10 septembrie 2017
Sint obosit. Am fost „generația de sacrificiu” si am crezut ca după un drum lung si greu o sa ajungem intr’o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri si intr’o zi sătui de foame si mizerie ne’am revoltat, ne’am ucis conducătorii si am crezut ca după un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață in calești scumpe, copiii lor ni se urca in cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scirbiti si’si caută fericirea in alte zări. Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu imi număr firfireii și ma gândesc daca’mi ajung de o funie mai sănătoasă. In fata nu văd nimic decit bezna și întuneric, in jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscata si’n gura gust de cenușă. Va blestem conducători ai României si’n pușcărie dacă v’as bagă pe toți, cu nimenea nu as greși. Va blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurarile și prostia voastră agresiva. Va blestem sa muriți stind la coada, sa trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuita, intr’un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți in sufragerie și cu părinții in întreținere pe veci. Sint obosit și drumul nu se mai zărește.
26 aprilie 2017
Rostogolesc mai departe o idee de pe fb: da’ de ce nu facem si noi un miting împotriva taximetriștilor? Fixam o zi si o ora, ne întîlnit spontan) si protestam si noi împotriva mașinilor jegoase, a muzicii la maxim, a cunoscutelor „nu merg acolo, ma retrag, nu am rest”, a țoalelor nespalate, a șlapilor, a unghiilor si a nenumaratelor metehne cunoscute pe care nu mai stau sa le inventariez.
19 decembrie 2016
As dori susținerea intr’un proiect personal. E vorba de introducerea studiului religiei in scoli. Egiptul antic, mitologia greaca, cea romana, budismul, Taoismul, islamul, toate marile religii si influența acestora asupra omenirii… Cred ca ar fi o materie foarte interesantă, care le’ar permite elevilor sa înțeleagă mai bine lumea, sa’i respecte traditiile si sa aprecieze minunata moștenire. As fi incintat sa asist la o ora despre cintarea cântărilor. ne’ar face mai umani, mai înțelepți si mai buni.
21 noiembrie 2016
Mama mea e in spital, in Constanta. E batrina, bolnava si plânge. S’a internat pentru un control de rutina. I s’a instalat o branule care a provocat o infecție violenta. Mina i s’a umflat ca un butuc, o doare, i s’a comunicat ca va trebui operata, nu doarme, suferă si vrea sa moara. Nu mai vede bine si imi spune ca operația costa 6000. Nu are banii ăștia, a muncit o viața dar nu ii are. Casa a pierdut’o, prietenii i’au murit, copilul e in alt oraș, e sigura si speriata. Ce sa fac? Cum sa o ajut? Cum sa asist indiferent la atâta nedreptate? Cum sa ma duc mîine sa plătesc taxele? Sa’i trimit bani? Asta si fac, lunar, de cind a ieșit la pensie. Cu ce a greșit? A crescut copii, a ajutat adulti, a respectat legea, nu a furat, a trăit iubirea iar acum se sfârșește umilita, o epava, un nimic. Un rest de carne măcinat de dinții societății din care a făcut parte dar pentru care astăzi nu mai e decit balast. Dulce, senina batrinete…
22 noiembrie 2016
Despre mama lui Andrei.
Am postat ieri o poveste care a născut comentarii, asa ca ma văd nevoit sa revin cu precizări.
- Am 55 de ani, nu sint un copil si viețuiesc in România de cind ma stiu. Ca orice roman normal, am grija de părinții mei. 89 pentru generația lor a fost o furtuna pentru care nu s’au pregătit. Pensiile, casele, bătrânețea intr’un fel erau Pre-văzute si in alt fel s’au petrecut. „A pierdut casa” înseamnă, la fel ca si pentru altii, un proces încâlcit in care cîștigătorii au fost avocații si intermediarii. Apartamentul tău in care ai trăit o viața, nu e al tău iar statul iti oferă o suma insuficienta care se topește intre degetele o data cu vremurile. Bani la saltea nu ai, partenerul nu mai este si rudele, care au murit, care de’abia se descurca. Noroc de copil care trimite lunar cit poate si el. Cam asta e. Nici bine, nici rău. Asa e si nimic nu va mai fi ca înainte.
- Pacient diabetic, cardiac, cu nenumărate complicații. Cum a supraviețuit, ce hotărâre a adus’o pina aici? Poate doar dorința de viața si frica de moarte. Telefoane, doctori, mașini, spitale, coridoare, cozi, infirmiere, asistente si toate bolgiile la un loc populeaza existența unui pensionar roman. E un iad. Si nu sint in situația unor prieteni care se înfrunta cu dementa. Dar asta e, csf? Naicsf, nu?
- Infecția a fost Nosocomială.
- Banii s’au cerut pentru o operație la ochi. Suma a fost intre. 4 si 6 mii de lei, „vedem noi, ne înțelegem.”
- Cazul este la trecut, ceea ce am scris s’a „rezolvat” ; frumos cuvint; la vremea sa.
- Am scris la prezent, de furie, de sila si de pohui, vorba moldovenilor.
- Am trăit 27 de ani in comunism si restul in ce ne înconjoară. Nu ma pling, am făcut cam ce am vrut dar ce am crezut in 89 azi nu mai ma încălzește. Nu mi’a plăcut ce eram dar nici ce’am devenit nu Imi place. Sărăcie, minciuna, hoție si nesimțire. Conduși de ticalosi, călărind idoli falși ne luptam cu ereticii si nu ne vedem fameii noștri. Sanatate-zero, educatie- nix, sosele- nema, viziune- ioc, misiune- așijderea, catedrale- naționalism- xenofobie, la mai mare. Iar tinerii, tinerii Preaiubiți, de Preaiubire pleacă si fug, caci a fi azi roman, înseamnă sa fii transfug.
- Cazul prezentat este unic si singular. Si ca sa citez dintr’o intervenție otarita: „țara are dreptul sa decidă cui ii acorda demnitate” si ma întreb: ce’o fi făcut doamna Gheorghe de are țara dreptul sa’i refuze demnitatea? E, o fi făcut ea ceva, o fi scuipat, vorbit urit, nu?
22 august 2017
Între blenoragie și Mamaia, aleg blenoragia.
chelneri prosti și mincinoși îți aduc mâncarea sleită pe care n bucatar matol s’a pisat de furie in urma unui scandal cu șeful de sala.
carnea mucezeste zemuind după 3 ore de stat afara.
meniurile se schimba o data cu weekendul pe fondul scăderii calitatii provocate de înghesuiala și scumpirii abracadabrante.
ghertoi însoțiți de japite tatuate urla și horcăie in ritmuri catatonice.
copii cretinizati tipa și învârt in miini produse infernale gen chitaitori, vuvuzele, trompete sau lasere chinezești.
grasi buhăiți își sprijină țîțele pe sticle de bere cu gust de urina.
sucul pe care l’ai băut are pe fund o zeama rămasă. Zeama se vărsa in sticla și sticla se resigileaza și se revinde.
canea rămasă in farfurii se aduna și se servește in alte farfurii.
s’a terminat, nu mai avem, nu mai facem, nu se mai gătește, a trecut ora.
zaci pe pisatul rânced, cacatul nestins, pe cioburi și mucuri de tigara, pe pamperși și tampoane îngropate in nisip.
japca e cuvântul de ordine și scheunatul ( prost, de’abia ne ajungem și noi cu banii in sezonul asta) e frate cu constănțeanul.
parcare nu ai, Hoții mișuna prin camere, flegmele sforaie la soare.
In rest e mișto, ce sa zic.
Mamaia trebuie distrusă ca cartagina iar constanta închisă pentru vre’o zece ani.
19 februarie 2018
Totul trece.) In cazul de fata a trecut și ultima interdictie si după 30 de zile va spun iarăși, Salutare! M’am întors și sint același, cu aceleași ocupații.) voi continua sa trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiți, homofobi, legionari, negaționiști și alte asemenea făpturi imbecile. Cu drag, ag.
Sursa: Facebook
P.S. Pe 19 martie 2018, Andrei Gheorghe, om de radio și de televiziune, realizator de filme documentare de scurt și lung metraj, s-a stins din viață la numai 56 de ani, din cauza unui stop cardio-respirator. Ultima lui postare pe Facebook este cea din 19 februarie 2018. A fost găsit, fără suflare, în baia casei sale din Voluntari. Cercetările medicilor legiști au arătat că Andrei Gheorghe suferise un stop cardio-respirator, cu cel puțin 12 ore înainte să fie găsit.