Acum 136 de ani, la 6 iulie 1885, savantul Louis Pasteur, chimist și bacteriolog, fondatorul microbiologiei, a realizat pentru prima dată vaccinul antirabic, împotriva turbării.
La 6 iulie 1885, Pasteur a primit o vizită neaşteptată în laboratorul său de la Şcoala Normală Superioară: 3 oameni, veniţi tocmai din regiunea Alsacia a Franţei, cereau cu disperare ajutorul cercetătorului.
Theodore Vone era proprietarul unui câine care fusese infectat cu virusul rabiei. Acel câine îl muşcase pe copilul de 9 ani al vecinilor, Joseph Meister. A treia persoană era chiar mama băiatului, distrusă de ideea că unicul ei băiat era pe moarte.
Starea lui Joseph era cât se poate de gravă. Fusese muşcat de 14 ori.
Louis Pasteur ştia că vaccinul lui salvase cincizeci de câini, dar nu fusese testat încă pe subiecţi umani. Fiind pus într-o situaţie dificilă, Pasteur a ales să rişte. Efectele vaccinului asupra oamenilor nu erau cunoscute, dar, dacă nu ar fi primit o doză, băiatul ar fi murit cu siguranţă.
Când a scris despre modul în care a rezolvat dilema: „Cum moartea copilului părea inevitabilă, am hotărât, cu emoţii şi nesiguranţă, după cum îşi poate imagina oricine, că cea mai bună variantă este să încercăm pe Joseph Meister procedura care funcţionase foarte bine pe câini.”
Tratamentul a durat 10 zile, pe parcursul cărora pacientului i s-au administrat 12 injecţii: „Pe 6 iulie, la ora 8 seara, la 60 de ore de la muşcăturile de pe 4 iulie, în prezenţa medicului Vulpian şi Granter, i-am injectat o jumătate de seringă de lichid spinal de la un iepure care murise de rabie pe 21 iunie.”
Rezultatul a fost miraculos! Băiatul a supravieţuit şi şi-a revenit complet!
În 1940, 55 de ani mai târziu, Meister lucra ca paznic al Institutului Pasteur din Paris. Se pare că atunci când trupele germane au invadat Parisul, în luna iunie a acelui an, un grup de soldaţi a ajuns la institut, cerând acces la mormîntul lui Pasteur.
Decât să le permită naziştilor accesul la locul de odihnă al salvatorului său, Meister, în vârstă de 64 de ani, a preferat să îşi pună capăt zilelor.
Cariera lui Louis Pasteur a început prin soluționarea unei probleme de mare interes la acea vreme — de ce substanțele identice din punct de vedere chimic reacționează diferit la lumină, explicând acest lucru prin descoperirea asimetriei moleculare.
În 1856, un industriaș l-a rugat să afle de ce vinul și berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur a demonstrat că atât fermentația, cât și alterarea erau provocate de microorganisme, ceea ce stă la baza teoriei germenilor.
Pasteur a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ”pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt omorâte microorganismele care îl pot altera.
Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862, notează radioromaniacultural.ro.
Pasteur a făcut studii și asupra altor microorganisme care interacționează cu materiale organice. A demonstrat că, odată ce este fiartă, carnea nu se alterează decât dacă este expusă particulelor de aer.
În 1865, a făcut investigații în cazul unei maladii care omora viermii de mătase. Nu a reușit să izoleze microorganismul, dar a propus ca toți viermii infectați să fie uciși și să se creeze noi culturi de viermi de mătase. Pasteur descoperise deja că maladiile infecțioase erau provocate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, a dezinfecțiilor, a vaccinurilor și a antibioticelor. El însuși a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei și antraxului. A creat microorganisme slăbite, ținându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.
În 1867, Pasteur este numit profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris, dar își înființează și un laborator la Școala Normală Superioară. Deși în 1868 suferă un accident vascular cerebral grav, în urma căruia rămâne cu o hemipareză, își continuă activitatea cu același devotament de care dăduse dovadă și până atunci, notează britannica.com.
Louis Pasteur și-a început cercetările asupra rabiei în 1880, potrivit site-ului pasteur.fr. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini.
Reușește mai întâi să stabilizeze virusul și prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. Odată obținut un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenței virusului. Se gândește astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după mușcătură și, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.
Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experiența cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, mușcat grav de un câine turbat.
La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Științe rezultatele promițătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, notează pasteur.fr. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane mușcate de animale turbate.