16 octombrie 2021, 20:32

Vorbe.. vorbe…vorbe, într-un mileniu de secunde: „Și iată pentru ce în fiecare dintre noi e un învins”

„Nu-mi mai păziți porțile căci nu veți afla cine a intrat și m-a făcut, în răstimpul unei singure dimineți, să-mi schimb firea și judecata și o hotărâre ce părea nestrămutată. Căutați mai bine amestecul morților. Sunt sute de strămoși, în fiecare dintre noi…”

„Prietene, mă vei cunoaște mai bine din ceea ce scriu eu, decât din ceea ce se scrie despre mine”, o maximă dintre cele numeroase lăsate de Victor Eftimiu (24 ianuarie 1889 – 27 noiembrie 1972).

Acest scriitor, cunoscut în special ca dramaturg, „așa de colcăit de viața imaginativă are o tot atât de firească înclinare spre meditație”, scria G. Călinescu despre Victor Eftimiu.

Istoricul literar nota:

Culegerile sale de de cugetări, Vorbe…vorbe…vorbe, activitatea-i publicistică în genere, dezvăluie un om cu mintea matură, puțin cam mizantrop, în tot cazul dotat cu mult spirit.

Cele mai atrăgătoare producții în proză ale scriitorului sunt maximele pline de spirit și de o blândă mizantropie.

Din aceste „producții” pline de spirit, câteva inscripții pe un album semnate de Victor Eftimiu, apărute într-un număr din Revista Fundațiilor Regale. Le-am însoțit de câteva picturi semnate de Kimon Loghi (1871 – 1952).

„Această moștenire milenară, veacurile ghemuite-n fiecare dintre noi…” (Victor Eftimiu) | Kimon Loghi, Funda albă

Strămoșii din noi

„Nu-mi mai păziți porțile căci nu veți afla cine a intrat și m-a făcut, în răstimpul unei singure dimineți, să-mi schimb firea și judecata și o hotărâre ce părea nestrămutată. Căutați mai bine amestecul morților.

Sunt sute de strămoși, în fiecare dintre noi: unul a toate credincios și altul pan-iconoclast, plugar, unul și altul – vântură-lume. Unul aducea o mie de cântece și de povești, din recolta oceanelor, altul a murit flămând pe un morman de safire.

Unul plângea repede și își dăruia calul și armele când auzea cucul primăverii, iar altul când se înnora cerul sau îl trezeai din somn sau își vedea prietenul călărind mai grațios ca el, își ucidea prietenul cel drept.

Unul își bănuia și umbra, altul se-ncredea și-n drumețul de seară. Această moștenire milenară, veacurile ghemuite-n fiecare dintre noi, strămoșii de sânge și de neamuri felurite, cu sufletul altminterea străfulgerat, cu creierul hrănit de alte năzuințe, se-ncrucișează-n noi și ne oțelesc voința, ne întunecă mintea, ne înmoaie inima sau ne zbârlesc scăfârlia, într-un singur biet mileniu de secunde.

Nu-mi mai păziți porțile, căci nu pe-acolo se strecoară fantomele.”

„Sunt prea puține întrebările care nu rănesc.” (Victor Eftimiu) | Kimon Loghi, Bărci la mal

Privind lumea din jur

„Să te ferească Dumnezeu de omul care nu-ți cere nimic, căci va sfârșit prin a-ți cere lucruri imposibile.”

„Sunt prea puține întrebările care nu rănesc. Nu întreba, căci riști să ți se spună neadevăruri. Mințin ca să scăpăm de indiscreți. Minciuna este o armă defensivă împotriva indiscreției agresive.”

„Dacă nu vrei să te părăsească ceilalți, nu te părăsi, în primul rând, tu însuți.”

„Goana după originalitate e tot atât de vulgară ca și platitudinea.”

Românul e vorbă lungă, dar de-a altuia n-ascultă nici când e scurtă.”

„Nu prea te înduioșa de omul care se vaită mereu.”

„Oamenii care nu fac nimic pretind celorlalți numai acțiuni supranaturale.”

„Pentru tine, gândește cu mintea vârstei tale. Pentru ceilalți însă, gândește cu mintea vârstei lor, dacă vrei să vă înțelegeți.”

„Prostul nu îmbătrânește.”

„Cine știe să ceară, știe și să fie refuzat.”

„Disprețuim, mai ales, ceea ce n-avem.”

„Mă cam feresc de oamenii simpatici.”

„Până și reformele, la noi, sunt piedici în calea progresului. Fiindcă le aplicăm atunci când aiurea s-au perimat.”

„Toate călătoriile sunt plictisitoare. Frumoasă este numai amintirea lor.” (Victor Eftimiu) | Kimon Loghi, Primăvara

Înșir-te mărgărite

„Nu mă lingușiți. Niciodată laudele voastre nu vor ajunge la înălțimea orgoliului meu.”

„Te impui, nu prin binele pe care l-ai făcut, ci prin răul pe care l-ai putea face.”

„Toate călătoriile sunt plictisitoare. Frumoasă este numai amintirea lor.”

„Gloria scriitorului român e ca parlamentul: se dizolvă în fiecare an.”

„N-ajunge să pretinzi perfecțiunea, trebuie să și contribui la ea.”

„Nu poți șlefui diamentul cu labă de elefant, dar nici catedrală nu vei dura, cu unelte de ceasornicar.”

„N-am văzut, până acum, escroc antipatic.”

Formule și dibăcie

„În politică, mare artă este să găsești formula morală a unei acțiuni imorale.”

„Politica este arta de a juca pe un cal și de-a câștiga cu ceilalți.”

„Omule politic, învață că puterea este ibovnica fugară. Soția ta legitimă e opoziția.”

„Mai ales bărbatul de stat trebuie să fie necontenit leal, să spună mereu adevărul, să se țină de vorbă în cele mai neînsemnate prilejuri, pentru ca atunci când va fi nevoit să spună o mare minciună, să fie nevoit a fi neleal, acoperit de o reputație imaculată, să fie crezut.”

„Primele clipe de fericire ne dau cele mai generoase imbolduri.” (Victor Eftimiu) | Kimon Loghi, Vara

Oameni. Compensații

„Sunt oameni care înfruntă viața cu un surâs înalt luptând cu toată lumea, ripostând energic la atacuri, atacând ei înșiși violent; în interiorul căminului însă, devin cei mai șterși dintre muritori, acceptând orice, lăsându-se terorizați de cel mai neînsemnat membru al familiei.

Alții, dimpotrivă. În oraș, se strecoară pe lângă ziduri, salută umil, înghit toate afronturile, zâmbesc și cer scuze tuturor, pentru ca odată ajunși acasă, să se înalțe cu mândrie, să ridice vocea, să-și mărească gesturile, să facă exces de demnitate și bravură, umilind o nepoată pripășită, ori o biată nevastă care a spălat rufe toate ziua și nu i-a servit supa destul de răcorită: prin eroismul casnic, răscumpără o existență publică stigmatizată de platitudine.

Compensații.”

„Tristețea noastră vine din dezechilibrul făpturii noastre.” (Victor Eftimiu) | Kimon Loghi, Toamna

Rostul vorbei, gura lumii

„Unii au opinie publică. Noi ne mulțumim cu gura lumii.”

„Să fii onest, să te speli și să faci binele pentru propria ta plăcere, nu cum fac cei mai mulți, care sunt generoși de ochii lumii, cinstiți de frică și se primenesc pentru alții.”

Primele clipe de fericire ne dau cele mai generoase imbolduri. Fericirea prelungită însă, devine un spăimântător profesor de egoism.”

„Nu prea sta la un loc cu înăcriții, ca să nu te înăcrești și tu: ratarea este o boală care se ia.”

„Popoarele fericite n-au istorie. Scriitorii fericiți nu scriu.”

„În țările mici, gloria este o simplă iritare.”

„Nici nu fă tovărășie, dar nici nu te lua la harță cu omul care n-are ce pierde.”

„Poți vorbi de deșteptăciune și chiar de înțelepciune, dar nu poți vorbi de inteligență acolo unde nu există generozitate.”

„Singura generozitate e cea pe care o numim risipă. Restul e calcul.”

Tristețea noastră vine din dezechilibrul făpturii noastre: de câteva zeci de mii de ani, trupul ni s-a istovit din cale-afară, iar spiritul ni s-a dezvoltat uimitor. Corpul nostru nu mai e capabil să realizeze aspirațiile sufletului nostru. Și iată pentru ce în fiecare dintre noi e un învins.”

  • Cover: Victor Eftimiu, desen de Theodor Pallady | Editat de Mira Kaliani

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.