CITIRE

19 decembrie 1989. Muncitorii de la Elba mențin ap...

19 decembrie 1989. Muncitorii de la Elba mențin aprinsă scânteia Revoluției

Este a patra zi de proteste în Timișoara, iar muncitorii de la fabrica Electrobanat (ELBA) refuză să se mai așeze la posturi, în semn de solidaritate față de protestatarii din centrul orașului. Acest demers provoacă o serie de mișcări de forțe majore, marcate prin deplasarea personală a generalului Ștefan Gușă, care dorea să vorbească cu oamenii prezenți pe străzile Timișoarei.

Ziua de decembrie 1989, îi găsea pe timișoreni într-o atmosferă terifiantă. Familiile care au avut parte de pierderi își plângeau morții, în timp ce spitalele erau pline de răniți, după ce Armata a deschis focul asupra protestatarilor, iar medicii abia mai făceau faţă să îi îngrijească.

Străzile erau blindate cu tancuri, iar TAB-urile s-au integrat imediat în peisajul cotidian al orașului. Mai mult decât atât, penitenciarele ca și spitalele erau pline de oameni arestați de pe străzi. S-a tras mult în acea zi la Timișoara, iar alți oameni nevinovați au murit, lăsând în urmă familii și prieteni îndoliați. Cu toate acestea, manifestările de protest au început să se diminueze, iar vocile care strigau cu trei zile în urmă la unison au ajuns să șoptească stins, organizate în grupuri mici: „Jos Ceaușescu!”

Profesorul de istorie Adrian Kali: „În stradă nu mai era organizat aproape nimic. Dacă Elba nu începea greva, s-ar fi stins totul”

Profesorul de istorie Adrian Kali de la Liceul „Grigore Moisil”, care avea pe atunci 21 de ani şi s-a numărat printre răniţii de la Revoluţie, spune că toată revolta timişorenilor din zilele anterioare ar fi fost în zadar dacă muncitorii de la Elba nu ar fi declanşat greva generală, în 19 decembrie 1989. Tot el spune că în acea zi două femei şi-au pierdut viaţa pe străzile oraşului, fiind împuşcate de forţele de ordine, citează Mediafax.ro.

Pe data de 19 decembrie, datorită faptului că s-a tras în zilele anterioare, au început problemele la Elba. În stradă nu mai era organizat aproape nimic. Dacă Elba nu începea greva, s-ar fi stins totul. Au fost mulţi muncitori de la Elba care au fost arestaţi şi care erau exemple la locul de muncă, nu erau elemente destabilizatoare şi lumea a început să pună întrebări, unde sunt, ce s-a întâmplat cu ei? Şi au încetat lucrul. Securistul fabricii a anunţat mai departe, la superiori, şi-a făcut treaba. În acel moment, cu siguranţă se îndreptau spre Elba TAB-uri. Pe podul de la Piaţa Maria, începuseră să apară securiştii în civil. Lumea a început să protesteze, iar pe podul dintre Piaţa Iosefin şi fabrica Elba a apărut un tractor care a fost pus de-a latul podului. Acolo au deschis focul şi au împuşcat o persoană despre care exista zvonul că ar fi fost aruncată în Bega. Ei bine, nu era aşa, era vorba despre Fan Odette, ea era în spital cu mine, fiind grav rănită. TAB-urile şi-au continuat activitatea, iar pe bulevardul Tinereţii au mai fost împuşcate mortal două femei„, povesteşte Adrian Kali, potrivit Mediafax.ro.

Printre muncitorii ieşiţi în curtea fabricii Elba se afla şi Mircea Miclău. Avea 33 de ani şi era angajat ca simplu muncitor responsabil de maşinile speciale. Acum, după 25 de ani, Miclău munceşte tot la Elba şi este preşedintele sindicatului fabricii.

Îşi aduce aminte cu nostalgie de zilele Revoluţiei de la Timişoara şi spune că au fost cele mai frumoase din viaţa lui. După o tentativă eşuată de a fugi peste hotare, alături de cumnatul său, a simţit că acela este momentul în care România poate învinge comunismul, aşa că s-a alăturat colegilor săi şi a intrat în grevă.

Ştiam despre ce este vorba, că se trage în oraş. Am fost şi eu în 17 decembrie în centrul oraşului şi am văzut că se trage. Eram pe podul de lângă Piaţa Maria, spre Catedrală, când a început să se tragă. Am văzut lumea cum fugea din calea gloanţelor, iar un om a fost împuşcat în ceafă, chiar lângă mine. M-am speriat şi am fugit şi eu, alături de ceilalţi, de-a lungul malului Begăi. În fabrică deja de luni după-amiaza (18 decembrie – n.r.) a început să mocnească la noi. Oamenii nu au mai lucrat marţi dimineaţă, în data de 19 decembrie, am ieşit cu toţii în curte, practic am declarat greva generală. Şefii au insistat să intrăm la lucru, dar nu se mai putea face nimic. Am vrut să ieşim din fabrică, dar porţile erau închise. Erau porţi electrice, iar curentul era luat, aşa că nu se puteau deschide. Un coleg, Pop Ioan, a încercat să scoată poarta de pe şină cu levierul, dar nu a reuşit”, îşi aminteşte Miclău, potrivit Gândul.info.

Fragment din filmul despre revoluţia din Timişoara realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir, difuzat de TVR în 1991. În această parte sunt descrise evenimentele de la întreprinderea ELBA din 19 decembrie 1989, prima fabrică timişoreană care a intrat în grevă în timpul revoluţiei.

 

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.