În data de 24 decembrie 1989, România a fost în pragul unui război civil. Cei aflați pe atunci la conducera Frontului Salvării Naționale au decis eliminearea, în regim de urgență, a soților Ceaușescu.

A fost improvizat un proces într-o unitate militară din Târgoviște, urmând ca decizia finală să fie executată chiar în prima zi de Crăciun. Între timp la București se trăgea din toate părțile. România a pierdut atunci în lupta cu inamicii nevăzuți, teroriștii, aproximativ 1200 de fii și fiice, frați și surori, care au realizat jertfa supremă pentru libertate. Trpurile neînsuflețite au alcătuit un cimititr întreg, undeva la periferia orașului.

În paralel, Ceaușeștii erau prinși, puși sub arest, iar mai apoi judecați într-un procesc ad hoc, sub acuzația de genocid prin înfometare și crime împotriva umanității. Nicolae Ceaușescu ar fi reușit însă să fugă, dacă pilotul Cu două zile în urmă, pilotul, Vasile Malutan, nu ar fi primit ordin de aterizare forțată de la generalul Stănculescu. Acesta i-a luat în grabă pe Elena și Nicolae Ceausescu de pe clădirea Comitetului Central, în jurul orei 12.00, pe data de 22 decembrie și i-a dus apoi până la Snagov, după care i-a debarcat în apropiere de Titu, pe motiv ca ar putea fi doboriti.

 „Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor, e încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu”, Ion Iliescu.

Sursă Foto: revista22.ro

Acesta a fost anunțul care a semănat panică, frică și teroare în oamenii debusolați și îmbătați de ideea libertății. Acesta a fost începutul unui război cu un dușman nevăzut și neștiut de nimeni. Din 22 decembrie și până pe 25, psihoza teroriștilor a făcut peste 800 de victime și a rănit peste 1.000 de români. Aceste anunțuri au fost difuzate în lupă atât de televiziunea națională, ziare și posturi de radio.

Atmosfera din București, din ziua de Ziua de 24 Decembrie a însemnat libertatea cu adevărat pentru Nicoleta Matei, care în 1989 avea doar 14 ani. Atunci a fost eliberată din arestul în care a stat din 21 Decembrie 1989, când ieşise cu tatăl ei pe stradă.

„Cu cât strigam mai tare „Libertate” cu atât ne băteau mai rău. Luau găleţi cu apa pe care le aruncau în capul celor care leşinau sau celora care la un moment dat chiar mureau. Tata spunea loviţi-mă pe mine, nu-mi loviţi copiii! Au asmuţit câinele împotriva noastră, să sară pe noi, să ne sfâşie. Privirea mea cu a animalului s-au apropiat, iar ei urlau disperaţi la câine să sară pe noi. Câinele a avut milă de noi, dar ei nu au avut”, a mărturisit Nicoleta Matei, participantă la Revoluţie, citează TVR.ro.

Sursă Foto: agerpres.ro

Efecte ale Revoluției Române de la 1989 pe plan extern

Colectivele ambasadelor României la Amman, Ankara, Kuweit, Badgad și Alger și-au exprimat atatșamentul total la programul Frontului Salvarii Nationale instituit în țară.

Din Varșovia, agenția PAP transmite că președintele Rep. Populare Polone, Wojciech Jaruzelski, a făcut următoarea declarație la posturile poloneze de radio: „Tragedia poporului român provoacă printre polonezi sentimente de îngrijorare profundă, de indignare și de condamnare a tuturor vinovaților. Sprijin deplin mișcarea care năzuește spre renașterea României frățești. Mă solidarizez cu măsurile umanitare și cu acțiunile care sprijină ajutorul ce se va acorda poporului român încercat de atâtea suferințe tragice”, potrivit Hotnews.ro.

Mii de cetățeni din orașul Bratislava, capitala Slovaciei, au participat la meetingul de solidaritate cu poporul român (informează CeTK). Jan Ciarnogurski, președinte al guvernului, a subliniat că evenimentele din România demonstrează cât de mare și riscantă este trecerea de la dictatură la democrație.„Se formeaza un nou tip de internaționalism”. Baza lui: calitățile general umane și drepturile omului. Și-a exprimat solidaritatea cu greu încercatul popor român.

La Berlin: demonstrație organizată sub egida grupurilor de inițiativa din Rep. Democrată Germană, solidaritatea cu România și veghe în fața ambasadei române, care inițial fusese lansată ca acțiune de protest împotriva dictatorului Ceaușescu. Pe pancartele lor: „Indignarea este bună, dar ajutorul concret este și mai bun! Nu lăsați copiii României să flămânzească!”. S-a adresat atunci și un apel la donații de sânge.

 

---