20 aprilie 2021, 12:53

140 de ani de la proclamarea Regatului României

Anul 1881 reprezintă, indiscutabil, unul dintre reperele majore în procesul de emergență a statului român modern. Edificarea Regatului României a fost precedată, într-o firească și necesară ordine, de proclamarea Unirii Principatelor Moldova și Țara Românească, în 1859, precum și de dobândirea independenței de stat, în 1877, notează Codrin Murariu în ”Constelații ieșene”.

În primăvara anului 1881, România cunoștea o perioadă deosebit de fastă. În timpul scurt trecut de la Unirea din 1859 a Valahiei cu Moldova, România câștigase un principe domnitor care era înrudit cu mai toate marile familii imperiale și regale din Europa, în 1866. De asemenea, primise o Constituție modernă și liberală, care, de exemplu, interzicea pedeapsa cu moartea sau cu confiscarea averii, scrie și rfi.ro.

Noul statut internațional al României trebuia să fie consacrat prin proclamarea sa ca Regat

În anul 1877, România își proclamase independența, care fusese apoi câștigată pe câmpurile de luptă din Balcani, prin eroismul ostașilor români. Independența fusese recunoscută de Marile Puteri în anul 1878, prin tratatele de pace de la San Stefano și Berlin, iar România primise Dobrogea drept compensație pentru sudul Basarabiei, răpit de Rusia care se transformase din aliată în dușmană a României.

Liderii românilor erau de părere că noul statut internațional al României trebuia să fie consacrat prin proclamarea sa ca Regat. Deja, Principele Carol I primise titlul de Alteță Regală încă din anul 1878. Însă Carol I ar fi dorit să mai amâne proclamarea sa ca Rege, din modestie și din spirit auster. Însă oamenii de stat români nu mai aveau răbdare, după cum nota Carol I în Jurnalul său.

Rezumatul zilei

Iată rezumatul acelei zile, notat chiar de pana primului Rege al României. ”Ora 11 1/2 venit toți miniștrii la mine să declare că nu mai pot fi oprite Camerele Parlamentului să proclame regatul. Ședința de ieri, în care opoziția a atacat puternic guvernul, a scos din fire majoritatea în așa hal, încât nu mai dorește să aștepte nici o zi. Eu am avut doar o singură rezervă, că împăratul Alexandru nu a fost încă înmormântat. Miniștrii merg direct la Cameră, unde moțiunea este depusă de generalul Lecca. Pe baza acesteia este făcută de îndată legea, care e votată în unanimitate. La Senat este depusă aceeași moțiune și legea e votată și acolo. La ora 5 vine Brătianu la mine. Totul este gata. Întreg Senatul vine pe jos la Palat, noi îl salutăm de la fereastră. La ora 6 ambele Camere sunt reunite în sala tronului, însă fără fracuri, vin direct de la sala de ședințe. D. Ghica citește legea, cu câteva cuvinte introductive. Eu răspund, discursul meu este salutat cu entuziasm. După aceea proclamăm legea, care are două articole, în prezența Camerelor. Facem cerc, pe toate fețele bucurie și emoție. Apoi ieșim cu președinții la balcon, unde lumea ne aclamă, muzică etc. La 6 1/2 se termină. Regatul României e proclamat și sacționat prin lege”.

La 14/26 martie 1881, Camera Deputaţilor şi Senatul, în unanimitate, au proclamat România Regat (Monitorul Oficial nr. 60 din 15 martie 1881), completând şi încoronând astfel „opera regenerării sale” punând numele în acord cu „poziţiunea ce a dobândit România ca stat independent”, cum se declara în raportul Consiliului de Miniştri, notează lucrarea „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)” (vol. I, Carol I, Ioan Scurtu, 2004).

Consfințirea actului fundamental al istoriei noatre moderne și contemporane

În acea zi, Regele Carol I și Regina Elisabeta, alături de fruntașii politici ai țării, consfințeau acest act fundamental al istoriei noastre moderne și contemporane:

”NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumnezeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 8/20 Apriliŭ 1866 (în zioa aniversală a nascerei Nóstre dela 8/20 Apriliŭ 1839) și prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 1/13 Maiŭ același anŭ.

Asigurândŭ națiunii române, prin Constituțiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertățile și drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutățile, astfelŭ că, la 1877 Maiŭ 10/22, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independența țerei.

Curându apoĭ Dumnezeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oștirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, și drapelele nóstre s’au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Grivița, Opanezŭ și în 28 Novembre același anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.

Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea și independința patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14/26 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorința de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova și Țéra Românéscă, o asigurare și maĭ deplină și o manifestare și mai strălucită a individualitățiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.

Țéra întrégă, represintată de Senatŭ și de Adunarea Deputațilorŭ, însoțiți de membri din tóte corpurile constituite ale țereĭ, de Înaltele Curțĭ de Casațiune și Compturi, de Academia Română, de representanțiĭ Universitățilorŭ din Bucurescĭ și Iașĭ și ai tuturorŭ șcólelorŭ de tóte gradele, de delegațiuni comunale, urbane și rurale, cum și de tóte corporațiunile de meseriașĭ și de numerósele societățĭ din diversele direcțiunĭ ale cultureĭ naționale, s’aŭ adunatŭ astăḑĭ 10/22 Maiŭ 1881, în fața altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ și aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoții Nostri Ferdinand și Carol, la rugăciunile de sânțire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ și Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ și Suceveĭ Iosifŭ, toți P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ și înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Țéra, embleme prețióse pentru Noĭ de stabilitate și de independență a patrieĭ.

Coróna Regală, pe care Țéra o pune astăzĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oțelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ziua de 28 Novembre 1877, și este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căzuți pentru independență. Coróna de aurŭ ce Țéra pune astăzĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.

Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea zilei de astăzĭ 10/22 Maiŭ, subsemnat’amŭ în alŭ șese-spre-zecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, și cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în fața Țereĭ adunate la marea serbare națională a consacrăriĭ proclamațiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ și amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acațe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ’lŭ Miniștrii Nostri secretari de statŭ și primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Președințĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropolițĭ și a Președinteluĭ Înălțeĭ Curțĭ de Casațiune și de Justiție”.

A urmat o sărbătoare populară, încheiată abia la mizeul nopții.

Problema proclamării României ca Regat şi a lui Carol I ca rege a fost obiectul multor discuţii pe plan intern şi internaţional. Prim-ministrul Ion C. Brătianu a făcut, în martie 1880, o vizită în Germania, prilej cu care a abordat problema regatului. Cancelarul Bismarck a fost pe deplin de acord (era mulţumit de faptul că problema răscumpărării căilor ferate se rezolvase în sensul cererilor sale, ceea ce a cântărit foarte mult în decizia sa). A fost obţinut şi asentimentul Vienei, argumentul fiind acela că astfel se facilita aderarea României la o alianţă germano-austro-ungară. Celelalte mari puteri nu au avut obiecţii la proclamarea Regatului României.

La 26 martie 2021, Majestatea Sa Custodele Coroanei și Familia Regală sărbătoresc 140 de ani de la proclamarea Regatului României. Ziua de 26 martie este, totodată, ziua de naștere a Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei, se arată pe site-ul romaniaregala.ro.

Sursa foto: Wikimedia, PD, Librărila frații Jonutiu&comp

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. Daniel E.Nica

    26 martie

    Sus Coròana De Otel Regatului Romaniei !Sustin cu tarie Adevarata Istorie a Romaniei Romanilor !
    E.S.Daniel E.Nica.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.