Anual, pe data de 1 decembrie sărbătorim Ziua Naţională a României. În marile orașe e zarvă mare, parade militare, evenimente, concerte și târguri cu produse românești, toate să ne facă, chiar și pentru o zi, să ne amintim care ne sunt adevăratele tradiții, adevăratele valori.
Astăzi, Ziua Națională a rămas doar un motiv pentru oameni de a uita, măcar pentru o zi, de toate problemele. Unii își pun la geam tricolorul, iar alții participă la paradele militare. Însă, realitatea tristă este că mulți nu știu ce exact avem de sărbătorit, iar cu siguranță ceilalți uită că această zi nu a fost mereu percepută ca motiv de celebrare, iar România a avut în întreg trecutul său istoric mai multe date la care oamenii se puteau bucura din plin că sunt români.
Au trecut doar 30 de ani de când tot sărbătorim Ziua Naţională a României, pe data de 1 decembrie. În perioada comunistă data de 23 august era destinată celebrării României și reușitelor partidului comunist în lupta cu fasciștii, iar pe vremea străbunicilor 10 mai era considerată zi de mare importanță pentru țară și pentru Monarhie. De atunci și până acum s-au schimbat multe, însă, sentimentele oamenilor pentru țară au rămas aceleași. Cu toții știm că ”Munții noștri aur poartă” și că suntem privilegiați să ne bucurăm de tot ce ne oferă România, cu bune și cu rele, exact ca într-o căsnicie.
10 mai Ziua Regelui și Ziua Independenței României
Vreme de 80 de ani, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, dată plină de semnificații. Prima dintre ele este cea a venirii la conducerea țării a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a intrat în București pe data de 10 mai 1866 și a fost instaurat imediat rege al țării.
Acest eveniment a rămas bine întipărit atât în istoria țării, cât și în cea a Casei Regale, fiind momentul de naștere a dinastiei române, dar și renașterea României ca țară modernă.
O altă semnificație a acestei zile este strâns legată de independenței României. După 11 ani de la încoronarea regelui Carol I, pe 9 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a anunțat public ruperea oricăror legături cu Poarta Otomană și proclama independența de stat, în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaților.
Sursă Foto: neamulromanescblog.wordpress.com
Astfel, pe 10 mai 1877 România devenea stat independent, prin proclamarea oficială a anunțului în mod oficial şi solemn, această dată căpătând încă o semnificație imensă. Din acest motiv, principele a decis ca sărbătoarea națională să se celebreze ca fiind și ziua în care România să fie proclamată Regat.
Există, deci, o multitudine de motive pentru care tot mai mulți nostalgici ai monarhiei susțin că data de 10 mai ar trebui să fie Ziua Naţională a României, ca Zi a Independenţei.
A doua Zi Naţională – 23 august
Sărbătorirea Zilei Naționale a rămas pe data de 10 mai, chiar și după Mare Unire din 1918 și a fost păstrată până în 1947, când, pe 30 decembrie, regele Mihai I a fost forţat să abdice și să părăsească țara.
Imediat după înlăturarea monarhiei, regimul comunist a reușit să înlăture din memoria românior orice amintire sau urmă a regalității, ca și când această perioadă, în care România a ajuns să stea la masa marilor puteri, nu a existat niciodată.
Așa au ajuns românii să celebreze pe data de 23 august o nouă Zi Națională. Ceea ce au omis comuniștii a fost, însă, faptul că pe 23 august, Regele Mihai I preluase frâiele țării și cu o strategie bine pusă la punct îl aresta pe Ion Antonescu, rupând, în același timp, și alianța cu Germania nazistă. Totuși, și aici comuniștii au dat dovadă de creativitate, și au fabricat o sărbătoare menită să le vină în ajutor. Astfel, potrivit teoriei lansate de propaganda comunstă pe data de 23 august România a ”întors armele împotriva naziştilor” şi am luptat împreună cui sovieticii pentru atingerea scopului comun: o lume a egalității extreme și a prosperității.
Sursă Foto: Fanatik
“Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-România!”
În toți cei peste 40 de ani de comunism, ziua de 23 august era sărbătorită prin festivități grandioase pregătite cu mult timp înainte. De la elevi care învățau poezii patriotice, până la cântece dansuri și parade militare, totul trebuia să decurgă perfect și era o mare mândrie să spui o poezie, în cadrul ”Cântării României”, poem care omagiau părinții patriei și regimul comunist. Mai mult, prezența la aceste evenimente nu era facultativă. Pe 23 august toate fabricile și uzinele erau închise, iar toată populația ovaționa regimul, patria mamă și pe Ceaușescu.
A treia Zi Naţională – un nou început
Imediat după Revoluția din decembrie 1989 s-a renunțat la celebrarea zilei de 23 august, însă, nu s-a revenit la data de 10 mai, ci s-a găsit o alta: 1 decembrie. Aceasta este data la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a proclamat, în 1918, unirea Transilvaniei cu România, creându-se un singur stat naţional.
Astfel, în 1990 Parlamentul dominat de Frontul Salvării Naționale (FSN) nu a fost de acord cu propunerea venită din partea opoziției de a stabili ziua de 22 decembrie (începutul oficial al Revoluției) drept sărbătoare națională a României. În urma unor aprigi confruntări Parlamentul României a proclamat în locul zilei de 23 august, 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează, însă, și care este motivul alegerii acestei date, însă, cei care au propus-o au explicat și faptul că momentul face referire la Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918.
