29 martie 2024, 2:16

1 iulie, ziua în care românilor le scapă banii printre degete

O fi banul ”ochiul Dracului”, dar lipsa lui nu e deloc plăcută. La zile de mari schimbări, când banul devine mic, din mare, și când vine ”birul cel nou”, deși nu mai ești sub ocupație otomană, parcă tot îți stă în gât schimbarea. Cel puțin la nivelul tău, de om simplu.

Cam așa trebuie să fi simțit și gândit românii în două ocazii, după Revoluția din 1989, când a apărut schimbarea în materie de bani și de taxe. Potrivire sau nu, s-a întâmplat, în ani diferiți, dar în aceeași zi: de 1 iulie.

Șocul din 1993: introducerea TVA

Mai întâi a fost șocul din 1993, când în România intra în vigoare taxa pe valoare adăugată (TVA), despre care mulți știam de prin străinătate, sub diverse denumiri, dar al cărei rost nu-l prea înțelegeam, fiindcă taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului în cauză, subliniază observatornews.ro.

Mulți nu o înțeleg nici acum, dar nu contează, căci ea există și mai și variază, în funcție de evoluțiile din țară.

Introducerea TVA a venit la pachet cu liberalizarea completă a prețurilor, aproape o revoluție în sine.

Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a fost cel care introducea taxa pe valoare adăugată (care înlocuieşte impozitul pe circulaţia mărfurilor) prin Ordonanţa 3/1992 (aprobată prin legea 130/1992).

Alinierea fiscalității

Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalităţii interne la practicile europene. Introducerea TVA a generat creşterea indicelui preţurilor de consum, dar a avut efect stimulativ asupra investiţiilor şi exporturilor, notează RADOR.

În Romania sunt în vigoare 3 cote de TVA:

  • cota standard: 19%;
  • cote reduse: 9% și 5%.

Ca și în celelalte țări care aplică TVA, și în România cotele de TVA au fost (și vor fi) modificate de la o perioadă de timp la alta.

Armonizare

Aceste modificări sunt impuse de politica fiscală a fiecărei țări, iar pentru țările membre ale Uniunii Europene, și de politica fiscală a Uniunii Europene, în domeniul TVA, prin care se urmărește o armonizare a politicilor fiscale în domeniul acestei taxe (cote standard, cote reduse, scutiri, facilități, materie impozabilă etc.).

Cota standard a TVA se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată, precizează lege5.ro.

Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare, pentru unele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri, prevăzute prin Codul fiscal.

Pentru importul de bunuri se aplică aceleași cote de TVA care se aplică în interiorul țării, pentru vânzarea (livrarea) aceluiași bun.

Pe anumite perioade s-a prevăzut și „cota zero” de TVA, care este o altă formă de exprimare „operațiunile scutite de TVA„, care, prin unele prevederi, au fost exprimate prin sintagma „operațiuni supuse tva cu cota zero„.

Leul greu

Tot la un 1 iulie, dar în 2005, moneda naţională a României, leul, a fost denominată astfel încât 1 leu nou a echivalat cu 10.000 lei vechi. Trecerea la ”leul greu” a reprezentat decizia financiar-monetară cu cel mai puternic impact asupra mediului economic de după 1990, scrie AGERPRES.

Anunţul oficial a fost făcut pe 17 noiembrie 2004 de Banca Naţională a României, care, la acea dată, a lansat campania de pregătire a populaţiei.

Leii vechi au avut putere circulatorie până la data de 31 decembrie 2006. Afişarea duală a preţurilor a avut loc în perioada 1 martie 2005-30 iunie 2006, conform www.bnr.ro.

La ora 00:00

Leul greu a fost lansat pe piaţă la 1 iulie 2005, la ora 00.00, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD), la care au participat preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, reprezentanţi ai mediului financiar-bancar, oameni politici şi de afaceri.

Când ceasul a bătut ora 00.00, preşedintele Traian Băsescu şi-a scos cardul, a tastat pinul şi a scos primii lei noi, în bancnote de 5, 10, 50 şi chiar 100, mulţumind tuturor celor care au făcut posibilă denominarea şi apreciind că este ”un semn de sănătate în economia românească”. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a declarat: ”A venit momentul să redăm leului valoarea pe care o merită”.

Am pierdut patru zerouri

Denominarea a însemnat eliminarea a patru zerouri din cupiurile monetare, urmând ca actuala bancnotă de 10.000 de lei să devină un ”leu greu”.

Celelalte bancnote denominate erau: bancnota de un milion de lei, care a devenit 100 de lei, cea de 500.000 de lei, care a devenit 50 de lei, cea de 100.000 de lei, care a devenit 10 lei, cea de 50.000, care a devenit 5 lei.

Cu toate că nu a existat o bancnotă de 5.000.000 lei, după denominare a fost pusă în circulaţie şi o bancnotă de 500 de lei, cea mai mare valoare a cupiurilor noi, egală cu aproximativ 123 de euro.

La bani mărunți

Noile cupiuri aveau valoarea de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 de lei, 100 de lei şi 500 de lei, iar subdiviziunile leului rămâneau banii, pentru care s-au emis monede metalice de 1 ban, 5 bani, 10 bani şi 50 de bani.

Leul greu a fost înregistrat cu o codificare nouă, faţă de cea din cursul rezultat din cotaţiile BNR. Pe listele de tranzacţii a apărut cu indicativul RON /Romanian New/, în loc de ROL /Romanian Leu/.

Emiterea noilor bancnote s-a făcut treptat, astfel ca la 1 iulie 2005 să existe suficiente bancnote şi monede pe piaţă.

Fabricat din hârtie polimerică

Leul denominat era fabricat din hârtie polimerică. Pe aversul bancnotei de un leu a fost imprimat portretul istoricului Nicolae Iorga, pe cea de cinci lei, chipul compozitorului George Enescu, pe cea de zece lei, portretul pictorului Nicolae Grigorescu, pe cea de 50 de lei – portretul inginerului Aurel Vlaicu, iar pe cea de 100 de lei chipul scriitorului Ion Luca Caragiale.

Pe bancnota cu cea mai mare valoare, cea de 500 de lei, a fost imprimat chipul poetului Mihai Eminescu. Monedele aveau pe avers menţiunea un ban, iar pe revers stema României în mijloc şi, circular, scris România 2005, amintește AGERPRES.

Comercianţii au avut obligaţia să primească bancnotele vechi şi bancnotele noi, iar populaţia a putut plăti în magazine în bancnote vechi şi noi, în cadrul unei tranzacţii putând completa suma necesară cu oricare dintre cele două tipuri bancnote.

Bancnotele şi monedele noi au circulat în paralel cu cele vechi în perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006, în acord cu prevederile Legii denominării nr. 348/2004, potrivit sursei citate.

De la 8 iunie 2005, au fost produse şi distribuite în teritoriu, pentru a fi puse în circulaţie de la 1 iulie 2005, circa 155 tone de bancnote şi 610 tone de monede din noua emisiune.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol