Pe data de 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu, marele poet, prozator și jurnalist român, care este, până și în ziua de astăzi, cea mai importantă personalitate din literatura română.

Născut la Botoșani, poetul a fost al șaptelea copil din cei 11 ai familiei lui Gheorghe și a Ralucăi Eminovici. Va copilări la Botoșani și Ipotești, urmând studiile la școala din Cernăuți, între 1858-1866. Cu toate că va avea parte de un succes remarcabil în domeniul academic, în 1863 renunță la cursuri, întorcându-se în 1865, dar va abandona definitiv în 1866. Odată cu moartea profesorului său Aron Pumnul, care a avut o influență majoră asupra poetului, Mihai Eminovici își va face debutul în lumea literaturii române, prin poezia dedicată dascălului, „La mormîntul lui Aron Pumnul”, care va apărea într-o broșură realizată de restul elevilor. Mai târziu va publica în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, poezia „De-aș avea”, iar tot acesta îi va schimba numele în Eminescu, spune istoria.md.

Între 1866 și 1869 se va plimba prin mai multe orașe din țară, respectiv Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti pentru a descoperi oamenii, natura și toate aspectele societății cotidiene care îl vor inspira în poeziile viitoare. Tot în acest timp se va alătura trupei de teatru a lui Mihail Pascaly, ocupând poziția de copist și sufleor la Teatrul Național, continuând să scrie și pentru cenaclul „Familia”. Totodată, prin intermediul poziției sale în trupa lui Pascaly se întâlnește cu I.L. Caragiale și, astfel, va începe prietenia dintre cele două mari personalități, conform unitischimbam.ro.

Perioada 1869-1872 este una de glorie pentru cariera poetului, întrucât va pleca la Viena, unde va fi stabilit pentru a studia la Facultatea de Filozofie și Drept,urmând să inițieze o colaborare cu revista „Convorbiri Literare” și va fi numit publicist la ziarul „Albina”. În plus, în orașul muzicii, poetul va avea ocazia să  îl cunoască pe Ioan Slavici, dar și pe Veronica Micle, viitoarea idilă a geniului literar.

Se întoarce în România, în 1874, după ce a stat în Berlin timp de doi ani pentru a-și obține doctoratul în filozofie, fiind susținut financiar de cercul literar Junimea și revine ca director al Bibliotecii Centrale din Iași. Peste trei ani se mută la București unde va avea parte de un succes răsunător în carieră, întrucât scria pentru mai multe publicații și, în același timp, își va expune marile opere precum „Luceafărul” și seria „Scrisoarea”.

În anul 1882, poetul nu scrie și nu publică nimic, iar în 1883 acesta începe să aibă probleme de sănătate care se vor înrăutății, astfel va fi internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”, apoi va fi transferat la Viena pentru a se trata. Se va întoarce în 1887, la Iași, unde va continua să lucreze pentru Biblioteca Centrală, dar atunci când starea sa de sănătate se agravează este rugat și convins de Veronica Micle să vină la București pentru a se interna în casa doctorului Șuțu.

Din nefericire, din cauza stadiului agravat la care a ajuns boala poetului, Mihai Eminescu se va stinge din viață pe 15 iuni9e 1889 și este înmormântat la cimitirul Bellu.

 

Sursă foto:

observator.tv

dcnews.ro

catavencii.ro

descopera.ro

---