CITIRE

Zilele libere în România, de la 1897 până azi

Zilele libere în România, de la 1897 până azi

„E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus duminical… Ai observat și dumneata, cititorule, câte progrese o făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului duminical?… E zi de sărbătoare.” – Atmosferă încărcată, 1900, I.L.Caragiale

Timp liber, pe lac | Fotografie: Nicolae Ionescu

15 zile libere

În 2019, salariații din România vor avea 15 zile libere, declarate, potrivit Codului Muncii, sărbători legale. Cum se întâmplă an de an, unele dintre aceste zile în care nu se lucrează vor cădea în weekend.

Până în luna martie, angajații din România au avut trei zile libere – 1 și 2 ianuarie, de Anul Nou, și 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române. Aprilie va fi luna cu cele mai multe zile libere, și anume trei, când este Paștele ortodox – în 26 aprilie (Vinerea Mare), 28 (duminica) și 29 aprilie (luni), prima și a doua zi de Paște.

Celelalte zile libere din 2019 vor fi: 1 mai (miercuri), Ziua Muncii, 1 iunie (sâmbăta), Ziua Copilului, 16 și 17 iunie (duminică și luni, prima și a doua zi de Rusalii), 15 august (joi), Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie (sâmbăta), sfântul apostol Andrei, 1 decembrie (duminica), Ziua Națională a României, 25 și 26 decembrie (miercuri și joi, prima și a doua zi de Crăciun).

Repaus duminical | Fotografie: Nicolae Ionescu

„Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ți cumperi un ștreang…”

„N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ți cumperi un ștreang… Lipsa asta de activitate, de viață, de mișcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage și pe mine la somn…” – Repausul duminical, I.L.Caragiale, publicată în 1909

Dacă refuzați legea repausului duminical… Din mapa-album inedit: Caricaturi, Repausul duminical la Senat, martie 1908 | Sursa: Paul Rezeanu, Nicolae S. Petrescu-Găină, Editura Alma, Craiova, 2008, Via: Wikipedia

Legea repaosului duminical, 1897

În 1897,  a fost adoptată Legea repaosului duminical. Președinte al Consiliului de Miniștri a fost atunci economistul și omul politic liberal Petre Sebeșanu Aurelian. Cu toate că a trebuit să facă față aprigei opoziții a conservatorilor, în timpul mandatului său a fost totuși promulgată prima lege a repausului duminical, o cerință a salariaților din acea vreme.

„Nu le trebuie și lor o zi de odihnă?”

Din schița Repausul duminical de I.L.Caragiale:

„– Dragă Costică, recunosc, în adevăr, că un oraș mare în repaus dominical nu este așa de frumos ca în plină activitate; și mie-mi face aceeași penibilă impresie ca și ție… Decât, ia să ne gândim și la oamenii care muncesc, o saptămână întreagă, de dimineață până seara târziu… Nu le trebuie și lor o zi de odihnă?

– Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe tălpi umblând toată ziua gura-cască, și seara cad morți de oboseală.

– Bine; dar s-au recreat… au petrecut…

– Da! s-au îmbătat!

– Dar ce să facă?… să citească psalmii proorocului David?…”

Bărbierii, nemulțumiți că nu aveau voie să muncească duminica | Credit foto: Mira Kaliani

Breala bărbierilor

Nu toți au fost însă entuziasmați de această lege. Unii au ironizat-o, cum a fost dramaturgul Ion Luca Caragiale. Alții au făcut petiții, cum au fost cei din breasla bărbierilor.

Într-un număr din luna mai a anului 1897, în Gazeta Transilvaniei apărea următoarea știre: „Printre breslele cele mai nemulțumite de legea repausului duminical sunt și bărbierii. Ei spun că, în cursul săptămânei nu prea au de lucru și se odihnesc, er esistența și-o câștigă numai Sâmbătă și Duminecă. Mai mulți bărbieri din capitală au adresat camerei de comerciu o petiție în acest sens, rugându-o să le acorde a lucra până la 4 p.m.”

Sursa: Negru pe alb

„Jos repausul dominical!… Să lucrăm!… lucrați, domnilor!”

Din schița Repausul duminical de I.L.Caragiale:

„Știu c-am petrecut!…

Ce chef!… și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată – și cu bani și cu spirit – ce vervă!… Din când în când, constatând că lăsam «să se răcească» paharele noastre pline, ne strigă, ridicînd pe al său:

– Jos repausul dominical!… Să lucrăm!… lucrați, domnilor!

Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință… Ce activitate!”

Fotografie: Nicolae Ionescu

Legea e făcută ca să fie încălcată

Legea a fost însă deseori încălcată, mai ales că sancționarea era blândă – amenda era între 5 și 200 de lei, dată rar și doar suma minimă. Ulterior, Petre S. Aurelian atrăgea atenția că legea nu se aplică peste tot: „Legea trebuie respectată ca să nu se deprindă lumea cu nesocotinţa legilor. În ţările civilizate nu se mai poate vorbi de muncă neîntreruptă 365 de zile pe an şi nu cred să se mai găsească cineva care să nu recunoască aceasta”.

Muncitori STB (Societatea de Transport București) alături de un vagon motor de tramvai, București, 1925 | Sursa: Okazii

Legea pentru repaosul duminical, 1910

Legea pentru repaosul duminical din 1910 a prelungit durata repausului săptămânal la o zi, față de o jumătate de zi, așa cum era prin legea dată în 1897. Instituțiile statului, administrația publică și brutăriile făceau excepție de la lege.

Legea unică din 1925

După Unirea Transilvaniei cu România, în 1918, s-a pus tot mai mult problema stabilirii unei legi unice cu privire la repausul săptămânal și sărbătorile legale. Până când a fost elaborată și votată în 1925 Legea pentru reglementarea repausului duminical și sărbătorilor legale, cei din Transilvania aveau anumite zile libere, în timp ce, în celelalte două provincii, erau altele.

Articolul 1 al legii prevedea ca „stabilimentele industriale şi comerciale de orice natură, cu toate secţiunile, sucursalele, dependinţele sau anexele lor şi orice alte întreprinderi în care se întrebuinţează munca salariată, sunt obligate, sub rezerva excepţiunilor prevăzute mai jos, de a acorda salariaţilor, în fiecare zi de duminică, un repaus continuu de 24 de ore, în care timp stabilimentele vor fi închise.”

Acest repaus se acorda cel mai târziu cu începere de la ora șase dimineaţa şi continua până a doua zi la aceeaşi oră, cu excepţie pentru tipografiile de ziare, pentru care repausul începea la ora zece dimineaţa.

Fotografie: Nicolae Ionescu

„În afară de duminică, întreprinderile industriale şi comerciale, prevăzute la articolul precedent, sunt obligate de a mai acorda salariaţilor un repaus continuu de 24 de ore în următoarele zile decretate ca sărbători legale şi în care timp stabilimentele vor fi închise”, prevedea articolul 2.

Din articolul 3 aflăm că, în afară de duminici şi sărbătorile legale de sub articolul 2, „considerate ca repausuri obligatorii pentru toate categoriile de salariaţi, convenţiunile colective sau particulare vor putea stabili în favoarea salariaţilor de alte confesiuni, din cele recunoscute de stat, repausuri suplimentare pentru respectul sărbătorilor confesionale mai importante.”

Pe lângă repausul duminical, salariații beneficiau atunci de 11 zile libere decretate ca sărbători legale.

Muncitori la fabrica Malaxa, București, Februarie 1940 | Fotografie: Margaret Bourke-White, LIFE

În timpul războiului

În 1940, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost emis Decretul-lege pentru stabilirea regimului muncii în condiţii excepţionale, prin care salariații pierdeau din nou la libere:  ziua de lucru a crescut și muncitorii nu mai avea dreptul nici la concediul de odihnă.

În anul următor, printr-un alt decret-lege s-a interzis, în întreprinderile militarizate, încetarea programului, fără acordul comandantului militar al unității, iar pentru celelalte întreprinderi acordul era dat de inspectoratul de muncă.

Sărbătoare câmpenească de ziua națională a României comuniste, 23 august 1965, CAP Ungra | Credit: hepparo, Sursa: Wikiwand

Regimul comunist și dreptul la repaus

În 1950, primul Cod al muncii din România reglementa durata și modul în care se acorda repausul săptămânal – în timpul unei săptămânii, fiecare angajat avea dreptul la un repaus continuu de minimum 24 de ore, în ziua de duminică. Cei care nu puteau beneficia de repaus în timpul zilei de duminică aveau dreptul la acea perioadă de odihnă într-o altă zi din săptămână.

Legea nr. 10 din 1972, Codul Muncii al Republicii Socialiste România, emis de Marea Adunare Națională, prevedea: „Oamenilor muncii le este garantat dreptul la: odihnă şi repaus pentru refacerea forţei de muncă, pentru desăvîrşirea pregătirii profesionale şi lărgirea orizontului cultural”. Persoana încadrată într-o unitate socialistă avea dreptul „la repaus săptămînal şi concediu de odihnă anual plătit, să folosească condiţiile create de societatea socialistă pentru recreere, refacerea capacităţii de muncă, ridicarea nivelului de cultură, să beneficieze de înlesniri pentru trimiterea la odihnă şi tratament în staţiuni balneoclimaterice”.

23 august 1989 | Sursa foto: Comunismul în România

Persoana încadrată în muncă putea beneficia, în fiecare săptămână, de un repaus de cel puţin 24 de ore consecutive acordat, de regulă, duminica.

În timpul regimului comunist, zilele libere acordate cu ocazia sărbătorilor religioase au fost anulate și au rămas ca zile libere 1 și 2 mai (sărbătoare internațională transformată în acea vreme într-o festivitate de stat, cu defilări, scandări de lozinci, spectacole artistice – de fapt, toți oamenii muncii din orașe erau obligați să participe, prin urmare nu se puteau bucura cum doreau de zilele libere) și 23 și 24 august (între 1948 și 1989, 23 august a fost ziua națională a României).

Zile libere în România contemporană | Credit foto: Mira Kaliani

După 1989

Prin Decretul-lege nr. 95/1990 s-a hotărât trecerea la săptămâna de lucru de cinci zile în unităţile de stat. În timp, prin lege, au fost stabilite mai multe zile libere, fie în timpul unor sărbători creștine, fie legate de anumite evenimente, cum este 1 decembrie, Ziua Națională a României, sau 1 mai, Ziua internațională a muncii.  

Cele mai multe

În lume, potrivit World Atlas, Cambodgia are cele mai multe sărbători publice – 28 de zile – când oamenii au liber.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.