaccinurile conțin substanțe nocive pentru organism, ce pot avea reacții adverse și provoca boli grave

O altă critică importantă adusă vaccinurilor este că acestea conțin substanțe chimice profund nocive pentru organism precum mercurul (cu efecte negative asupra sistemul nervos), formaldehida (cu efect cancerigen), celule fetale umane, ce sunt introduse direct în sânge, trecând peste barierele naturale de protecție ale corpului. Sunt citate inclusiv studii care arată că la cei vaccinați incidența unor boli precum rinitele alergice, autismul, ADHD este mai mare, comparativ cu cei nevaccinați.

3. Vaccinarea este mai degrabă o afacere, decât un act medical responsabil

Faptul că marile companii producătoare de vaccinuri realizează profituri uriașe din vânzarea dozelor de vaccin, este un argument că acestea pun profitul mai presus de sănătatea oamenilor. La nivelul anului 2016, de exemplu, piața vaccinurilor era estimată la 24 mld de dolari, iar profiturile până în 2020 erau estimate la 61 mld de dolari. Practic, dacă oamenii nu s-ar vaccina, companiile din industria pharma ar avea pierderi uriașe. Iată de ce acestea ar avea tot interesul ca neajunsurile vaccinării să nu fie aduse la cunoștința opiniei publice.

Sursa foto: damaideparte.ro

În loc de concluzie

Pro sau contra vaccinării, indiferent în ce tabără sunteți, nu se poate discuta la rece despre un subiect foarte fierbinte, nici să nu luăm parte la dezbatere.
Părintele se zbate între încredere și neîncrederea în exponenții sistemului sanitar. Orice decizie e ”joaca de-a Dumnezeu”, în schimb nevaccinarea este cu sigurață o crimă împotriva societății.
Autoritățile sunt exasperate de incidența mare a deceselor din cauza nevaccinării, vehemența cu care părinții îți apără dreptul de a decide în numele copiilor lor și incapacitatea lor de a convinge asupra necesității vaccinării pentru sănătatea publică.
Lupta ar fi mai mică dacă ar exista educație și informare din timp, profesionist făcută, astfel încât să se înţeleagă importanța vaccinurilor pentru omenire și capacitatea lor de eradicare a bolilor, pentru că în fond am putea consideră că omenirea datorită existenței vaccinurilor, continuă să surpraviețuiască.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE