1 decembrie 2021, 8:53

Ziua cu trei ceasuri rele: „Fie timp bun sau rău, Marț-sara se arată pe la miezul nopții prin sate”

„Vai de fata pe care a împins-o păcatul să toarcă, să fiarbă și să spele cămeși sau să coacă pâine în vreo marți sara!… Aceea nu mai are nici o zi bună…”

Considerată zi a morților, marțea e zi „de primejdie”, se spune în popor, de aceea se crede că „nu e bine de plecat la drumuri îndelungate (mari), nici a începe vreun lucru de căpetenie, căci va merge rău” și nimic nu va fi dus la bun sfârșit. Pe lângă toate acestea, e „o zi păgubitoare” și pentru încheierea de logodne.

„Nu cumva să le meargă trebile pe dos”

Folcloristul și etnograful Simion Florea Marian (1 septembrie 1840 – 24 aprilie 1907) a notat:

Marțea nu-i bine de pornit în pețite, nici de logodit și cununat, pentru că în această zi s-a pornit lumea. Drept aceea, româncele nu îndătinează în această zi nicicând a începe vreun lucru nou și de o durată mai lungă, bunăoară: a urzi, a porni pânza, a croi o cămașă, mai pe scurt nimic nu încep din nou a lucra, ca nu cumva să le meargă trebile pe dos. De aici se vede că vine apoi și proverbul: «toate pe dos și nunta marțea», care însemnează: cum se potrivesc toate lucrurile pe dos, așa se potrivește și nunta marțea.

„Influențați de mitul biblic al creației, oamenii credeau că, în ziua de marți, s-ar fi urzit lumea și pământul.” (Ion Ghinoiu) | Credit foto: Lars Nissen / Pixabay

Ziua în care „s-ar fi urzit lumea și pământul”

Influențați de mitul biblic al creației, scria etnologul Ion Ghinoiu, oamenii credeau că, în ziua de marți, s-ar fi urzit lumea și pământul. A fost văzută ca „o zi rea”, „fără noroc”, „cu trei ceasuri rele, aducătoare de nenorociri”.

Câteva dintre credințele poporului legate de ziua de marți au fost consemnate și de etnograful Romulus Antonescu în dicționarul său de simboluri și credințe tradiționale românești:

Nu are spor cel care începe orice lucru în zi de marți.

Dacă aratul este început în zi de marți, nu se fac recoltele. Nu este bine nici să se semene, pentru că grăunțele nu vor răsări niciodată.

Nu este bine să se facă o mutare dintr-o casă în alta, în zi de marți.

Omul să nu se spele în zi de marți, pentru că i se pot întâmpla multe rele neprevăzute.

Să nu se înceapă a se purta o haină nouă într-o zi de marți.

Cel care face un bine în zi de marți, acela va fi iertat de păcate.

„Dacă aratul este început în zi de marți, nu se fac recoltele. Nu este bine nici să se semene, pentru că grăunțele nu vor răsări niciodată.” (Romulus Antonescu) | Credit imagine: Rene Rauschenberger / Pixabay

Marț-sara sau Marțolea

Atributul nefast al acestei zile culminează cu Marți-seara (Marț-sara) sau Marțolea, o personificare malefică masculină sau feminină, reprezentare legendară ce poate lua diferite înfățișări.

Folcloristul Simion Florea Marian scria, în 1905, despre Marț-sara:

După credința și spusa poporului român de pretutindeni, e o ființă necurată în chipul unui țap lânos, dar cu cap și grai ca de om, pe cap cu coarne scurte și groase și la picioare, în loc de unghii, ca la toți țapii, cu copite ca la cai.

Când cere însă trebuința, atunci dându-se de trei ori peste cap, se preface orișicum voiește, căci el numai într-o singură noapte poate să se prefacă în nouă chipuri.

„Româncele nu îndătinează în această zi nicicând a începe vreun lucru nou și de o durată mai lungă, bunăoară: a urzi, a porni pânza, a croi o cămașă, mai pe scurt nimic nu încep din nou a lucra, ca nu cumva să le meargă trebile pe dos.” (Simion Florea Marian) | Credit foto: Mira Kaliani

„Umblă pe două picioare ca omul”

În ziua de marți, până la cântatul cocoșilor, și în noaptea de 1 martie, când lasă un mărțișor, adică un ban nou de argint fetelor pe care le găsește cu Mărțișor, el se poate metamorfoza în orice animal sau pasăre, explica Ion Ghinoiu.

Locuiește în munți „foarte înalți și râpoși, numiți Munții Macaveiului și umblă pe două picioare ca omul”.

Cutreieră ulițele în noaptea de marți spre miercuri și în seara celei dintâi zile din luna lui Marte, de Mărțișor, pentru a surprinde femeile care lucrează și nu-i cinstesc ziua.

„Căci numai până atunci are putere”

Indiferent de vreme, Marț-sara umblă prin sate. Simion Florea Marian nota:

Fie timp bun sau rău, liniștit sau viforos, Marț-sara se arată pe la miezul nopții prin sate, umblă ca o umbră necurată de la o casă la alta, și nu se lasă până ce nu dă de fata peste care are el putere și, după ce-a dat de dânsa, începe a o drăgosti, a o desmierda și a o săruta. Iară în zori de zi, adică după ce au cântat cocoșii de a treia oară, fuge din sat, căci numai până atunci are putere, mai mult nu.

„Pasiunea cea mare a lui Marț-sara este de-a se arăta mai cu samă fetelor celor frumoase…” (Simion Florea Marian) | Ilustrație fantezistă via Pixabay

Un fecior fermecător sau o babă „cu putere diavolească”

În ipostaza masculină, de regulă se preface într-un fecior voinic, frumos și fermecător, iar în cea feminină apare ca o babă „îmbrăcată în haine albe și lungi până la pământ”, o bătrână „cu putere diavolească, femeie-strigoi”, cu locuința în păduri, în locuri pustii și în văzduhuri.

Simion Florea Marian povestea:

Pasiunea cea mare a lui Marț-sara este de-a se arăta mai cu samă fetelor celor frumoase și nevestelor tinere care îi necinstesc ziua, lucrând în sara zilei sale, adică torc, fierb și spală cămeși sau coc pâine.

Vai de fata pe care a împins-o păcatul să toarcă, să fiarbă și să spele cămeși sau să coacă pâine în vreo marți sara!… Aceea nu mai are nici o zi bună, căci Marț-sara mai în toată noaptea vine la dânsa și-atâta ce-o mai drăgostește, și-atâta ce-o sărută, până ce-o mai omoară.

Și fata din acel minut, în care a prins Marț-sara a umbla la dânsa și a o drăgosti, începe mai întâi a se face galbenă ca ceara, apoi slăbește, se usucă și se subțiază, de chiar și cel mai mic vânt poate să o dea la pământ.

„Îi bea sângele și-i mănâncă inima”

Tânăra iubită de Marț-sara nu se mai poate mărita, „căci Marț-sara nu o lasă așa ușor din mâinile sale, ci el mai întâi o drăgostește, apoi au că-i bea sângele și-i mănâncă inima, au că atâta o gâdilește până ce moare de râs”, scria Simion Florea Marian.

Fetele despre care oamenii spuneau că au fost iubite de Marț-sară și acesta le-a omorât, erau așezate în sicriu cu fața în jos și îngropate așa. În acest fel, credea poporul, nu ajung strigoi sau alte „spirite necurate și nu ies mai mult din mormânte afară, nici nu umblă noaptea ca să facă oamenilor câte și mai multe neplăceri și nenorociri”.

În unele locuri, pe motiv că, dacă vor lucra, „va veni Marțolea și le va strâmba gura sau le va lua mințile”, femeile găseau un bun prilej de a nu munci nimic toată ziua de marți.

„Ți se topește inima ascultându-l”

Fl. Marian încheia poveștile din mitologia română despre Marț-sara:

Se crede că Marțolea, când părăsește satul în care a fost, și se întoarce la curțile sale din Munții Macaveiului, atunci cântă așa de frumos și de jalnic, că ți se topește inima ascultându-l.

Foto Cover: imagini via Pixabay / Editat de Mira Kaliani


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.