Vraja Balcicului pe pânze colorate

Alintat de soare, înviorat de azurul mării, Balcicul a avut o frumusețe tihnită și o lumină suavă, ireală, ce i-a vrăjit pe pictorii români în perioada interbelică. Zeci de artiști și-au luat atunci șevaletele, pensulele, acuarelele în valize, și au pornit spre acest loc unde totul era mai lent, mai boem, mai viu, mai altfel.

Acum un veac, un pictor pe nume Alexandru Satmary a cutreierat ulițele așezării de la malul mării, a stat pe pietre albe și a privit în zări și s-a lăsat vrăjit de lumina magică de Balcic. Într-o zi a părăsit locul dar gândul și inima i-au rămas în urmă. Într-o altă zi s-a reîntors la Balcic, dar nu singur. A venit cu o regină, Maria a României.

Ștefan Dimitrescu, Golful din Balcic | sursa: wikiart.com

Odată, ce s-a dus ca o clipă, Balcic a fost al României. În 1913, după ce a luat sfârșit al doilea război balcanic, a intrat în componența Regatului României; după 27 de ani, s-a reîntors la Bulgaria.

După moartea regelui Carol I, în 1914, principele Ferdinand și principesa Maria au fost încoronați regi ai României. În 1924, regina Maria a călătorit, pentru a două oară, la Balcic. După un an, au început lucrările de construire a castelului de la Balcic – a rămas cu denumirea de castel, fiindcă a fost una din reședințele de suflet ale reginei, alături de Bran; a devenit apoi refugiul ei în timpurile dificile ce au urmat pentru ea după moartea soțului ei, regele Ferdinand.

Francisc Șirato, Piața în Balcic, 1936 | sursa: cimec.ro

Cucerit definitiv, Alexandru Satmary le-a povestit unor apropiați, tot artiști, de splendoarea locului de la malul mării. Și ei s-au lăsat fermecați și au început să sosească la Balcic pentru a vedea cu ochii lor ceea ce au auzit. Din primăvară până la sfârșit târziu de vară, Balcic a devenit locul lor, al celor boemi.

Inspirați de regină, mulți artiști cunoscuți ai vremii au început să cumpere terenuri acolo pentru a-și construi case.

Cecilia Cuțescu Storck, Terasă la Balcic | sursa: artnet.com

Ei au redat pe pânzele lor, fiecare în stil propriu, povestea de azur a Balcicului. În acuarelele lor sunt case văruite în alb cu acoperișuri de un roșu aprins, dealuri cu migdali și măslini, terase prelungite pe țărm și mai departe, nesfârșită, veșnică, mereu marea albastră.

Nicolae Dărăscu, Turci la Balcic | sursa: g1b2i3.wordpress.com

Sunt oameni la cișmea după apă, negustori, turci stând la povești și savurând cafele fără număr, turcoaice lenevind sub soare. E o lume pestriță, colorată, aprinsă, ca-n poveștile Șeherezadei. O lume care s-a dus, s-a stins, dar a rămas în acuarele, în amintirile unora, tot mai puțini, în poveștile ce s-au scris.

Nicolae Tonitza, Dimineața la Balcic | sursa: wikimedia.com

„Pe seară, când umbrele potoleau arşiţa, o puteai vedea, rar, pe Regina Maria, sub o pălărie mare, coborând din maşină. Frumoasă ca o plăsmuire, se amesteca prin mulţime, ca şi când ar fi fost ruptă de acolo. […] La o masă, singur, cu ochii duşi (ce vedea oare, de privea atât de trist în timp?) desena cu viteză Tonitza şi îşi oferea creaţia lui Diamandi, pentru vinul care-i potolea durerile.[…] Camil Petrescu, cu ochii strălucitori, ca de oţel, înconjurat întotdeauna de femei frumoase, argumenta cu multă ardoare ceva.

Lucian Grigorescu, Balcic | sursa: wikiart

Sus, pe dealurile către vii, înalt, subţire, cu obrazul mic, ars de soare, cu părul negru, ale cărui şuviţe fremătau asemenea unor şerpi în bătaia vântului, totdeauna în pantaloni albaştri, cu cămaşa albă sau galbenă, legat la gât cu o batistă roşie şi cu un şirag de guvizi pe sfoară, nemişcat ca o statuie, era pictorul Lucian Grigorescu. Primea vântu-n faţă, înghiţind depărtările, ca şi când aştepta să se ivească din orizont minunea pe care spera să o imortalizeze pe pânza lui.” – din amintirile unei doamne, despre Balcic, pe când era o minune a lumii…

Adam Bălțatu, Vedere asupra Balcicului | sursa: galeriidearta.blogspot.ro

Jean-Alexandru Steriadi, Amiază la Balcic, 1925 | sursa: wikiart

Leon Biju, Primăvara la Balcic | sursa: Paintings of Spring

Francisc Șirato, După-amiază la Balcic, 1936 | sursa: artmark.ro

Petre Iorgulescu-Yor, Marea la Balcic | sursa: wikimedia.org

Marius Bunescu, Balcic | sursa: artnet.com

Samuel Mutzner, Primăvara la Balcic | sursa: artmark.ro

Vasile Popescu, Terasa castelului reginei Maria de la Balcic | sursa: grimberg.ro


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.