Era în ianuarie 2018 când, în plină nebunie cu BREXIT, în Marea Britanie premierul de atunci Theresa May decidea să numească un ministru pentru singurătate.
Naţiunea singuratică
De când britanicii au votat pentru părăsirea Uniunii Europene, europenii au făcut multe comentarii pe seama deciziei lor, afirmând că aceasta va transforma naţiunea într-una izolată, singuratică, scria cotidianul The New York Times.
Dar Marea Britanie chiar are o problemă serioasă cu singurătatea, o arată studiile. Peste 9 milioane de persoane din această ţară, din totalul de 65,6 milioane, se simt singure în mod frecvent sau în permanenţă, se arăta într-un raport întocmit în 2017 şi publicat de Jo Cox Commission on Loneliness. Experţii se tem că în ţară se înregistrează o „epidemie de singurătate”.
Aşa a ajuns Theresa May să numească un ministru pentru singurătate.
Date îngrijorătoare în România
Şi în România datele sunt îngrijorătoare. Peste două treimi dintre persoanele de peste 65 de ani din România locuiesc singure.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceia care pierd apropierea familiei și a prietenilor se află nu doar într-un pericol psihic, ci și fizic.
“Singurătatea este deja un risc măsurabil asupra sănătății. Oamenii singuri au un sistem imunitar mult mai slab decât oamenii cu multe contacte sociale”, susțin cercetătorii de la University College London.
Dar vai! Despre ce vorbim noi aici?
Nu cumva tocmai despre categoria de vârstă cea mai vulnerabilă în faţa noului coronavirus, acea categorie luată de unii în râs, că va fi „rasă” de necunoscutul agent patogen, în beneficiul celor tineri şi sănătoşi şi al statului, care mai scapă de povara unor pensii?
Nu cumva tocmai despre categoria de vârstă vizată de starea de urgenţă, care îi impune ore „de evadare” din casa devenită închisoare? Ei, cei la care nu ajunge nimeni cu ajutoare, la care nu bate nimeni la uşă, să îi întrebe dacă mai trăiesc şi dacă au nevoie de ceva.
Cine sunt ei
Starea de singurătate se instalează cu ușurință la persoanele în vârstă, care fie au rudele departe, fie sunt în imposibilitatea de a se conecta cu membrii familiei sau prietenii pentru că nu pot ieși din casă sau pentru că nu se descurcă, suficient de bine, cu noile mijloace electronice de comunicare. Oricum ar fi, mai ales în această perioadă de izolare socială, vârstnicii sunt cei mai vulnerabili.
Televizorul nu este o soluție de relaxare și nici nu ar trebui să fie un tovarăș de companie, recomandă psihoterapeuţii.
Numărul cazurilor de infectare cu COVID-19 în lume a depășit un milion, iar numărul morților a trecut de cincizeci de mii.
„Nu știm câte vieți vor mai fi puse în pericol de acum până nu se știe cînd și cîți vor mai muri. Dar știm că aceia infectați cu virusul dezumanizării sunt de ordinul sutelor de milioane. Și că viețile nu le sînt puse în pericol, pentru că ei sînt viii morți ai planetei”, comentează Deutsche Welle.
Memoria ancestrală
În memoria noastră ancestrală, suntem făcuți să trăim unii cu alții, suntem făcuți să trăim în triburi, să interacționăm, să ne arătăm afecțiune unii altora, să dăm iubire și să primim iubire.
Persoanele cu afecţiuni cronice pot fi deja familiarizate cu perioadele lungi de timp de stat singure acasă, însă pentru majoritatea dintre noi este o experienţă nouă.
Perioada de izolare impusă de situaţia creată de pandemia de coronavirus unei părţi considerabile din planetă aduce într-o situaţie complet nouă, cu final necunoscut, atât tineri, cât şi bătrâni. Unii apelează deja la sfaturile profesioniştilor, pentru a afla ce activităţi i-ar putea scoate din depresie şi anxietate, pentru a găsi soluţii să nu se mai simtă singuri sau însinguraţi în cuplu.
Cum vom arăta la ieşirea din „captivitate”?
Mulţi spun că această resetare a vieţii noastre de până acum ne va face mai buni, mai empatici. Pentru că toţi trăim cu speranţa că la ieşirea din „captivitate” vom trăi într-o lume în care conexiunea umană va avea cu adevărat valoare.
Şi dacă nu? Şi dacă vom ieşi mai egoişti, mai obsedaţi de propria persoană şi deloc empatici? Ar ajuta un Minister al Singurătăţii la gestionarea propriilor trăiri?
„Singurătatea este otrăvitoare nu numai pentru indivizi, ci şi pentru societăţi. Tot ce se întâmplă ne-a închis o mare parte din experienţa cu celălalt. Puneţi nişte muşte în izolare (chiar şi muştele!) şi ele vor deveni agresive când se vor reuni cu alte muşte. La fel stau lucrurile şi cu şoarecii. Şi da, aşa este, la fel se întâmplă şi cu oamenii.
Lipsa de contact unul cu celălalt, etichetarea, încercarea de a-i învinovăţi pe ceilalţi pentru propriile noastre necazuri, toate acestea ar fi catastrofale.
Cât mai curând după ce vom putea să îl vedem pe celălalt clar din nou, trebuie să începem să recreăm intimitatea, nu numai cu cei iubiţi şi cu familia, dar de asemenea şi cu străinii de departe.
Dacă ar fi spus cineva: „Ai două săptămâni de stat acasă, să faci ceea ce vrei”, am fi fost cu toţii în regulă.. Dar asta? Cine ştie când şi cum se va termina? Cum poate cineva să fie mai puţin anxios în privinţa rezultatului final? E o necunoscută.
Dacă ne-ar fi spus că vom fi cu toţii liberi pe 5 iunie sau chiar pe 15 decembrie, ne-am fi putut face planuri, şi toate astea ar fi avut un sens.
Dar suntem total închişi pe termen nedefinit, iar asta e terifiant”, declara zilele trecute Andrew Solomon, doctor în psihologie şi autor de literatură de factura politică, culturală, psihologică şi de ficţiune, într-un interviu pentru ziare.com.
Sfaturi
Până atunci, psihoterapeutul Valentina Şimon a întocmit o listă cu sfaturi pentru a trece mai uşor peste această perioadă, într-un interviu pentru Radio România Cluj.
„Am să fac referire la câteva exemple, mai degrabă, orientativ, din punct de vedere psiho-educațional și nu terapeutic:
- Pe cât posibil, mențineți legătura telefonic sau video cu cineva apropiat, din familie sau cu o altă persoană dragă vouă.
- Interesați-vă de nepoți, vorbiți cu ei despre ce le place lor, în funcție de vârsta pe care o au. Pentru cei mai mici, citiți povești scurte sau împărtășiți scurte istorioare din viața voastră.
- Nu consumați informații media în exces. E în regulă să vă informați, dar faceți asta doar cel mult jumătate de oră pe zi. Altfel, dacă lăsați televizorul să meargă continuu, pe știri, veți resimţi presiune psihică și oboseală, teamă și confuzie.
- Dacă sunteți în putere, oferiți ajutor celor mai nevoiași decât dumneavoastră. Le puteți găti și trimite un coș cu mâncare, de exemplu.
- Dacă aveți înclinații artistice, scrieți, coaseți sau găsiți o îndeletnicire care vă poate face plăcere.
- Amintiți-vă, constant, că acestă perioadă nu e pentru totdeauna și că lucrurile se vor schimba”.